Eric – Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din limba franceză de Liliana Donose Samuelsson, 239 de pagini


Fiecare dintre cele cinci povestiri ale cărții are în centrul ei un personaj feminin. Cinci ipostaze feminine, cinci povești de viață. Traducerea în limba română are câteva probleme serioase. Chiar fraza de debut a textului* e scrisă într-o limbă română aproximativă, împiedicată, seacă și greoaie. Eric – Emmanuel Schmitt este surprinzător de inegal;… Citește mai mult Eric – Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din limba franceză de Liliana Donose Samuelsson, 239 de pagini

Limitele rațiunii


A spune „sunt un om rațional” a devenit de ceva secole mantra modernității. Din fericire, ca orice mantră care se respectă, expresia e doar validă prin sonoritatea ei, nu și prin sens. Dacă ar avea sensul pe care pretinde că îl are, ar însemna că demult muzeele ar fi trebuit să fie închise, scriitorii sau vernisajele ar fi trebuit să dispară. Mai mult, ar trebui ca bursele din Londra sau New York să nu se mai prăbușească ori să crească spectaculos, de fiecare dată când cineva răspândește vreun zvon pe o piață financiară prezumat rațională.… Citește mai mult Limitele rațiunii

Minunata lume nouă


Multe secole, atunci când observația empirică venea în contradicție cu un adevărul considerat obiectiv (definiția simplificată a paradoxului), oamenii au preferat să forțeze adevărul, să-l supună, să găsească explicații în așa fel, încât să concilieze contradicția in avantajul observației empirice și a ceea ce poate fi numit „bun-simț comun”. Explicațiile metafizice au fost la modă o vreme, pentru că ofereau un sens lucrurilor greu de priceput. Această parte a istoriei omenirii e plină de condamnări la moarte și vânătoare de vrăjitoare. A urmat, mai apoi, exilul spiritualității, în formele ei metafizice, și glorificarea rațiunii.… Citește mai mult Minunata lume nouă

Thomas Pynchon, „The Crying of Lot 49”, Vintage Books, London, 157 de pagini


Romanul, publicat în 1965, este reprezentativ pentru curentul postmodernist. Personajul principal este o tânără femeie, Oedipa Maas. În testamentul unui mai vechi iubit, Pierce Inverarity, este numită executor testamentar. Oedipa se găsește dintr-o dată în mijlocul unei conspirații pe care încearcă să o înțeleagă. Este vorba despre o companie de curierat fondată cu câteva secole în urmă… Citește mai mult Thomas Pynchon, „The Crying of Lot 49”, Vintage Books, London, 157 de pagini

Bocind la căpătâiul limbii române


Uneori, importul de neologisme poate fi un exercițiu de igienă a limbii. Igiena corporală a oamenilor e un semn al progresului. Limbile procedează la fel. „Lider” nu e un substantiv care s-a impus din snobism, ci pur și simplu pentru că alternativele lui, „șef”, „conducător”, „cap”, „căpetenie” nu mai puteau ține pasul cu vremurile. În viitor, e posibil să se întâmple la fel cu „to upgrade” – to downgrade”. „A îmbunătăți”, „a actualiza”, „a moderniza” – „a retrograda”, „a degrada” e posibil să devină serii sinonimice care să nu mai poată acoperi integral sensul binomului „to upgrade” – „to downgrade”. Cum, pentru oameni, dreptul la viață și instinctul de supraviețuire sunt elemente fundamentale ale speciei, și pentru limbă nevoia de a exprima concepte actuale e o formă de autoapărare, o formă de refuz al morții.… Citește mai mult Bocind la căpătâiul limbii române

Ismail Kadare, „Palatul viselor”, București, editura Humanitas, 2018, traducere din albaneză de Marius Dobrescu, 210 pagini


Personajul principal al romanului este Mark-Alem, un tânăr dintr-o familie de origine albaneză, extrem de influentă în Imperiul Otoman. La recomandarea familiei, el este numit funcționar la Palatul Viselor, una dintre cele mai importante instituții ale Imperiului. Palatul viselor este locul în care ajung zilnic mii și mii de vise, din toate colțurile Imperiului. Acolo, sunt selecționate și interpretate.… Citește mai mult Ismail Kadare, „Palatul viselor”, București, editura Humanitas, 2018, traducere din albaneză de Marius Dobrescu, 210 pagini

Jean Ziegler, „Le capitalisme expliqué à ma petite-fille (en espérant qu’elle en verra la fin)”, Éditions du Seuil, 2018, 130 de pagini


Sunt atacate, rând pe rând, concepte precum piața liberă, capitalul financiar, paradisul fiscal etc. Tonul este unul dur, lipsit de nuanțări. Jean Ziegler crede că orice idee de reformare a capitalismului e inutilă și militează pentru eradicarea lui. Cifrele oferite și argumentele subiective, personale, sunt convingătoare. Textul este… Citește mai mult Jean Ziegler, „Le capitalisme expliqué à ma petite-fille (en espérant qu’elle en verra la fin)”, Éditions du Seuil, 2018, 130 de pagini

Sõseki Natsume, „I Am a Cat”, Tuttle Publishing, tradus de Aiki Ito și Graeme Wilson, 470 de pagini


Deși cu o bogată cultură filologică europeană, Soseki Natsume rămâne, prin scriitură, un japonez. În roman nu se întâmplă nimic. Mai mult decât atât, de fiecare dată când cititorul crede că s-ar putea întâmpla ceva, este purtat de autor către o altă non-poveste. Personajul-narator este o pisică ce-și depășește de multe ori condiția, povestind despre filosofia și literatura europene. Ideea centrală… Citește mai mult Sõseki Natsume, „I Am a Cat”, Tuttle Publishing, tradus de Aiki Ito și Graeme Wilson, 470 de pagini

Topul cărților citite în 2019


În august 2009, am început să public pe blog impresii de lectură despre cărțile pe care le citeam. Două au fost motivele: în primul rând, frustrarea de a nu-mi mai putea aminti cu exactitate unde am citit despre o anume idee, unde am întâlnit o anume replică sau personaj care m-au fascinat și, în al doilea rând, necesitatea pragmatică de a avea la îndemână o bibliografie rezonabilă pe care s-o pot folosi în textele mele despre literatură. Firește, pe vremea aceea aveam și iluzia că, într-un fel sau altul, cărțile despre care scriu ar putea fi o invitație și o recomandare de lectură pentru cei care mi-ar fi vizitat blogul. La peste 10 ani distanță de la momentul în care am publicat primele impresii de lectură, nu mai pot avea asemenea iluzii.… Citește mai mult Topul cărților citite în 2019

Curajul de-a urca în tren


România are o îndelungată tradiție a viețuirii în proximitatea căii ferate, fie că ea s-a numit Imperiul Otoman, Uniunea Sovietică sau se numește acum Uniunea Europeană. Marele avantaj cultural al unui perpetuu riveran al căii ferate e întâlnirea cu un „celălalt” mereu incomod, mereu în trecere. Marele dezavantaj e timpul scurt al întâlnirii cu acest „celălalt”. Nu e vreme, întâlnirile se petrec mereu între un tren și altul, conversațiile esențiale nu se pot purta pe îndelete, ele trebuie mereu condensate. Internalizarea și maturizarea ideilor e amânată pentru mai târziu. E posibil ca isteria generalizată a societății românești să vină tocmai de aici. Suntem febrili pentru că ne locuiesc prea multe frânturi de idei insuficient înțelese.… Citește mai mult Curajul de-a urca în tren

Fundamentalismul textual


Care sunt, însă, ingredientele care alimentează fundamentalismul textual? Există ceva anume într-un text literar care facilitează sacralizarea lui?! Să fie în integralitate un proces aleatoriu?! Pentru a încerca un răspuns, e nevoie de o analiză comparativă. În definitiv, de la „Epopeea lui Ghilgameș” până la „Dracula” sau Codul lui Da Vinci, pare a fi un spectru extrem de eterogen de texte. Ceea ce, totuși, ele au în comun e că propun un proiect alternativ de existență. Textele pasibile de a fi material propice pentru fundamentalismul textual se orientează către o altfel de alcătuire a societății umane, sugerează un alt tip de viitor. Când românii invocă figura lui Mihai Viteazul, ei construiesc de fapt legitimitatea pentru prezent și, mai ales, pentru viitor. Până și Goethe propune în „Suferințele tânărului Werther” o altă paradigmă a iubirii. … Citește mai mult Fundamentalismul textual

Karl Marx and Friedrich Engels, “The Communist Manifesto”, with a new afterword by Stephen Kotkin, Signet Classics, 2011, 128 de pagini


Deși un vizionar atunci când vine vorba de diagnostic și predicție, Marx eșuează lamentabil atunci când propune soluții. Revoluțiile devastatoare, consecințe firești ale conștiinței de clasă și luptei de clasă se dovedesc a fi nimic altceva decât speculații facile. … Citește mai mult Karl Marx and Friedrich Engels, “The Communist Manifesto”, with a new afterword by Stephen Kotkin, Signet Classics, 2011, 128 de pagini

