C.G Jung, „Amintiri, vise, reflecții”, consemnate și editate de Aniela Jaffe, traducere de Daniela Ștefănescu, București, Editura Humanitas, 1996, 416 pagini


Cartea lui Jung nu aparține decât formal genului memorialistic. El se concentrează aici mai mult asupra vieții sale interioare, făcând apel la cea exterioară doar din dorința de a oferi ideilor exprimate o anume coerență. Sunt tratate, printre altele, relația cu Freud, importanța viselor, credința în puterea de echilibrare a mitului și relația dintre cele două personalități distincte care… Citește mai mult C.G Jung, „Amintiri, vise, reflecții”, consemnate și editate de Aniela Jaffe, traducere de Daniela Ștefănescu, București, Editura Humanitas, 1996, 416 pagini

Despre umor, numai de bine


Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori (nu recent, e adevărat) să văd pe cineva izbucnind în râs, în timp ce parcurgea paginile vreunei cărți. O dată eram într-un tren, a doua oară nu-mi mai amintesc cu exactitate unde. Se întâmpla mileniul trecut. Cumva, mi se pare greu de crezut că scene de genul acesta se vor mai petrece cu aceeași frecvență cu care trebuie să se fi petrecut ele înainte de supremația absolută a cinematografului, internetului și youtube-ului. Forța cuvântului scris, a cuvântului care te face să râzi zgomotos, fără să mai ții cont de regulile nescrise de comportament în spațiul public, pălește în fața forței imaginii și a cuvântului rostit. E mult mai probabil, astăzi, să vezi în metrourile capitalelor lumii adolescenți râzând, cu căștile pe/în urechi, privind succesiuni de imagini de care nu îi desparte decât un singur click.… Citește mai mult Despre umor, numai de bine

Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu


Innokenti Platonov este înghețat în azot, prin 1920, ca parte a unui experiment sovietic, și dezghețat în 1999. El trebuie să se adapteze noii lumi și, în același timp, să-și facă datoria de martor al unei epoci istorice zbuciumate. Interesantă viziunea pe care o are personajul asupra istoriei: nu evenimentele mari sunt importante, ci senzațiile individuale, mirosurile, sentimentele. Romanul este scris la persoana I, de către cele trei personaje ale sale: Innokenti, doctorul Geiger și Anastasia… Citește mai mult Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu

Robert Silverberg, „Pasagerii”, București, Editura Nemira, 1994, 253 de pagini. Traducere de Dan Popescu, cuvânt înainte de Barry N. Nalzberg


10 povestiri SF, fiecare dintre ele prefațată de câteva cuvinte ale autorului. Pentru amatorii genului, e o lectură plăcută. Textele sunt construite cu imaginație și multe dintre ideile vehiculate te pot pune pe gânduri. Personal, am remarcat „Drumul spre noapte” (în viitor, din cauza lipsei hranei, oamenii recurg la canibalism), „Să vezi omul invizibil” (un personaj este condamnat la invizibilitate; nimeni nu are voie să comunice cu el timp de un an), „Hawksbill Station” (prizonierii politici sunt trimiși înapoi în timp, până în Cambrian) … Citește mai mult Robert Silverberg, „Pasagerii”, București, Editura Nemira, 1994, 253 de pagini. Traducere de Dan Popescu, cuvânt înainte de Barry N. Nalzberg

Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița


Publicat în 1991, romanul a provocat un scandal de amploare, fiind ecranizat în 2000 (cu Christian Bale în rolul principal). Patrick Bateman este un tânăr bogat și educat; lucrează pe Wall Street și frecventează lumea bună a New York-ului anilor `80. Doar că Patrick este un psihopat care, din când în când, torturează și ucide animale și oameni. Romanul nu poate fi citit cu ușurință de cei cu stomac sensibil, tocmai din cauza scenelor violente, a căror descriere depășește,… Citește mai mult Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița

Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini


Un roman polifonic, în care fiecare personaj important are vocea lui, narând la persoana I. Marc este un bărbat violent, misogin, care tratează femeile din viața sa ca pe simple proprietăți. În același timp, un spațiu amplu este oferit Todorei, una dintre soțiile lui Marc, violată de acesta și, în final, victima unei boli incurabile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Clujul ultimilor ani ai comunismului. Marta Petreu are calitățile analitice necesare unui romancier de anvergură, cu … Citește mai mult Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini

Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu


Stilul inconfundabil al lui Márquez fascinează de la prima până la ultima pagină. „Dragostea în vremea holerei” poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale literaturii moderne. Florentino Ariza se îndrăgostește iremediabil de Fermina Daza. Aceasta se va căsători cu un medic bogat și influent (Juvenal Urbino). Florentino așteaptă, răbdător, peste o jumătate de secol, până în momentul în care își poate … Citește mai mult Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu

Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini


Un roman fabulous. Distopia lui Huxley poate fi citită și în cheia unei devastatoare critici la adresa capitalismului și industrializării. Romanul vorbește despre o lume în care oamenii sunt produși în fabrici, construiți în așa fel încât să corespundă cerințelor societății consumeriste, condiționați să considere familia și relațiile monogame drept o perversiune ridicolă. În rezervații, trăiesc așa-zișii Sălbatici, oameni care continuă să-și ducă existența crezând în zei, căsătorindu-se și îmbătrânind. În societatea civilizată din care au dispărut fără urmă tristețea, boala sau… Citește mai mult Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini

David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini


Surprinde în mod neplăcut traducerea titlului; excentrică, în condițiile în care originalul „How Far Can You Go?” are un echivalent perfect valid în limba română. Aici, Lodge e preocupat de o mai veche temă a sa, catolicismul și efectele lui nocive asupra societății britanice. Dacă în „Muzeul britanic s-a dărâmat”, scriitorul tratează subiectul cu oarecare detașare, aici el e mult mai implicat. Pare că povestea unui grup de adolescenți care crește în atmosfera de fervoare religioasă și tradiționalism a anilor `50 … Citește mai mult David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini

Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini


Un roman greoi, învechit, cu un stil împiedicat și o poveste previzibilă, care bate pasul pe loc. Soția universitarului Petru Arcan are o aventură de lungă durată cu Sorin Olaru. Povestea se desfășoară pe fundalul ultimelor decenii ale comunismului românesc (cu inserții care povestesc de anii `50). Ariviști, activiști semianalfabeți, intrigi, ofițeri de Securitate și viața grea a omului de rând fac toate parte din fundalul textului. Nu de puține ori, naratoarea iese brutal din cadru și anticipează… Citește mai mult Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini

Eshkol Nevo, “Trei etaje”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din ebraică și note de Ioana Petridean, 296 de pagini


La fiecare etaj al unui bloc din Israel, avem câte un narator care își spune povestea. Povești de viață, despre trădări și relații complicate, despre despărțiri și regăsiri. În prima poveste, naratorul este un tată obsedat de integritatea fiicei sale; în cea de-a doua, Hani își înșală soțul care o ignoră cu fratele acestuia; în ultima poveste, o judecătoare văduvă regăsește drumul către fiul ei. În fiecare dintre povești, găsim aluzii lămuritoare la precedenta… Citește mai mult Eshkol Nevo, “Trei etaje”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din ebraică și note de Ioana Petridean, 296 de pagini

Supralicitarea modelelor


Pe vremea când eram încă elev de liceu, printre lucrurile care mă exasperau constant era obsesia dascălilor mei pentru modele umane. Obsesia, atunci ca și acum, se actualiza/actualizează deplin într-una dintre cele mai banale (iritante?!) întrebări: cine e modelul tău în viață? De fiecare dată când intram în conflict cu vreun regulament școlar ori cu regulile nescrise ale comportării decente, ni se invocau, mie și colegilor mei, modele de urmat (alți colegi, profesorii înșiși, mari oameni despre care abia auziserăm, Isus Hristos etc.). Era, pentru mine, de neînțeles cum de îți puteai construi propria existență urmând exemplul altora. De ce e atât de important să te anulezi pe tine ca individ până într-acolo, încât proiectul tău de viață să nu-ți mai aparțină, să fie al altuia?! Firește că, la vremea aceea, nu-mi puteam formula nemulțumirea în astfel de termeni, dar, în esență, despre asta era vorba.… Citește mai mult Supralicitarea modelelor

Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini


Pentru cine a citit „Vânătorii de zmeie”, atât tonul poveștii, cât și abordarea lui Hosseini sunt extrem de familiare. Aceasta este, de altfel, și problema textului. Dincolo de calitățile incontestabile ale scriitorului, cititorul simte că stilul și dezvoltarea narațiunii sunt repetitive. În plus, există de mai multe ori senzația că Hosseini se folosește de biografia sa și de tragediile reale ale Afganistanului ca de un pretext narativ. Nu de puține ori, el cedează tentației senzaționalismului (lasă impresia că unele dintre… Citește mai mult Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini

Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini


Romanul autobiografic al lui Gorki povestește copilăria naratorului în Rusia țaristă. Pe lângă reflecții legate de ceea ce generic numim “sufletul rus”, textul e impregnate de o tristețe sfâșietoare. Provenit dintr-o familie săracă, tânărul Alexei Peshkov (alter egoul lui Gorki) ajunge, după moartea tatălui său, în casa bunicilor. Copilăria lui e marcată de violență extremă. Rusia sfârșitului de secol XIX apare ca un teritoriu unde sărăcia, ignoranța, alcoolul și dezumanizarea își pun amprenta pe viața de zi cu zi a personajelor. Crime, … Citește mai mult Maxim Gorky, “My Childhood”, 2016, Penguin Books, translated by Ronald Wilks, 266 de pagini

Inadecvarea


„Omul Vitruvian” al lui da Vinci este, probabil, cea mai puternică imagine a Renașterii ce populează mentalul colectiv al omului modern. E imposibil ca o persoană cât de cât educată să nu fi văzut, cel puțin o dată în viață, desenul lui da Vinci, realizat undeva în ultimul deceniu al veacului al XV-lea. E drept că, deși imaginea în sine e destul de populară, semnificațiile ei rămân, adesea, obscure, incomplet înțelese. Ceea ce trebuie spus din capul locului e că „Omul Vitruvian” e popularizat de da Vinci, însă ideea aparține unui arhitect roman care a trăit în primul secol î.Hr. În buna tradiție a Renașterii, Leonardo da Vinci încearcă să creeze o legătură peste timp cu Antichitatea greco-romană, privită ca sursă de cunoaștere și contrapondere la Evul Mediu întunecat. Ce semnifică, așadar, „Omul Vitruvian”? În primul rând, ideea de proporție; frumusețea înțeleasă ca proporție și proporția corpului uman înțeleasă ca măsură a tuturor lucrurilor pe care omul le creează … Citește mai mult Inadecvarea

Yuval Noah Harari, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Iași, Editura Polirom, 2017, traducere de Adrian Șerban, 386 de pagini


O demonstrație de inteligență, capacitate de sinteză și știință a persuasiunii cum rar se mai poate vedea într-un text contemporan. Yuval Noah Harari descrie, în liniile ei fundamentale, evoluția lui Homo sapiens, reușind să articuleze raționamente care provoacă întrebări, frisoane, revolte. Orice poate genera această carte, numai indiferență nu. Vehiculând cu lejeritate noțiuni din domenii dintre cele mai variate (de la antropologie și istorie, până la fizică, … Citește mai mult Yuval Noah Harari, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Iași, Editura Polirom, 2017, traducere de Adrian Șerban, 386 de pagini

Utilitarismul. Ipocriziile scolii românești


Se pune prea mult accent în școlile românești, ne spun specialiștii, pe cultura generală. La rigoare, o asemenea afirmație e de un ridicol evident, însă, fiind prea mult timp vânturată, devine greu de combătut. Avem și aici de a face cu același utilitarism agresiv. Dacă educația garantată de stat e menită să producă specialiști în cutii de viteze, atunci nu mai e nevoie nici de stat și nici de educație. Poate că n-ar fi rău să ne amintim că școlile nu sunt stabilimente private unde compania X face comandă de specialiști și, în trei sau patru ani, îi primește. Școala, așa cum a fost ea gândită, e tocmai o contrapondere la mercantilism și utilitarism. Ea e menită a face ceea ce nimeni altcineva nu face: ea nu pregătește neapărat ori exclusiv meseriași,  ci oameni care-și construiesc viața în jurul unei etici (preferabil, umaniste), cu o inteligență articulată și capabilă de gândire critică și autonomă. Dacă omul este astfel construit, în jurul unei axiologii generale, el poate să capete deprinderi care să-l facă un bun profesionist într-un domeniu sau altul, fără ca asta să-i afecteze calitatea de om. Ar fi absolut inconștient ca o societate să producă cetățeni unidirecționali, foarte buni frizeri, constructori sau brutari, fără niciun fel de noțiune care excedă câmpul preocupărilor lor profesionale.… Citește mai mult Utilitarismul. Ipocriziile scolii românești

Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys


Acțiunea romanului se petrece în ghetoul din Vilnius, în timpul ocupației germane din cel de-Al Doilea Război Mondial. Comandantul nazist al ghetoului, Schoger, face o înțelegere cu Abraham Lipman. El propune un joc de șah cu fiul lui Abraham, Isaac. Dacă Schoger câștigă, copiii vor fi mutați din ghetou, dacă Isaac câștigă, va fi ucis, însă copiii vor rămâne lângă părinții lor. În cazul în care meciul de șah se va încheia cu un pat, Isaac își va păstra viața și copiii nu vor fi mutați. Titlurile capitolelor urmează mutările jocului de șah. Între timp, sunt descrise… Citește mai mult Icchokas Meras, “Stalemate”, Other Press, New York, 2005, 161 de pagini, traducere din lituaniană de Jonas Zdanys

The Monsoon Time: 4 Years in India (4)


I feel it`s too early to speak about specific issues. I intuitively understand how things work around me, but I have a persistent feeling of aloofness. I don`t delude myself into thinking I might fathom India, I already know there are aspects of this life that will always escape my power of understanding.

