Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini


(English version below)

copertaFataUn roman fabulous. Distopia lui Huxley poate fi citită și în cheia unei devastatoare critici la adresa capitalismului și industrializării. Romanul vorbește despre o lume în care oamenii sunt produși în fabrici, construiți în așa fel încât să corespundă cerințelor societății consumeriste, condiționați să considere familia și relațiile monogame drept o perversiune ridicolă. În rezervații trăiesc așa-zișii Sălbatici, oameni care continuă să-și ducă existența crezând în zei, căsătorindu-se și îmbătrânind. În societatea civilizată din care au dispărut fără urmă tristețea, boala sau nefericirea, Shakespeare este interzis (de unde și titlul romanului și frecventele citări din piesele de teatru ale lui Shakespeare). Pe un asemenea fundal, asistăm la drama lui John, un sălbatic adus din rezervație în minunata lume nouă. El devine o curiozitate pentru ceilalți și, deși face încercări disperate, nu-și poate recupera spațiul privat. Ultimele pagini sunt magistral scrise. Aici e descrisă și o scenă a sinuciderii. Ea încheie romanul; e, de departe, cea mai inteligentă și emoționantă descriere a unei sinucideri pe care am citit-o vreodată.

Un roman fabulous. Distopia lui Huxley poate fi citită și în cheia unei devastatoare critici la adresa capitalismului și industrializării. Romanul vorbește despre o lume în care oamenii sunt produși în fabrici, construiți în așa fel încât să corespundă cerințelor societății consumeriste, condiționați să considere familia și relațiile monogame drept o perversiune ridicolă. În rezervații trăiesc așa-zișii Sălbatici, oameni care continuă să-și ducă existența crezând în zei, căsătorindu-se și îmbătrânind. În societatea civilizată din care au dispărut fără urmă tristețea, boala sau nefericirea, Shakespeare este interzis (de unde și titlul romanului și frecventele citări din piesele de teatru ale lui Shakespeare). Pe un asemenea fundal, asistăm la drama lui John, un sălbatic adus din rezervație în minunata lume nouă. El devine o curiozitate pentru ceilalți și, deși face încercări disperate, nu-și poate recupera spațiul privat. Ultimele pagini sunt magistral scrise. Aici e descrisă și o scenă a sinuciderii. Ea încheie romanul; e, de departe, cea mai inteligentă și emoționantă descriere a unei sinucideri pe care am citit-o vreodată.

Nota mea: 10

A fabulous novel. Huxley`s dystopia can be seen as a ravishing criticism of Capitalism and Industrialization. The narrative describes a world where humans are artificially produced in factories in such a way to meet the demands of a consumerist society. They are conditioned to consider family and monogamous relations as ludicrous perversions. Savages live in special reservations; they are humans who still believe in Gods, who still get married and grow old. In the civilised society, sadness, illness and sorrow are long forgotten. Shakespeare is baned, hence the title of the book and the numerous quotes from Shakespeare`s plays. In such a world, the reader meets John; a Savage brought from the reservation into the new brave world. He soon becomes an object of curiosity within the civilised society. Although he desperately tries to recover his private space, John fails dramatically. The last pages are brilliantly written. A scene of a suicide concludes the novel. It is, from afar, the most emotional and exquisite scene of suicide I have ever read.

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

„[…] acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i facă pe oameni să-și îndrăgească destinul social implacabil.”
„Una dintre funcțiile principale ale unui prieten este sufere (într-o formă mai blândă, simbolică) pedepsele pe care am dori să le aplicăm dușmanilor noștri, dar nu izbutim.”

Alte citate la:

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

Un gând despre „Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s