Birocratizarea vieții intelectuale


Când vine vorba de intelect, legea după care se conduce producția manufacturială este o stupiditate. Rezultatul muncii intelectuale e cu atât mai semnificativ cu cât se manifestă mai greoi, în timp, ca urmare a unor acumulări solide, cronofage. Simplu spus, dacă li se cere intelectualilor să producă mult, o vor face, firește, dar lumea ideilor nu va avea nimic de câștigat de aici. Dincolo de teancurile de maculatură punctate de sistem, pe baza cărora se clădește un așa-zis prestigiu academic ori didactic, se va afla din ce în ce mai puțin.   … Citește mai mult Birocratizarea vieții intelectuale

Yuval Noah Harari, “Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”, București, Editura Polirom, 2018, traducere de Lucia Popovici, 394 de pagini


Dacă „Homo sapiens” se vrea o incursiune nonconformistă în istoria speciei noastre, „Homo deus” explorează cu îndrăzneală viitorul ei. După ce, vreme de secole, ideologia dominantă a planetei a fost umanismul, e foarte posibil ca în curând lumea să fie structurată în jurul datismului. Dacă acceptăm că emoțiile și conștiința noastră pot fi definite în termenii unor algoritmi, idee îmbrățișată de biologia evoluționistă, atunci capitalismul și liberalismul se vor apropia de finalul dominației lor. O altă idee exploatată în carte e aceea a eului experimențial (responsabili pentru experiențele noastre) și eului narator (responsabil de poveștile pe care ni le spunem nouă înșine).… Citește mai mult Yuval Noah Harari, “Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”, București, Editura Polirom, 2018, traducere de Lucia Popovici, 394 de pagini

Martin Puchner, “Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația”, București, Editura Polirom, 2018, traducere de Anacaona Mîndrilă-Sonetto, 312 pagini


Cartea este o călătorie aventuroasă prin istoria textelor fundamentale ale omenirii și o reflecție asupra modului în care ele au influența civilizația umană. Iliada lui Homer, Epopeea lui Ghilgameș, textele sacre, primele romane japoneze,cultura scrisă a mayașilor, Goethe și lansarea conceptului de literatură universală, Manifestul … Citește mai mult Martin Puchner, “Lumea scrisă. Povești care au schimbat oamenii, istoria și civilizația”, București, Editura Polirom, 2018, traducere de Anacaona Mîndrilă-Sonetto, 312 pagini

Isabel Allende, “Ripper”, Forth Estate, London, 2015, Translated from the Spanish by Ollie Brock and Frank Wynne, 486 de pagini


Cine e familiarizat cu Isabel Allende și o cunoaște din romane precum “Paula” sau  „Ines a sufletului meu” are toate motivele să fie dezamăgit. Convingătoare și sensibilă atunci când descrie întâmplări ce au legătură cu propria sa biografie, Isabel Allende pare a fi complet lipsită de originalitate când vine vorba despre ficțiune. Romanul este unul polițist și are toate clișeele genului. Un grup de adolescenți se joacă online de-a detectivii (titlul romanului este titlul jocului), însă totul devine serios în momentul în care un criminal în serie… Citește mai mult Isabel Allende, “Ripper”, Forth Estate, London, 2015, Translated from the Spanish by Ollie Brock and Frank Wynne, 486 de pagini

Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini


Ultimul volum al tetralogiei napolitane vorbește despre maturitatea și bătrânețea celor două personaje, Elena și Lila. Italia se schimbă, mileniul 3 aduce cu el un oarecare calm, o oarecare așezare a lucrurilor. În noua lume, ideologiile de demult par a nu mai fi frecventabile. Elena își continuă cariera de scriitoare de succes, în vreme ce Lila rămâne pe mai departe în Napoli, unde își dezvoltă propria afacere.Volumul câștigă mult față de celelalte, atunci când vine vorba despre emoție, dar pierde ceva din organizarea internă a celorlalte trei.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini

Zgomotul de fond


Literatura motivațională este un hibrid fraudulos, cu puternice accente de ridicol. De ce hibrid? Pentru că, deși se alimentează cu ficțiuni, pretinde explicit că posedă soluții miraculoase. Este, dacă acceptați analogia, echivalentul vraciului care vindecă prin atingeri și cu puterea minții. Medicul ezitant, care are mereu nevoie de teste, radiografii și analize pentru a încerca un diagnostic, se află în dezavantaj față de vraciul sigur pe el, cu răspuns ferm la toate întrebările și, câteodată, cu tarife mai mici. Literatura motivațională creează, la nivel colectiv exact ceea ce pretinde că vindecă: imense depozite de angoase și frustrări.… Citește mai mult Zgomotul de fond

Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini


Partea a treia a trilogiei napolitane suprinde maturitatea celor două protagniste. Italia este sfâșiată de prezența celor două ideologii dominante, fascismul și comunismul. Lina se desparte de Stefano și rămâne în Napoli. Situația ei financiară se îmbunătățește, deși continuă să rămână victima orașului în care s-a născut și trăiește (Napoli).… Citește mai mult Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini

Analfabetul funcțional


Pe rețelele de socializare, moraliștii și „influencerii”, marii revoltați și revoluționarii de serviciu își asezonează adesea opiniile (căci, nu-i așa, ce e mai nobil decât a avea o opinie?!) cu citate și ziceri de duh care sună bine și dau dovada culturii lor vaste. În spatele celor mai multe citate de acest gen se ascund decontextualizări grosolane, clișee îngrozitoare și idei de o evidentă redundanță. Profesori, directori de școală, inspectori, miniștri, părinți experți în „parenting”, noi cu toții deplângem situația alarmantă a analfabeților funcțional, în timp ce răsfoim cu interes tabloide și ne punem toată speranța în forța tămăduitoare a gândirii pozitive și în puterea mistico-magică a horoscopului.     … Citește mai mult Analfabetul funcțional

Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini


În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, vocea Elenei Ferrante e sensibil mai puternică. Destinele celor două protagoniste se despart irevocabil. Prietenia dintre ele rezistă, deși într-o formă vizibil alterată. În vreme ce Elena studiază la Pisa și își desăvârșește ascensiunea intelectuală, Lina e captiva propriei sale căsnicii, afundându-se din ce în ce mai tare în lipsuri materiale și frustrări.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini

Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini


Textul este publicat de Nietzsche în 1886 și tratează problema adevărului și a moralității dintr-o perspectivă critică. Din păcate, posteritatea e destul de nedreaptă cu Nietzshe. Cine citește textul său, înțelege cât de forțată e acuzația de antisemitism împotriva lui. Nietzsche din acest text e pesimist, emoțional, intens, plin de exagerări asumate.  “Beyond Good and Evil” e destul de inegal.… Citește mai mult Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini

Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini


Ultimul eseu, „Is Shakespeare Dead?” este scris cu inteligență și vervă. Mark Twain trece pertinent în revistă motivele pentru care Shakespeare nu poate fi autorul pieselor cu care posteritatea îl creditează. Argumentația este, atât stilistic, cât și ideatic, savuroasă. Tonul echilibrat și desfășurarea logică… Citește mai mult Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini

Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune


Înțelegerea lumii noastre ca un sistem de ficțiuni plasează, dintr-o dată, literatura într-o poziție privilegiată. Ea nu mai e o colecție de texte și povești care ne distrage de la celelalte activități importante pe care le avem de îndeplinit, ci o cheie de înțelegere a realității. Mecanismele care articulează și dau sens unui text narativ coincid cu cele care alimentează ideologii, discursuri politice sau chiar reglează piața financiară. Monedele naționale reacționează la zvonuri și declarații; nucleele narative nu sunt, așadar, un simplu și neinteresant obiect de studiu al literaților. … Citește mai mult Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune

Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini


“My Brilliant Friend” este primul volum al tetralogiei napolitane. Elena și Lina/Lila, două fete dintr-o suburbie săracă a orașului Napoli, leagă o prietenie complicată, marcată de violența mahalalei în care trăiesc și de greutăți financiare. Povestea debutează la începutul anilor `50 și acoperă cu acribie transformările sociale prin care trece Italia și mentalitatea unei pături sociale… Citește mai mult Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care… Citește mai mult Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini

Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini


Deși capacitatea lui Aravind Adiga de a-și simți personajele și a le descrie minuțios resorturile interioare e neschimbată, povestea în sine e destul de letargică. Familia Kumar (doi frați și tatăl său) ajung în Mombay, încercând să-și facă un nume în lumea cricketului… Citește mai mult Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini

James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini


James Joyce este unul dintre scriitorii cu multă faimă și relativ puțini cititori. Publicat în 1914, volumul reunește o serie de 15 povestiri, cu personaje din clasa de mijloc irlandeză. Narațiunile sunt, fără excepție, descriptive; filonul narativ e aproape inexistent. Probabil că pentru un cititor irlandez, textele lui Joyce transmit ceva culoare locală și melancolie. Tocmai asta, însă, poate fi problema majoră a povestirilor: fără înțelegerea în amănunt a contextului… Citește mai mult James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini

Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini


Textul, publicat de Goethe în 1774, este una dintre cărțile-cult ale literaturii universale. Ea precede Romantismul și devine un fenomen, transformându-l pe Goethe într-un scriitor de primă mână. Romanul conține o serie de epistole adresate de tânărul Werther prietenului său, Wilhelm. Werther se îndrăgostește de Charlotte, o tânără logodită deja cu Albert. Pentru că dragostea sa nu are niciun fel de perspectivă, Werther… Citește mai mult Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini