The Space that Shapes Us vs We Who Shape the Space


Space and the nature of space preoccupied, over the centuries, artists, philosophers and scientists. In his book, “The Critique of Pure Reason” (1781), Immanuel Kant argued, using arguments from mathematics, that space was not an objective, independent reality but a representation of our mind, a form of intuition that our mind imposed onto us. What Kant called a “transcendental ideality of space” referred to the idea that space was a subjective projection but at the same time an apriori reality.… Citește mai mult The Space that Shapes Us vs We Who Shape the Space

Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini


Ultimul eseu, „Is Shakespeare Dead?” este scris cu inteligență și vervă. Mark Twain trece pertinent în revistă motivele pentru care Shakespeare nu poate fi autorul pieselor cu care posteritatea îl creditează. Argumentația este, atât stilistic, cât și ideatic, savuroasă. Tonul echilibrat și desfășurarea logică… Citește mai mult Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care… Citește mai mult Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini

Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini


Textul, publicat de Goethe în 1774, este una dintre cărțile-cult ale literaturii universale. Ea precede Romantismul și devine un fenomen, transformându-l pe Goethe într-un scriitor de primă mână. Romanul conține o serie de epistole adresate de tânărul Werther prietenului său, Wilhelm. Werther se îndrăgostește de Charlotte, o tânără logodită deja cu Albert. Pentru că dragostea sa nu are niciun fel de perspectivă, Werther… Citește mai mult Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini

Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini


Romanul lui Rushdie este o distopie și, în același timp, o parabolă care ne vorbește despre violențele inevitabile asociate credințelor religioase. Lumea djinilor și cea a oamenilor se întretaie, din tărâmuri fabuloase coboară djini care își doresc cucerirea Pământului. Oamenii devin victime colaterale în războiul dintre prințesa Dunia și cei care complotează pentru uciderea tatălui ei. Povestea este… Citește mai mult Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini

Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini


Povestea lui Zweig începe cu îmbarcarea naratorului pe un vas care avea să-l ducă de la New York la Buenos Aires. Acolo, îl întâlnește pe Czentovic, un geniu șahist, campion mondial. În afară de șah, sport pe care îl stăpânește la perfecție, Czentovic este complet ignorant. Provocat la o partidă de șah, campionul îl înfruntă pe domnul B., cel care, prizonier al naziștilor, învățase șah în captivitate, în anii anexării… Citește mai mult Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini

Topul cărților citite în 2018


Pentru al treilea an consecutiv, public lista cărților pe care le-am citit în anul ce se încheie. Pentru cei interesați, topul cărților citite în 2016 și în 2017 poate fi consultat aici și aici.

În august 2009, am început să public pe blog impresii de lectură despre cărțile pe care le citeam. Două au fost motivele: în primul rând, frustrarea de a nu-mi mai putea aminti cu exactitate unde am citit despre o anume idee, unde am întâlnit o anume replică sau personaj care m-au fascinat și, în al doilea rând, necesitatea pragmatică de a avea la îndemână o bibliografie rezonabilă pe care s-o pot folosi în textele mele despre literatură. Firește, pe vremea aceea… Citește mai mult Topul cărților citite în 2018

Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini


Publicat în 1872, romanul lui Turgheniev (scriitor ajuns la maturitate la data scrierii lui) are în centrul său un moșier rus, Dimitri Sanin, care, în jurul vârstei de cincizeci de ani își amintește o istorie romantică a tinereții sale. Tânărul Sanin cunoaște întâmplător la Frankfurt o italiancă (Gema Roselli) de care se îndrăgostește fulgerător. Hotărât să se căsătorească, Sanin obține acceptul fetei și al mamei acesteia, după ce generează un adevărat scandal… Citește mai mult Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini

Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini


E greu de înțeles de ce are Lermontov nevoie de atâtea artificii și broderii narative pentru a spune o poveste de un simplism dezarmant. Naratorul îl întâlnește în Caucaz pe Maxim Maximici, cel care îi povestește despre aventurile și personalitatea unui tânăr ofițer rus, Pechorin. Pechorin are o personalitate glacială și contradictorie. Se îndrăgostește de Bela, o tânără… Citește mai mult Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini

Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini


Publicat pentru prima data în 1908, romanul este o distopie care-și propune să exploreze ideile economice, sociale și politice ale socialismului. În anul 2600, Anthony Meredith publică jurnalul unei revoluționare americane din secolul XX, Evis Everhard. Aici, este descrisă formarea… Citește mai mult Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini

Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair


Publicată pentru prima data în volum în 1910, celebra poveste a fantomei de la opera pariziană este unul dintre marile mituri literare ale lumii modern. Din păcate, Gaston Leroux este un scriitor mediocru, care nu știe nici să-și construiască personajele și nici să imună poveștii un ritm adecvat. Eric (fantoma), Christine Daae (femeia de care Eric se îndrăgostește) și Raoul (bărbatul pe care Christine îl iubește) sunt lipsiți de profunzime și coerență. Poate că cel mai deranjant amănunt e raportarea la fantomă. Leroux pare că vrea să facă din el un personaj… Citește mai mult Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair

Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare


Știința a rezolvat demult, într-un mod elegant, problema redării integrale a conținutului de la o epocă la alta, de la un spațiu cultural la altul. Limbajul ei și-a găsit o formă de expresie care poate încorpora și transmite idei, fără rest, în formule, ecuații și concepte. Lucrurile se fixează, conform grilei de înțelegere a unei epoci și, mai apoi, se fac pași în față, cu fermitate. Se ajunge frumos, aproape poetic, de la mecanica newtoniana la teoria relativității și, mai apoi, la mecanica cuantică. De la atom, la protoni și neutroni și, mai apoi, la quarci…De aici, mai departe, cine știe unde…

În științele umaniste, pare că de fiecare dată, odată cu fiecare traducere, odată cu fiecare încercare de a accesa matricea de înțelepciune a trecutului, pierdem câte ceva; e o mișcare haotică, circulară și ascendentă în același timp. Reținem ceva de la cei de dinainte, dar și pierdem câte ceva… Înțelegem, dar, în același timp, răstălmăcim, interpretăm…… Citește mai mult Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare

Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini


Publicat pentru prima dată în 1909, romanul lui Jack London nu impresionează neapărat prin povestea sa, ci prin stil și, mai ales, prin bogăția ideilor exprimate. Martin Eden este un muncitor needucat care se îndrăgostește de Ruth Morse, o tânără născută într-o familie burgheză. Pentru a putea ajunge la inima lui … Citește mai mult Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini

Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini


Romanul a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2009. El spune povestea unei tinere femei, Isabel, care, abuzată în copilărie, hotărăște să adopte un copil (Ilya). Familia are deja un băiat, Gailius  Ilya se dovedește a avea tulburări severe de comportament . Viața Isabelei și a soțului ei este complet distrusă de Ilya și actele de violență ale acestuia. Crimă, adulter, traumă, abuz de încredere, suicid – avem aici toate ingredientele unui text incitant. Ei bine, tocmai povestea pare a fi punctul slab al romanului.… Citește mai mult Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini

Richard Wurmbrand, “100 de meditații din închisoare”, București, Editura Stephanus, 2015, 173 de pagini


Atras, inițial, de mișcarea comunistă, Wurnbrand petrece 14 ani în închisorile comuniste. Cartea reunește reflecții din perioada de carceră. Din păcate, textul este complet neconvingător pentru cititorul care nu se identifică total cu Biblia și creștinismul. Deși speculațiile lingvistice pe tema anumitor cuvinte și interpretări din Biblie pot suscita un oarecare interes, meditațiile, în ansamblul lor, sunt neconvingătoare.… Citește mai mult Richard Wurmbrand, “100 de meditații din închisoare”, București, Editura Stephanus, 2015, 173 de pagini

Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu


Innokenti Platonov este înghețat în azot, prin 1920, ca parte a unui experiment sovietic, și dezghețat în 1999. El trebuie să se adapteze noii lumi și, în același timp, să-și facă datoria de martor al unei epoci istorice zbuciumate. Interesantă viziunea pe care o are personajul asupra istoriei: nu evenimentele mari sunt importante, ci senzațiile individuale, mirosurile, sentimentele. Romanul este scris la persoana I, de către cele trei personaje ale sale: Innokenti, doctorul Geiger și Anastasia… Citește mai mult Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu

Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu


Stilul inconfundabil al lui Márquez fascinează de la prima până la ultima pagină. „Dragostea în vremea holerei” poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale literaturii moderne. Florentino Ariza se îndrăgostește iremediabil de Fermina Daza. Aceasta se va căsători cu un medic bogat și influent (Juvenal Urbino). Florentino așteaptă, răbdător, peste o jumătate de secol, până în momentul în care își poate … Citește mai mult Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu

Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini


Un roman fabulous. Distopia lui Huxley poate fi citită și în cheia unei devastatoare critici la adresa capitalismului și industrializării. Romanul vorbește despre o lume în care oamenii sunt produși în fabrici, construiți în așa fel încât să corespundă cerințelor societății consumeriste, condiționați să considere familia și relațiile monogame drept o perversiune ridicolă. În rezervații, trăiesc așa-zișii Sălbatici, oameni care continuă să-și ducă existența crezând în zei, căsătorindu-se și îmbătrânind. În societatea civilizată din care au dispărut fără urmă tristețea, boala sau… Citește mai mult Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini

David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini


Surprinde în mod neplăcut traducerea titlului; excentrică, în condițiile în care originalul „How Far Can You Go?” are un echivalent perfect valid în limba română. Aici, Lodge e preocupat de o mai veche temă a sa, catolicismul și efectele lui nocive asupra societății britanice. Dacă în „Muzeul britanic s-a dărâmat”, scriitorul tratează subiectul cu oarecare detașare, aici el e mult mai implicat. Pare că povestea unui grup de adolescenți care crește în atmosfera de fervoare religioasă și tradiționalism a anilor `50 … Citește mai mult David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini

Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini


Pentru cine a citit „Vânătorii de zmeie”, atât tonul poveștii, cât și abordarea lui Hosseini sunt extrem de familiare. Aceasta este, de altfel, și problema textului. Dincolo de calitățile incontestabile ale scriitorului, cititorul simte că stilul și dezvoltarea narațiunii sunt repetitive. În plus, există de mai multe ori senzația că Hosseini se folosește de biografia sa și de tragediile reale ale Afganistanului ca de un pretext narativ. Nu de puține ori, el cedează tentației senzaționalismului (lasă impresia că unele dintre… Citește mai mult Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini

Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini


Romanul autobiografic al lui Gorki povestește copilăria naratorului în Rusia țaristă. Pe lângă reflecții legate de ceea ce generic numim “sufletul rus”, textul e impregnate de o tristețe sfâșietoare. Provenit dintr-o familie săracă, tânărul Alexei Peshkov (alter egoul lui Gorki) ajunge, după moartea tatălui său, în casa bunicilor. Copilăria lui e marcată de violență extremă. Rusia sfârșitului de secol XIX apare ca un teritoriu unde sărăcia, ignoranța, alcoolul și dezumanizarea își pun amprenta pe viața de zi cu zi a personajelor. Crime, … Citește mai mult Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini

Inadecvarea


„Omul Vitruvian” al lui da Vinci este, probabil, cea mai puternică imagine a Renașterii ce populează mentalul colectiv al omului modern. E imposibil ca o persoană cât de cât educată să nu fi văzut, cel puțin o dată în viață, desenul lui da Vinci, realizat undeva în ultimul deceniu al veacului al XV-lea. E drept că, deși imaginea în sine e destul de populară, semnificațiile ei rămân, adesea, obscure, incomplet înțelese. Ceea ce trebuie spus din capul locului e că „Omul Vitruvian” e popularizat de da Vinci, însă ideea aparține unui arhitect roman care a trăit în primul secol î.Hr. În buna tradiție a Renașterii, Leonardo da Vinci încearcă să creeze o legătură peste timp cu Antichitatea greco-romană, privită ca sursă de cunoaștere și contrapondere la Evul Mediu întunecat. Ce semnifică, așadar, „Omul Vitruvian”? În primul rând, ideea de proporție; frumusețea înțeleasă ca proporție și proporția corpului uman înțeleasă ca măsură a tuturor lucrurilor pe care omul le creează … Citește mai mult Inadecvarea

Yuval Noah Harari, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Iași, Editura Polirom, 2017, traducere de Adrian Șerban, 386 de pagini


O demonstrație de inteligență, capacitate de sinteză și știință a persuasiunii cum rar se mai poate vedea într-un text contemporan. Yuval Noah Harari descrie, în liniile ei fundamentale, evoluția lui Homo sapiens, reușind să articuleze raționamente care provoacă întrebări, frisoane, revolte. Orice poate genera această carte, numai indiferență nu. Vehiculând cu lejeritate noțiuni din domenii dintre cele mai variate (de la antropologie și istorie, până la fizică, … Citește mai mult Yuval Noah Harari, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Iași, Editura Polirom, 2017, traducere de Adrian Șerban, 386 de pagini

Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu


Un roman greoi, care are nevoie de multe pagini pentru a-și găsi ritmul, un ritm pe care îl pierde mai apoi cu ușurință, către final. Textul e scris la persoana I și are în centrul său un personaj (Zeno) care narează evenimentele importante ale propriei lui existențe. Cu câteva rare excepții (în special, capitolul dedicate căsătoriei și cel despre moartea lui Guido), textul nu spune nimic. Profunzimea așa-zisei psihanalize pe care Zeno și-o aplică sieși lipsește… Citește mai mult Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu

Cantitatea, nedreptățirea unui concept


Puține dintre conceptele cu care operează lumea modernă au parte de un tratament atât de injust precum acela de cantitate. Cantitatea a ajuns astăzi opozabilă, în discursul comun, calității. De când cu prăbușirea accelerată a importanței științelor umaniste, de când cu înlocuirea literatului, filosofului, poliglotului la cârma treburilor cetății, de către manager, informatician, inginer sau avocat, cantitatea e adesea invocată în mediul academic umanist ca un sinonim legitim al superficialității. Facultățile umaniste au din ce în ce mai puțini studenți, dar, nu-i așa… calitatea contează, nu cantitatea… Același argument e folosit, cu varii inflexiuni logice, într-o mulțime de alte contexte. Îndeobște, se pare că ne aflăm în fața unui consens: în materie de cultură, cantitatea e un concept blasfemic, introdus în uzul curent de epoca industrializării. Doar în fabrici și uzine valoarea se cuantifică în număr,… Citește mai mult Cantitatea, nedreptățirea unui concept

J.M. Coetzee, „Disgrace”, London, Vintage, 2000, 220 de pagini


Personajul principal al romanului este David Lurie, un profesor fără vocație, divorțat a doua oară. El predă engleză la o universitate din Cape Town. La 52 de ani, David are o aventură cu una dintre studentele sale. Scandalul devine public și profesorul este concediat. Din acest moment, începe călătoria de redescoperire a sinelui. Părăsind capitala, David stă o vreme la o mică fermă de care se îngrijește fiica sa, Lucy. Acolo, cei doi … Citește mai mult J.M. Coetzee, „Disgrace”, London, Vintage, 2000, 220 de pagini

Bertrand Russell, „Elogiul inactivității”, București, Editura Vellant, 2016, traducere din limba engleză de Ciprian Șiulea, 183 de pagini


Chiar și atunci când exagerează în mod evident, Bertrand Russell își păstrează un anume șarm intelectual. Eseurile sale abordează teme dintre cele mai diferite precum socialismul, fascismul și comunismul, educația, arhitectura, problematica civilizației occidentale etc. Textele se parcurg cu  plăcere și, aproape fără excepție, au meritul de a orienta procesul gândirii către zone ale meditației profunde. Ceea ce fascinează … Citește mai mult Bertrand Russell, „Elogiul inactivității”, București, Editura Vellant, 2016, traducere din limba engleză de Ciprian Șiulea, 183 de pagini

Ruta Sepetys, “Between Shades of Gey”, London, Penguin Books, 2011, 344 de pagini


În 1939, sovieticii invadează țările baltice. Din ordinul lui Stalin, se alcătuiește o listă cu „dușmani ai poporului”. Cei aflați pe listă sunt deportați în Sberia. Primele deportări încep în 1941. Mulți lituanieni vor muri în Siberia, alții se vor întoarce doar pentru a constata că țara lor este în continuare ocupată de sovietici. Unele estimări arată că aproximativ o treime din populația țărilor baltice a fost ucisă în timpul ocupației sovietice. „Between Shades of Grey” este povestea unei … Citește mai mult Ruta Sepetys, “Between Shades of Gey”, London, Penguin Books, 2011, 344 de pagini

Pe ce lume trăim?!


Aici, istoria și istoricul își găsesc pe deplin utilitatea. În definitiv, a dezgropa personaje istorice și a înțelege evenimente ale trecutului nostru, e un demers care nu cred să aibă legătură cu butada „învățând istoria, nu-i repetăm greșelile”. Pare a fi vorba despre alteva… Mai degrabă, învățând istoria, avem acces la un tipar mental, la o forma mentis a celor de dinaintea noastră. În felul acesta, având în față o evoluție cât de cât lamuritoare a ideilor care i-au animat pe cei de dinainte, putem face exercițiul necesar de a intui cum anume am ajuns unde suntem acum. Ideile nu se nasc în vid, ele sunt consecințele altora și cauze pentru cele de după. Istoria (cu accent pe istoria ideilor), deci, îl înarmează pe criticul literar cu instrumente care-l pot face să priceapă dacă textul din fața lui aparține sau nu timpului în care a fost scris.… Citește mai mult Pe ce lume trăim?!

Doina Ruști, „Fantoma din moară”, Iași, Editura Polirom, 2017, 384 de pagini


Un roman impecabil construit, un text plin de forță, pe alocuri zguduitor. In prima lui parte, Adela Nicolescu descoperă un roman al propriei ei vieți, trăită undeva în satul Comoșteni. Sunt redate pasaje din roman și, mai apoi, lucrurile pe care Adela însăși și le amintește. În a doua parte, accentul cade pe transformarea profundă pe care o aduce comunismul și … Citește mai mult Doina Ruști, „Fantoma din moară”, Iași, Editura Polirom, 2017, 384 de pagini