Eric – Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din limba franceză de Liliana Donose Samuelsson, 239 de pagini


Fiecare dintre cele cinci povestiri ale cărții are în centrul ei un personaj feminin. Cinci ipostaze feminine, cinci povești de viață. Traducerea în limba română are câteva probleme serioase. Chiar fraza de debut a textului* e scrisă într-o limbă română aproximativă, împiedicată, seacă și greoaie. Eric – Emmanuel Schmitt este surprinzător de inegal;… Citește mai mult Eric – Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din limba franceză de Liliana Donose Samuelsson, 239 de pagini

Isabel Allende, “Ripper”, Forth Estate, London, 2015, Translated from the Spanish by Ollie Brock and Frank Wynne, 486 de pagini


Cine e familiarizat cu Isabel Allende și o cunoaște din romane precum “Paula” sau  „Ines a sufletului meu” are toate motivele să fie dezamăgit. Convingătoare și sensibilă atunci când descrie întâmplări ce au legătură cu propria sa biografie, Isabel Allende pare a fi complet lipsită de originalitate când vine vorba despre ficțiune. Romanul este unul polițist și are toate clișeele genului. Un grup de adolescenți se joacă online de-a detectivii (titlul romanului este titlul jocului), însă totul devine serios în momentul în care un criminal în serie… Citește mai mult Isabel Allende, “Ripper”, Forth Estate, London, 2015, Translated from the Spanish by Ollie Brock and Frank Wynne, 486 de pagini

Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini


Ultimul volum al tetralogiei napolitane vorbește despre maturitatea și bătrânețea celor două personaje, Elena și Lila. Italia se schimbă, mileniul 3 aduce cu el un oarecare calm, o oarecare așezare a lucrurilor. În noua lume, ideologiile de demult par a nu mai fi frecventabile. Elena își continuă cariera de scriitoare de succes, în vreme ce Lila rămâne pe mai departe în Napoli, unde își dezvoltă propria afacere.Volumul câștigă mult față de celelalte, atunci când vine vorba despre emoție, dar pierde ceva din organizarea internă a celorlalte trei.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini

Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini


Partea a treia a trilogiei napolitane suprinde maturitatea celor două protagniste. Italia este sfâșiată de prezența celor două ideologii dominante, fascismul și comunismul. Lina se desparte de Stefano și rămâne în Napoli. Situația ei financiară se îmbunătățește, deși continuă să rămână victima orașului în care s-a născut și trăiește (Napoli).… Citește mai mult Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini

Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini


În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, vocea Elenei Ferrante e sensibil mai puternică. Destinele celor două protagoniste se despart irevocabil. Prietenia dintre ele rezistă, deși într-o formă vizibil alterată. În vreme ce Elena studiază la Pisa și își desăvârșește ascensiunea intelectuală, Lina e captiva propriei sale căsnicii, afundându-se din ce în ce mai tare în lipsuri materiale și frustrări.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini

Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini


“My Brilliant Friend” este primul volum al tetralogiei napolitane. Elena și Lina/Lila, două fete dintr-o suburbie săracă a orașului Napoli, leagă o prietenie complicată, marcată de violența mahalalei în care trăiesc și de greutăți financiare. Povestea debutează la începutul anilor `50 și acoperă cu acribie transformările sociale prin care trece Italia și mentalitatea unei pături sociale… Citește mai mult Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care… Citește mai mult Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini

Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini


Deși capacitatea lui Aravind Adiga de a-și simți personajele și a le descrie minuțios resorturile interioare e neschimbată, povestea în sine e destul de letargică. Familia Kumar (doi frați și tatăl său) ajung în Mombay, încercând să-și facă un nume în lumea cricketului… Citește mai mult Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini

James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini


James Joyce este unul dintre scriitorii cu multă faimă și relativ puțini cititori. Publicat în 1914, volumul reunește o serie de 15 povestiri, cu personaje din clasa de mijloc irlandeză. Narațiunile sunt, fără excepție, descriptive; filonul narativ e aproape inexistent. Probabil că pentru un cititor irlandez, textele lui Joyce transmit ceva culoare locală și melancolie. Tocmai asta, însă, poate fi problema majoră a povestirilor: fără înțelegerea în amănunt a contextului… Citește mai mult James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini

Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini


Textul, publicat de Goethe în 1774, este una dintre cărțile-cult ale literaturii universale. Ea precede Romantismul și devine un fenomen, transformându-l pe Goethe într-un scriitor de primă mână. Romanul conține o serie de epistole adresate de tânărul Werther prietenului său, Wilhelm. Werther se îndrăgostește de Charlotte, o tânără logodită deja cu Albert. Pentru că dragostea sa nu are niciun fel de perspectivă, Werther… Citește mai mult Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini

Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile


Volumul are două probleme majore. În primul rând, e clar că e scris pentru un public american. Se vede din selecția autorilor despre a căror viață se vorbește și din senzaționalismul care definește stilul textului (glumițe ieftine cu personaje relativ necunoscute publicului european). A doua problemă majoră e traducerea.… Citește mai mult Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile

Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini


Romanul lui Rushdie este o distopie și, în același timp, o parabolă care ne vorbește despre violențele inevitabile asociate credințelor religioase. Lumea djinilor și cea a oamenilor se întretaie, din tărâmuri fabuloase coboară djini care își doresc cucerirea Pământului. Oamenii devin victime colaterale în războiul dintre prințesa Dunia și cei care complotează pentru uciderea tatălui ei. Povestea este… Citește mai mult Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini

Topul cărților citite în 2018


Pentru al treilea an consecutiv, public lista cărților pe care le-am citit în anul ce se încheie. Pentru cei interesați, topul cărților citite în 2016 și în 2017 poate fi consultat aici și aici.

În august 2009, am început să public pe blog impresii de lectură despre cărțile pe care le citeam. Două au fost motivele: în primul rând, frustrarea de a nu-mi mai putea aminti cu exactitate unde am citit despre o anume idee, unde am întâlnit o anume replică sau personaj care m-au fascinat și, în al doilea rând, necesitatea pragmatică de a avea la îndemână o bibliografie rezonabilă pe care s-o pot folosi în textele mele despre literatură. Firește, pe vremea aceea… Citește mai mult Topul cărților citite în 2018

Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini


Publicat în 1872, romanul lui Turgheniev (scriitor ajuns la maturitate la data scrierii lui) are în centrul său un moșier rus, Dimitri Sanin, care, în jurul vârstei de cincizeci de ani își amintește o istorie romantică a tinereții sale. Tânărul Sanin cunoaște întâmplător la Frankfurt o italiancă (Gema Roselli) de care se îndrăgostește fulgerător. Hotărât să se căsătorească, Sanin obține acceptul fetei și al mamei acesteia, după ce generează un adevărat scandal… Citește mai mult Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini

Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini


Personajul principal al romanului este magicianul Aleister Crowley, un individ malefic care-și folosește puterile magice pentru a o convinge pe Margaret Dauncey să se căsătorească cu el. Deja logodită cu medicul Arthur Burdon, Margaret este hipnotizată și nu mai poate scăpa de influența… Citește mai mult Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini

Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini


E greu de înțeles de ce are Lermontov nevoie de atâtea artificii și broderii narative pentru a spune o poveste de un simplism dezarmant. Naratorul îl întâlnește în Caucaz pe Maxim Maximici, cel care îi povestește despre aventurile și personalitatea unui tânăr ofițer rus, Pechorin. Pechorin are o personalitate glacială și contradictorie. Se îndrăgostește de Bela, o tânără… Citește mai mult Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini

Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini


Publicat în 1895, romanul lui Thomas Hardy a fost de la bun început sursă de scandal și controverse. I s-a reproșat atitudinea ireverențioasă față de instituția căsătoriei și libertatea cu care tratează problema sexualității. Jude Fawley este un tânăr pietrar care trăiește într-un sat din sudul Angliei. El se îndrăgostește de verișoara sa, Sue Bridehead. Jude își dorește să studieze, visul său fiind acela de a se stabili la Christminster, un oraș imaginar al cărui corespondent ar putea fi Oxford. Sărac fiind, Jude nu reușește să-și depășească condiția, fiind nevoit să încheie o căsătorie … Citește mai mult Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini

Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair


Publicată pentru prima data în volum în 1910, celebra poveste a fantomei de la opera pariziană este unul dintre marile mituri literare ale lumii modern. Din păcate, Gaston Leroux este un scriitor mediocru, care nu știe nici să-și construiască personajele și nici să imună poveștii un ritm adecvat. Eric (fantoma), Christine Daae (femeia de care Eric se îndrăgostește) și Raoul (bărbatul pe care Christine îl iubește) sunt lipsiți de profunzime și coerență. Poate că cel mai deranjant amănunt e raportarea la fantomă. Leroux pare că vrea să facă din el un personaj… Citește mai mult Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair

Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini


Publicat pentru prima dată în 1909, romanul lui Jack London nu impresionează neapărat prin povestea sa, ci prin stil și, mai ales, prin bogăția ideilor exprimate. Martin Eden este un muncitor needucat care se îndrăgostește de Ruth Morse, o tânără născută într-o familie burgheză. Pentru a putea ajunge la inima lui … Citește mai mult Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini

Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini


Romanul a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2009. El spune povestea unei tinere femei, Isabel, care, abuzată în copilărie, hotărăște să adopte un copil (Ilya). Familia are deja un băiat, Gailius  Ilya se dovedește a avea tulburări severe de comportament . Viața Isabelei și a soțului ei este complet distrusă de Ilya și actele de violență ale acestuia. Crimă, adulter, traumă, abuz de încredere, suicid – avem aici toate ingredientele unui text incitant. Ei bine, tocmai povestea pare a fi punctul slab al romanului.… Citește mai mult Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini

Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini


Considerat a fi unul dintre ultimii suprarealiști europeni, Gellu Naum aplică, în acest roman, binecunoscuta rețetă suprarealistă: dicteu automat, anticalofilie, incoerența asumată a poveștii, fractura. Marea problemă e că suprarealismul poate funcționa perfect în artele plastice sau poezie. În proza de lungă respirație, însă, el devine obositoare și enervantă. Personajul principal istorisește fără nicio noimă o serie de întâmplări fără vreo legătură de cauzalitate între ele. Zenobia e o femeie fără personalitate, aproape fără corp, invocată de narator pentru a juca rolul unei iubite bizare. Greu de citit și destul de greu de acceptat ideea unui text… Citește mai mult Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini

Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița


Publicat în 1991, romanul a provocat un scandal de amploare, fiind ecranizat în 2000 (cu Christian Bale în rolul principal). Patrick Bateman este un tânăr bogat și educat; lucrează pe Wall Street și frecventează lumea bună a New York-ului anilor `80. Doar că Patrick este un psihopat care, din când în când, torturează și ucide animale și oameni. Romanul nu poate fi citit cu ușurință de cei cu stomac sensibil, tocmai din cauza scenelor violente, a căror descriere depășește,… Citește mai mult Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița

Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini


Un roman polifonic, în care fiecare personaj important are vocea lui, narând la persoana I. Marc este un bărbat violent, misogin, care tratează femeile din viața sa ca pe simple proprietăți. În același timp, un spațiu amplu este oferit Todorei, una dintre soțiile lui Marc, violată de acesta și, în final, victima unei boli incurabile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Clujul ultimilor ani ai comunismului. Marta Petreu are calitățile analitice necesare unui romancier de anvergură, cu … Citește mai mult Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini

Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu


Stilul inconfundabil al lui Márquez fascinează de la prima până la ultima pagină. „Dragostea în vremea holerei” poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale literaturii moderne. Florentino Ariza se îndrăgostește iremediabil de Fermina Daza. Aceasta se va căsători cu un medic bogat și influent (Juvenal Urbino). Florentino așteaptă, răbdător, peste o jumătate de secol, până în momentul în care își poate … Citește mai mult Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu

David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini


Surprinde în mod neplăcut traducerea titlului; excentrică, în condițiile în care originalul „How Far Can You Go?” are un echivalent perfect valid în limba română. Aici, Lodge e preocupat de o mai veche temă a sa, catolicismul și efectele lui nocive asupra societății britanice. Dacă în „Muzeul britanic s-a dărâmat”, scriitorul tratează subiectul cu oarecare detașare, aici el e mult mai implicat. Pare că povestea unui grup de adolescenți care crește în atmosfera de fervoare religioasă și tradiționalism a anilor `50 … Citește mai mult David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini

Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini


Un roman greoi, învechit, cu un stil împiedicat și o poveste previzibilă, care bate pasul pe loc. Soția universitarului Petru Arcan are o aventură de lungă durată cu Sorin Olaru. Povestea se desfășoară pe fundalul ultimelor decenii ale comunismului românesc (cu inserții care povestesc de anii `50). Ariviști, activiști semianalfabeți, intrigi, ofițeri de Securitate și viața grea a omului de rând fac toate parte din fundalul textului. Nu de puține ori, naratoarea iese brutal din cadru și anticipează… Citește mai mult Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini

Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini


Romanul autobiografic al lui Gorki povestește copilăria naratorului în Rusia țaristă. Pe lângă reflecții legate de ceea ce generic numim “sufletul rus”, textul e impregnate de o tristețe sfâșietoare. Provenit dintr-o familie săracă, tânărul Alexei Peshkov (alter egoul lui Gorki) ajunge, după moartea tatălui său, în casa bunicilor. Copilăria lui e marcată de violență extremă. Rusia sfârșitului de secol XIX apare ca un teritoriu unde sărăcia, ignoranța, alcoolul și dezumanizarea își pun amprenta pe viața de zi cu zi a personajelor. Crime, … Citește mai mult Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini

Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys


Acțiunea romanului se petrece în ghetoul din Vilnius, în timpul ocupației germane din cel de-Al Doilea Război Mondial. Comandantul nazist al ghetoului, Schoger, face o înțelegere cu Abraham Lipman. El propune un joc de șah cu fiul lui Abraham, Isaac. Dacă Schoger câștigă, copiii vor fi mutați din ghetou, dacă Isaac câștigă, va fi ucis, însă copiii vor rămâne lângă părinții lor. În cazul în care meciul de șah se va încheia cu un pat, Isaac își va păstra viața și copiii nu vor fi mutați. Titlurile capitolelor urmează mutările jocului de șah. Între timp, sunt descrise… Citește mai mult Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys

Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu


Un roman greoi, care are nevoie de multe pagini pentru a-și găsi ritmul, un ritm pe care îl pierde mai apoi cu ușurință, către final. Textul e scris la persoana I și are în centrul său un personaj (Zeno) care narează evenimentele importante ale propriei lui existențe. Cu câteva rare excepții (în special, capitolul dedicate căsătoriei și cel despre moartea lui Guido), textul nu spune nimic. Profunzimea așa-zisei psihanalize pe care Zeno și-o aplică sieși lipsește… Citește mai mult Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu

Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini


Însemnările au un puternic caracter autobiografic. Paula, fiica naratoarei, este internată, în comă, într-un spital din Madrid. Diagnosticată cu porfirie, ea este înconjurată de dragostea întregii familii. Textul pornește de la acest pretext; mama îi spune fiicei sale bolnave povestea familiei. Suntem purtați înapoi în timp și spațiu, în Chile, în timpul instaurării dictaturii militare a lui Augusto Pinochet. Isabel Allende este, de altfel, o rudă mai îndepărtată a președintelui chilian debarcat de Pinochet, … Citește mai mult Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini