Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini


(English version below)

downloadRomanul lui Rushdie este o distopie și, în același timp, o parabolă care ne vorbește despre violențele inevitabile asociate credințelor religioase. Lumea djinilor și cea a oamenilor se întretaie, din tărâmuri fabuloase coboară djini care își doresc cucerirea Pământului. Oamenii devin victime colaterale în războiul dintre prințesa Dunia și cei care complotează pentru uciderea tatălui ei. Povestea este spusă la o distanță de câteva secole de la momentul în care ea se desfășoară, de către un cronicar neutru. Talentul de povestitor al lui Rushdie face lectura coerentă și fascinantă, în vreme ce elementele de intertextualitate sunt o permanentă provocare intelectuală. Războiul dintre cele două lumi se încheie cu victoria binelui; puntea dintre ele este distrusă prin sacrificiul Duniei și o pace durabilă se instaurează. Oamenii plătesc, totuși, un preț: ei nu mai pot visa (la propriu). Epilogul este un model de scriere elegantă și plină de semnificații.

Nota mea: 9

 

Rushdie`s novel is, at the same time, a dystopia and a parable about how religious belief degenerates into violence. The worlds of djins and men collide; from above, fabulous creatures descend to conquer and subdue Earth. Humans become collateral damage in a war between the princess Dunia and those who conspire to kill her father. The whole story is told in retrospect, centuries after it had happened, by a detached narrator. Rushdie is a skilled story-teller. His narrative contains numerous intertextual elements which make the entire story intellectually stimulative. The war of the two worlds ends with the triumph of good; Dunia`s sacrifice destroys the bridge between the worlds, and a long-lasting peace follows shortly after. Nonetheless, humans pay the price: they can not dream anymore. The Epilogue is brilliantly written.

 

 

„We were all trapped in stories […], each of us the prisoner of our own solipsistic narrative, each family the captive of the family story, each community locked within its own tale of itself, each people the victim of their own versions of history, and there were parts of the world where the narratives collided and went to war, where there were two or more incompatible stories fighting for space on, to speak, the same page.”

“Beware the man (or jinni) of action when he finally seeks to better himself with thought. A little thinking is a dangerous thing.”

“When lonely, hopeless young men were provided with loving, or at least desirous, or at the very least willing sexual partners, they lost interest in suicide belts, bombs and the virgins of heaven, and preferred to live.”

“In the end, rage, no matter how profoundly justified, destroys the enraged. Just as we are created anew by what we love, so we are reduced and unmade by what we hate.”

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s