Despre umor, numai de bine


Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori (nu recent, e adevărat) să văd pe cineva izbucnind în râs, în timp ce parcurgea paginile vreunei cărți. O dată eram într-un tren, a doua oară nu-mi mai amintesc cu exactitate unde. Se întâmpla mileniul trecut. Cumva, mi se pare greu de crezut că scene de genul acesta se vor mai petrece cu aceeași frecvență cu care trebuie să se fi petrecut ele înainte de supremația absolută a cinematografului, internetului și youtube-ului. Forța cuvântului scris, a cuvântului care te face să râzi zgomotos, fără să mai ții cont de regulile nescrise de comportament în spațiul public, pălește în fața forței imaginii și a cuvântului rostit. E mult mai probabil, astăzi, să vezi în metrourile capitalelor lumii adolescenți râzând, cu căștile pe/în urechi, privind succesiuni de imagini de care nu îi desparte decât un singur click.… Citește mai mult Despre umor, numai de bine