Richard Wurmbrand, “100 de meditații din închisoare”, București, Editura Stephanus, 2015, 173 de pagini


(English version below)

_B9A4221-5__46220__68572.1452703828.1280.1280Atras, inițial, de mișcarea comunistă, Wurmbrand petrece 14 ani în închisorile comuniste. Cartea reunește reflecții din perioada de carceră. Din păcate, textul este complet neconvingător pentru cititorul care nu se identifică total cu Biblia și creștinismul. Deși speculațiile lingvistice pe tema anumitor cuvinte și interpretări din Biblie pot suscita un oarecare interes, meditațiile, în ansamblul lor, sunt neconvingătoare. Argumentele lui Wurmbrand nu depășesc zona teologică decât arareori. Atunci când se întâmplă, ele devin inexacte și intelectual amendabile (a se vedea teoria că Einstein credea în Dumnezeul personal al Bibliei). În plus, există câteva pasaje care surprind prin fundamentalismul lor creștin: Wurmbrand face apologia sărăciei, clamând că, atunci când ajutăm o persoană să iasă din sărăcie, atentăm la mântuirea ei. Apoi, legitimarea violenței biblice față de copii: noi, oamenii moderni, considerăm copiii ca fiind nevinovați, dar Dumnezeu știe și ce vor deveni ei și că trebuie pedepsiți pentru păcate pe care le comit la vârste fragede. Firește că biografia lui Richard Wurmbrand impune, pe alocuri, respect; ideile de aici, însă, sunt sărace intelectual, dogmatice, lipsite de finețe, unilaterale, chiar periculoase.

Nota mea: 5

At first, fascinated by the Communist ideology, Richard Wurmbrand spent 14 years in Communist prisons. His book consists of several reflections from prison. Unfortunately, the text cannot be convincing for people who are not fully committed to Christianity and the Bible. Although some of his linguistic observations on the Bible might be insightful and captivating, his reflections as a whole are highly questionable and implausible. Wurmbrand’s arguments rarely exceed the field of theology and, when they do, they become intellectually unacceptable (portraying Einstein as a religious man, for example). Moreover, some passages are dangerously close to Christian fundamentalism. Wurmbrand believes that helping poor to overcome their poverty might be dangerous for their relation to God and eternal salvation. Then, he tries to legitimise the biblical violence against children (the Old Testament); our modern mindset considers children as unaccountable, while Wurmbrand advocates for punishing young children for their sins (God knows better what they will become). Wurmbrand’s biography might be, from time to time, remarkable, but it seems to me that the ideas he proliferates in his book are intellectually weak, unilateral, dogmatic and dangerous.  

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s