Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini


(English version below)

downloadUltimul volum al tetralogiei napolitane vorbește despre maturitatea și bătrânețea celor două personaje, Elena și Lila. Italia se schimbă, mileniul 3 aduce cu el un oarecare calm, o oarecare așezare a lucrurilor. În noua lume, ideologiile de demult par a nu mai fi frecventabile. Elena își continuă cariera de scriitoare de succes, în vreme ce Lila rămâne pe mai departe în Napoli, unde își dezvoltă propria afacere.Volumul câștigă mult față de celelalte, atunci când vine vorba despre emoție, dar pierde ceva din organizarea internă a celorlalte trei. Per ansamblu („My Brilliant Friend”, „Those Who Leave and Those Who Stay”, „The Story of a New Name”), Elena Ferrante pare a fi genul de scriitoare cu o remarcabilă forță narativă, nedublată, însă, de o forță analitică pe măsură.

Nota mea : 9

The final volume of the Neapolitan Quartet tells the story of Lila and Elena`s growing up and getting old. Italy changes, the new millennium brings with it a more peaceful, calm atmosphere. In the modern world, old ideologies seem to be disreputable. Elena continues her writing career while Lila remains in Naples, where she establishes her own business. “The Story of a Lost Child” appears to be slightly more emotional than the rest of the volumes, but not as coherent as the rest of them. Elena Ferrante is a writer with a remarkable narrative force, but with not so impressive analytical skills.

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

 

“No, to produce ideas you don`t have to be a saint. And anyway there are very few true intellectuals. The mass of the educated spend their lives commenting lazily on the ideas of others.” 

“I had long since realized that each of us organizes memory as it suits him […]. But it surprised me that one could go so far as to give the facts an arrangement that went against one`s own interests.” 

“But evidently what in the fiction of the story serves in all innocence to reach the heart of the reader becomes an abomination for one who feels the echo of the facts she was really lived.” 

Alte citate la:

https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s