Elif Shafak, „Onoare”, Iași, Editura Polirom, 439 de pagini, traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă


E incredibil cum poți rata complet un roman în ultimele sale 40 de pagini. „Onoare” debutează cu descrierea poveștii unei familii de kurzi;  trei generații… Pare că destinele familiei Toprak se repetă, cu forța unui blestem, de la mamă la fiică și de la tată la fiu. În cele din urmă, Adem, Pembe și cei trei copii ai lor emigrează în Londra și par a înc… Citește mai mult Elif Shafak, „Onoare”, Iași, Editura Polirom, 439 de pagini, traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă

Aureliu Busuioc, „Pactizând cu diavolul”, Chișinău, Editura Cartier 2016, 259 de pagini


Romanul povestește drama unui basarabean care, la scurt timp după ce Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este creată, se repatriază din România, în speranța că își va revedea familia rămasă în Basarabia. Mihai Olteanu intră în conflict cu autoritățile sovietice iar cititorului i se descrie atmosfera lugubră, absurdă, kafkiană a comunismului. Lumea sovietică, dominată când de proști, când de ticăloși, reușește sa frângă definitiv destinul personajului. Romanul are o importantă doză de autobiografic. Ca document, e un memento perfect pentru nostalgici și amnezici. Ca text literar… Citește mai mult Aureliu Busuioc, „Pactizând cu diavolul”, Chișinău, Editura Cartier 2016, 259 de pagini

Criza conceptelor în științele umaniste


Poate că abia acum, după milenii de orbecăire printre teorii și concepte, ea își poate manifesta, plenar, valoarea intrinsecă. A spune celorlalți povești relevante și a le vorbi despre stări și sentimente nu e, în definitiv, o preocupare care să reclame o solidă bază teoretică. La fel cum a vorbi despre literatură într-o cronică nu e un gest infailibil de stabilire neechivocă a unei valori estetice, ci o chestiune de gust, de context. Sigur, a scrie presupune capacitatea de a stăpâni o limbă, în aspectele ei gramaticale și stilistice. E încă destul de problematic să scrii în absența totală a lecturii și, mai ales, în absența noțiunilor teoretice fundamentale despre limba în care scrii. Dar, poate că e posibil să ajungi la maturitate scriitoricească si pe cale empirică. Se iau experiențe de viață relevante, se adaugă peste, în doze variabile, sensibilitate și imaginație, se lasă la fiert, se filtrează apoi prin sita unor lecturi întâmplătoare, se lasă totul să se răcească pe geam, în voia contextului și a vremii și… gata.… Citește mai mult Criza conceptelor în științele umaniste

Cătălin Dorian Florescu, „Maseurul orb”, Iași, Editura Polirom, 2014, 319 pagini, traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu


Arogant, agresiv și enervant, Cătălin Dorian Florescu are o foarte bună părere despre performanțele lui scriitoricești. Ca mulți scriitori cărora succesul nu le poate alunga frustrările, el vorbește, firește, pe un alt ton atunci când se adresează unei audiențe din Vest, dovedind, în felul acesta, că nu s-a dezbărat de mârlănia esticului ajuns, printr-un accident biografic, într-o țară cu mult mai dezvoltată decât cea în care s-a născut. Știind toate acestea, am început lectura romanului cu destulă suspiciune. La fiecare pagină, mi se părea că aud vocea lui Dorian Florescu, disprețuitoare și suficientă. Romanul nu e deloc rău… Teodor Moldovan, un român care emigrează în Elveția, se întoarce în România, după … Citește mai mult Cătălin Dorian Florescu, „Maseurul orb”, Iași, Editura Polirom, 2014, 319 pagini, traducere din limba germană de Mariana Bărbulescu

Vladimir Beșleagă, „Zbor frânt”, Chișinău, 2013, 274 de pagini


Exemplul tipic de roman provincial, care miroase a naftalină și haine lăsate ani de zile prin dulapuri neaerisite. Protagonistul, Isai, își aduce aminte de momentul când, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este despărțit de familia sa. Pe o parte a Nistrului, se aflau trupele rusești, pe cealaltă parte, trupele germane. Isai, pe atunci… Citește mai mult Vladimir Beșleagă, „Zbor frânt”, Chișinău, 2013, 274 de pagini

C. Ardeleanu, „Am ucis pe Dumnezeu”, București, Editura Cartea Românească, s.a, 257 de pagini


Da… periculos de aproape de „Crimă și pedeapsă”, al lui Dostoievski (a cărui primă parte e publicată în 1866). Dacă n-ar fi această lipsă crasă de originalitate (daca nu chiar suspiciune rezonabilă de plagiat), romanul lui Carol Ardeleanu ar fi, fără doar și poate, unul dintre marile romane interbelice românești (publicat în 1929). Bine scris, stilistic vorbind, este o alcătuire narativă proaspătă pentru ceea ce a însemnat peisajul literar românesc interbelic.… Citește mai mult C. Ardeleanu, „Am ucis pe Dumnezeu”, București, Editura Cartea Românească, s.a, 257 de pagini

Mark Twain, “The Adventures of Huckleberry Finn”, London, HarperCollins Publishers, 2013, 308 pagini


Un roman clasic care, totuși, resimte acut trecerea timpului. Aventurile lui Huck, cel care își înscenează propria moarte și pleacă în lume însoțit de sclavul Jim, impresionează numai în măsura în care putem vedea reflectate în ele o parte din istoria Americii. Deposedate de context, ele, aventurile, par a fi, în mare, destul de insipide. Un mare plus al romanului este nararea la persoana I; un artificiu cu atât mai dificil, … Citește mai mult Mark Twain, “The Adventures of Huckleberry Finn”, London, HarperCollins Publishers, 2013, 308 pagini