Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini


Considerat a fi unul dintre ultimii suprarealiști europeni, Gellu Naum aplică, în acest roman, binecunoscuta rețetă suprarealistă: dicteu automat, anticalofilie, incoerența asumată a poveștii, fractura. Marea problemă e că suprarealismul poate funcționa perfect în artele plastice sau poezie. În proza de lungă respirație, însă, el devine obositoare și enervantă. Personajul principal istorisește fără nicio noimă o serie de întâmplări fără vreo legătură de cauzalitate între ele. Zenobia e o femeie fără personalitate, aproape fără corp, invocată de narator pentru a juca rolul unei iubite bizare. Greu de citit și destul de greu de acceptat ideea unui text… Citește mai mult Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini