Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini


(English version below)

downloadConsiderat a fi unul dintre ultimii suprarealiști europeni, Gellu Naum aplică, în acest roman, binecunoscuta rețetă suprarealistă: dicteu automat, anticalofilie, incoerența asumată a poveștii, fractura. Marea problemă e că suprarealismul poate funcționa perfect în artele plastice sau poezie. În proza de lungă respirație, însă, el devine obositor și enervant. Personajul principal istorisește fără nicio noimă o serie de întâmplări fără vreo legătură de cauzalitate între ele. Zenobia e o femeie fără personalitate, aproape fără corp, invocată de narator pentru a juca rolul unei iubite bizare. Greu de citit și destul de greu de acceptat ideea unui text literar care nu-și propune nimic altceva decât să experimenteze de dragul experimentului. Dacă lipsa de coerență a poveștii ar fi fost suplinită măcar de un stil captivant ori de reflecții care să fi avut un sens minimal, atunci poate că s-ar mai fi putut salva ceva din „Zenobia”. Așa, rămâne doar o curiozitate a literaturii române și nimic mai mult.

Nota mea: 2

 

 

Considered to be one of the last European surrealists, Gellu Naum uses here all the techniques surrealists favour: seldom, automatic writing (close to the stream of consciousness), intentional incoherence, etc. If in visual arts or poetry Surrealism gave to the history of culture numerous masterpieces, when it comes to long-form prose, it does not seem to function with the same vigour. As a result of applying a surrealist technique of writing, „Zenobia” turns into an exhausting, annoying reading. The main character narrates irrelevant, unrelated facts and stories, jumping, continuously and gratuitously from an imaginary world to a real one and back. Zenobia is a woman without personality, even without corporality, beseeched by the narrator to play the role of a lover with no voice and no opinion. One might not know whether Zenobia exists or not. It becomes difficult to read a literary text that does not want anything but to experiment for the sake of experimenting. If the lack of coherence had been compensated by style or powerful thoughts, some parts of Zenobia might have been saved. As it is, the novel remains just an extravagance and nothing more than that.

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s