               The next day, I`m expected at the University. Outside, almost 35 degrees Celsius…  Not very convinced, I drop the idea of wearing the suit I had brought with me from Romania. I`m in front of the Faculty of Arts, some minutes before 8 o`clock. The guards, unimpressive, half asleep, look at me awkwardly. I`m told no one is to be found at the Department before 9 o`clock. I walk the deserted corridors for over an hour, I look, slightly confused, at the walls, their plaster decayed, and I understand less and less this world Europe admires with a sort of mystical and ignorant … Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (4)

Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu


Un roman greoi, care are nevoie de multe pagini pentru a-și găsi ritmul, un ritm pe care îl pierde mai apoi cu ușurință, către final. Textul e scris la persoana I și are în centrul său un personaj (Zeno) care narează evenimentele importante ale propriei lui existențe. Cu câteva rare excepții (în special, capitolul dedicate căsătoriei și cel despre moartea lui Guido), textul nu spune nimic. Profunzimea așa-zisei psihanalize pe care Zeno și-o aplică sieși lipsește… Citește mai mult Italo Svevo, “Conștiința lui Zeno”, Iași, Editura Polirom, 2006, 560 de pagini, traducere de Constanța Tănăsescu

Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini


Însemnările au un puternic caracter autobiografic. Paula, fiica naratoarei, este internată, în comă, într-un spital din Madrid. Diagnosticată cu porfirie, ea este înconjurată de dragostea întregii familii. Textul pornește de la acest pretext; mama îi spune fiicei sale bolnave povestea familiei. Suntem purtați înapoi în timp și spațiu, în Chile, în timpul instaurării dictaturii militare a lui Augusto Pinochet. Isabel Allende este, de altfel, o rudă mai îndepărtată a președintelui chilian debarcat de Pinochet, … Citește mai mult Isabel Allende, “Paula”, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu, București, Humanitas, 2015, 367 de pagini

Cantitatea, nedreptățirea unui concept


Puține dintre conceptele cu care operează lumea modernă au parte de un tratament atât de injust precum acela de cantitate. Cantitatea a ajuns astăzi opozabilă, în discursul comun, calității. De când cu prăbușirea accelerată a importanței științelor umaniste, de când cu înlocuirea literatului, filosofului, poliglotului la cârma treburilor cetății, de către manager, informatician, inginer sau avocat, cantitatea e adesea invocată în mediul academic umanist ca un sinonim legitim al superficialității. Facultățile umaniste au din ce în ce mai puțini studenți, dar, nu-i așa… calitatea contează, nu cantitatea… Același argument e folosit, cu varii inflexiuni logice, într-o mulțime de alte contexte. Îndeobște, se pare că ne aflăm în fața unui consens: în materie de cultură, cantitatea e un concept blasfemic, introdus în uzul curent de epoca industrializării. Doar în fabrici și uzine valoarea se cuantifică în număr,… Citește mai mult Cantitatea, nedreptățirea unui concept

J.M. Coetzee, „Disgrace”, London, Vintage, 2000, 220 de pagini


Personajul principal al romanului este David Lurie, un profesor fără vocație, divorțat a doua oară. El predă engleză la o universitate din Cape Town. La 52 de ani, David are o aventură cu una dintre studentele sale. Scandalul devine public și profesorul este concediat. Din acest moment, începe călătoria de redescoperire a sinelui. Părăsind capitala, David stă o vreme la o mică fermă de care se îngrijește fiica sa, Lucy. Acolo, cei doi … Citește mai mult J.M. Coetzee, „Disgrace”, London, Vintage, 2000, 220 de pagini

Bertrand Russell, „Elogiul inactivității”, București, Editura Vellant, 2016, traducere din limba engleză de Ciprian Șiulea, 183 de pagini


Chiar și atunci când exagerează în mod evident, Bertrand Russell își păstrează un anume șarm intelectual. Eseurile sale abordează teme dintre cele mai diferite precum socialismul, fascismul și comunismul, educația, arhitectura, problematica civilizației occidentale etc. Textele se parcurg cu  plăcere și, aproape fără excepție, au meritul de a orienta procesul gândirii către zone ale meditației profunde. Ceea ce fascinează … Citește mai mult Bertrand Russell, „Elogiul inactivității”, București, Editura Vellant, 2016, traducere din limba engleză de Ciprian Șiulea, 183 de pagini

Ruta Sepetys, “Between Shades of Gey”, London, Penguin Books, 2011, 344 de pagini


În 1939, sovieticii invadează țările baltice. Din ordinul lui Stalin, se alcătuiește o listă cu „dușmani ai poporului”. Cei aflați pe listă sunt deportați în Sberia. Primele deportări încep în 1941. Mulți lituanieni vor muri în Siberia, alții se vor întoarce doar pentru a constata că țara lor este în continuare ocupată de sovietici. Unele estimări arată că aproximativ o treime din populația țărilor baltice a fost ucisă în timpul ocupației sovietice. „Between Shades of Grey” este povestea unei … Citește mai mult Ruta Sepetys, “Between Shades of Gey”, London, Penguin Books, 2011, 344 de pagini

The Monsoon Time: 4 Years in India (3)


As for the taxis, they are pretty expensive and hard to find, especially when you badly need them. In front of my hostel, there is a taxi stand; 3 or 4 old, black minivans. The drivers and the owners sleep there, in a make-up tent, on dusty bamboo beds. When I need their services at night, I have to tell them in advance. Nonetheless, it doesn` t really make any difference whatsoever. I tell them the time but, when the time comes, I need to go under the tent, to lift the closest blanket and to wake up the man who sleeps under. I try to be as authoritarian as I can when I shout: Bhaya! Bhaya! Bhaya! In Hindi, Bhaya is just an informal way of saying brother. Shouting is not enough; I need to shake the man firmly.

Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (3)

Pe ce lume trăim?!


Aici, istoria și istoricul își găsesc pe deplin utilitatea. În definitiv, a dezgropa personaje istorice și a înțelege evenimente ale trecutului nostru, e un demers care nu cred să aibă legătură cu butada „învățând istoria, nu-i repetăm greșelile”. Pare a fi vorba despre alteva… Mai degrabă, învățând istoria, avem acces la un tipar mental, la o forma mentis a celor de dinaintea noastră. În felul acesta, având în față o evoluție cât de cât lamuritoare a ideilor care i-au animat pe cei de dinainte, putem face exercițiul necesar de a intui cum anume am ajuns unde suntem acum. Ideile nu se nasc în vid, ele sunt consecințele altora și cauze pentru cele de după. Istoria (cu accent pe istoria ideilor), deci, îl înarmează pe criticul literar cu instrumente care-l pot face să priceapă dacă textul din fața lui aparține sau nu timpului în care a fost scris.… Citește mai mult Pe ce lume trăim?!

Khaled Hosseini, „Vânătorii de zmeie”, București, Editura Niculescu, 2017, 408 pagini, traducere din limba engleză de Mihaela S. Oprea-Aron


Romanul istorisește povestea lui Amir, un tânăr care se naște în Kabul și are o copilărie fericită și lipsită de griji până în momentul invaziei sovietice. Amir emigrează în Statele Unite și, după mulți ani, se reîntoarce în Afganistanul transformat radical de talibani pentru a salva viața nepotului său. Primele câteva sute de pagini ale romanului sunt captivante. Odată cu întoarcerea lui Amir în Pakistan și, mai apoi, la Kabul, textul își pierde din tensiune și dramatism, căpătând un fel de senzaționalism, de mul… Citește mai mult Khaled Hosseini, „Vânătorii de zmeie”, București, Editura Niculescu, 2017, 408 pagini, traducere din limba engleză de Mihaela S. Oprea-Aron

Doina Ruști, „Fantoma din moară”, Iași, Editura Polirom, 2017, 384 de pagini


Un roman impecabil construit, un text plin de forță, pe alocuri zguduitor. In prima lui parte, Adela Nicolescu descoperă un roman al propriei ei vieți, trăită undeva în satul Comoșteni. Sunt redate pasaje din roman și, mai apoi, lucrurile pe care Adela însăși și le amintește. În a doua parte, accentul cade pe transformarea profundă pe care o aduce comunismul și … Citește mai mult Doina Ruști, „Fantoma din moară”, Iași, Editura Polirom, 2017, 384 de pagini