CITATE


Ivan Turgenev, „Fathers and Sons”, Signet Classis, New York, 2005, 244 de pagini, translated by George Reavey, with an Introduction by Jane Costlow

 

„Just look of what I`m doing: just because there`s room in the valise here am I stuffing it with hay: it`s the same with our life`s valise: we pack it full of anything that comes to hand, just to avoid living an empty space” 

José Saramago, „Evanghelia după Isus Cristos”, Iași, Editura Polirom, 2012, 420 de pagini, traducere de Mioara Caragea

„[…] când a devenit așadar limpede că Dumnezeu nu vine și nici nu dă vreun semn că s-ar gândi să vină prea curând, omul n-are  altă soluție decât să-i ia locul și să iasă din pereții casei sale pentru a pune ordine în lumea terfelită, casa lui și lumea lui Dumnezeu.”

 

„Dumnezeu nu iartă păcatele pe care te pune să le faci.” 

Susan Sontag, „În America”, București, Editura Univers, 2007, traducere și note de Cristiana Vișan, 383 de pagini

„[…] oriunde există consimțământ, există și responsabilitate” 

„Și ce rost are să spui povești dacă nu pentru a stârni dorința tuturora de a avea o viață alternativă?” 

„Înclinația americanilor spre noutate decreta că orice există poate fi îmbunătățit. Sau ar trebui să fie înlocuit.” 

Scott Fitzgerald, „The Last Tycoon”, HarperCollins Publishers, London, 2014, 180 de pagini

„Writers aren`t people exactly. Or, if they`re any good, they`re a whole lot of people trying so hard to be one person. It`s like actors, who try so pathetically not to look in mirrors. Who lean backward trying – only to see their faces in the reflecting chandeliers” 

“What people  are ashamed of usually makes a good story” 

Gustave Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, București, Editura Antet, s.a, traducere de Mariana Tabacu, 112 pagini

„Doar uniformitatea mediilor dă naștere uniformității aparente a caracterelor. Am arătat undeva că orice configurație mintală conține caracteristici latente, care, sub influența unor schimbări bruște de mediu, pot să se manifeste”. 

„În tot ce se întemeiază pe trăiri afective – religie, politică, morală, simpatii, antipatii etc. – oamenii superiori nu depășesc decât cu rare excepții nivelul oamenilor de rând. La nivel intelectual, între un celebru matematician și cizmarul lui poate exista un hău imens, dar din punct de vedere al caracterului și al credințelor, diferența poate să fie nulă”. 

„Prin simplul fapt că aparține gloatei, omul coboară mai multe trepte pe scara civilizației. Singur, era poate un ins cultivat, în mulțime este un instinctual, deci un barbar. Are spontaneitatea, violența, ferocitatea, dar și entuziasmul și eroismul ființelor primitive. Își va reproșa, poate, ulterior, ușurința cu care s-a lăsat impresionat de cuvinte, de imagini și antrenat în acte care îi lezează cele mai evidente interese”.

„Pretutindeni, masele sunt feminine, dar cele mai feminine dintre toate sunt cele latine – cine se sprijină pe ele poate să urce foarte sus și foarte repede, dar este sigur că într-o bună zi poate fi prăvălit în hăuri”.

„Odată integrați masei, înțeleptul și cel sărac cu duhul devin deopotrivă incapabili de observație”. 

„Evenimentele cele mai îndoielnice sunt cele observate de un mare număr de persoane. A spune că un fapt a fost constatat simultan de mii de martori înseamnă a spune că faptul real este, în general, foarte diferit de relatarea lui care a fost adoptată”. 

„Masele nu cunosc decât sentimente simple și radicale, opiniile, ideile și convingerile ce le sunt sugerate fiind acceptate sau respinse în bloc, drept adevăruri absolute sau erori nu mai puțin absolute.” 

„Dacă masele ar fi stat să cugete și să-și descopere interesele imediate, nicio civilizație nu s-ar mai fi dezvoltat pe Pământ și omenirea n-ar fi avut istorie”. 

„În istorie, aparența a jucat întotdeauna un rol mult mai important decât realitatea, și irealul domină realul”. 

„Eficacitatea cuceritorilor și puterea statelor se bazează pe imaginația populară”. 

„Intoleranța și fanatismul – iată ce însoțește întotdeauna sentimentul religios. Ele sunt inevitabile la aceia care cred că dețin secretul fericirii pământești sau eterne. Aceste două trăsături se regăsesc la toți membrii unui grup animat de o convingere oarecare”. 

„Fără tradiții stabile – absența civilizațiilor; fără eliminarea lor lentă – absența progresului!” 

„Popoarele nu sunt guvernate conform unui capriciu de moment, cu după cum o cere caracterul lor”. 

„La baza ierarhiei sociale, școala fabrică armate de proletari nemulțumiți de soarta lor, gata oricând de revoltă; în vârful acestei ierarhii, ea creează o burghezie frivolă și, totodată, sceptică și credulă, îndoctrinată cu încrederea superstițioasă în statul-Providență, împotriva căruia, cu toate acestea, nu contenește de a-și arăta „colții”, acuzând guvernele de propriile ei greșeli, incapabilă, însă, să întreprindă ceva fără intervenția autorităților”. 

„Acumularea de cunoștințe inutilizabile este un mijloc sigur de transformare a omului în revoltat”.

„Cuvintele nu au decât semnificații mobile și tranzitorii, schimbătoare de la epocă la epocă, de la popor la popor. Când dorim să acționăm prin cuvinte asupra maselor, trebuie cunoscut sensul pe care îl au pentru ele la un moment dat, iar nu cel avut odinioară sau cel atribuit de indivizi cu o altă configurație mintală. Ca și ideile, cuvintele au viață.” 

„Pentru a te face admirat de mase, trebuie întotdeauna să le ții la distanță”. 

„Nefiind decât ficțiune, orice credință generală supraviețuiește doar atâta vreme cât nu va fi supusă analizei”. 

„De îndată ce o nouă dogmă se implantează în spiritul maselor, ea devine sursă de inspirație pentru instituții, pentru artă și pentru morală – înstăpânirea ei este atunci absolută. Întreprinzătorii visează să o pună în practică, legislatorii să o aplice, filosofii, artiștii, poeții caută să o traducă în cele mai diverse forme”. 

„Pentru a-și îndeplini dezideratele, o masă de oameni de origine latină, fie ea revoluționară, fie conservatoare, va face întotdeauna apel la stat. Dimpotrivă, o masă de englezi sau de americani nu recurge la stat și nu se adresează decât inițiativei particulare. O masă de francezi ține, înainte de orice, la egalitate, iar o masă de englezi la libertate. Această diferență de rasă generează aproape tot atâtea tipuri de mase câte națiuni  există”. 

„Popoarele sunt conduse de spiritul rasei lor, adică de reminiscențele ancestrale a căror sumă este acest spirit. Rasa și angrenajul nevoilor cotidiene – iată tainicii stăpâni ai destinelor noastre”. 

„Foarte rar un lider de opinie devansează opinia publică, cel mai adesea el se mărginește la a-i adopta erorile”. 

„Victime ale iluziei că prin înmulțirea legilor egalitatea și libertatea sunt mai bine asigurate, popoarele acceptă în fiecare zi îngrădiri dintre cele mai apăsătoare. Obișnuiți să suporte un jug, oamenii vor începe să-l caute, pierzându-și spontaneitatea și energia. Nu mai sun decât palide umbre, automate pasive, lipsite de voință, de rezistență și de forță”.

„Constantin Thiron, Conflictul dintre știință și religie. Asupra liberei cugetări”, studiu introductiv, notă asupra ediției, note de subsol și antologie de Marius Rotar, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, 308 pagini

„Atunci într-o țară este Libertate de conștiință adevărată, când Statul nu are nicio Religie de Stat, toate religiile fiind libere, însă mărginite prin legile de asociație relativ la ordinea publică, sub controlul statului spre a nu acapara banul public prin înșelăciuni etc.”

(Constantin Thiron)

„Religia creștină, ortodoxă, catolică și celelalte nu sunt un monoteism, ci din contră un politeism dintre cei mai grosolan, căci afară de trinitate mai avem mai mult de o mie de sfinți și sfinte, tot felul de dogme și culturi, astfel că ideea primordială de Dumnezeu (Iehova sau Alah) se pierde în acest neant, încât credincioșii prin icoane și nenumărate obiecte zise sfinte se prefac în adevărați politeiști și fetișiști […]” (Constantin Thiron)

„Deci e adevărat că știința are o influență morală asupra omului care se ocupă cu dânsa. Are, însă o mărginire. Nu are caracterul unui sistem moral de natură a cuceri pe alții, ci servește ca o pârghie morală pentru acela care se ocupă cu știința. El va gusta efectele ei, dar numai el. Cei care nu se ocupă cu dânsa rămân neatinși de ea, pentru ceea ce a căpătat unul din munca sa științifică ca ajutor moral, n-are caracterul comunicativității ca să se poată transmite la alții.” (Iuliu Scriban)

„Adevărul este că însuși spiritul omului e intolerant și nu se împacă ușor cu ceia ce nu se potrivesc cu vederile și interesele sale. Pentru aceasta afirmăm încă o dată că toleranța nu e opera spiritului laic. Acest spirit contrazice toleranța, cum au contrazis-o cei care conduceau  marea revoluțiune franceză, care au tăiat și spânzurat într-un chip sălbatic. Toleranța e afirmată, ce e drept cu tărie în timpul nostru, și ca atare se privește ca produs al timpurilor moderne. În realitatea ideea e cea mai veche a Mântuitorului Hristos. Nu a produs-o omul modern, pentru că pe dânsul îl vedem tot mai intolerant, și puțini sunt cei cu adevărat toleranți.” (Iuliu Scriban)


Antoine de Saint Exupéry, „Le Petit Prince”, Gallimard, 2007, 119 pagini

„Toutes les grandes personnes ont d`abord été des enfants. (Mais peu d`entre elles s`en souviennent).” 

« Les grandes personnes ne comprennent jamais rien toutes seules, et c`est fatigant, pour les enfants, de toujours et toujours leur donner des explications«. 

« Il faut exiger de chacun ce que chacun peut donner, reprit le roi. L`autorité repose d`abord sur la raison. Si tu ordonnes á  ton peuple d`aller se jeter á la mer, il fera la révolution. J`ai le droit d`exiger l`obéissance parce que mes ordres sont raisonnables« 

« Les vaniteux n`entendent jamais que les louanges.« 

« – On ne connaît que les choses que l`on apprivoise, dit le renard. Les hommes n`ont plus le temps de rien connaître. Ils achètent des choses toutes faites chez les marchands. Mais comme il n`existe point de marchands d`amis, les hommes n`ont plus d`amis. Si tu veux un ami, apprivoise-moi !« 

« C`est le temps que tu as perdu pour ta rose qui fait ta rose si importante.« 

« – Les hommes ont oublié cette vérité, dit le renard. Mais tu ne dois pas l`oublier. Tu deviens responsable pour toujours de ce que tu as apprivoisé«

„The Confessions of Saint Augustine”, New American Library, New York, 2009, 358 de pagini

„Yet still man, this small portion of creation, wants to praise you. You stimulate him to take pleasure in praising you, because you have made us for yourself, and our hearts are restless until they can find peace in you.”

“I did not know that God is a spirit and not one with parts extended in length and breadth, nor one of whose being can be used such words as size, weight, bulk.” 

“God`s commands to those in former times were not the same as his commands are to men of today; yet both in the past and in the present it is the same goodness to which obedience is due.” 

“See how things pass away so that other things may take their places and that so this lower universe may be established in all its parts.” 

“Now whenever I come across any Christian brother, whoever it may be, who is ignorant of this sciences and has mistaken views on them, I can listen to him patiently enough as he delivers his opinions. So long as he does not hold any unworthy beliefs about you, Lord and Creator of all things, I cannot see that it does him any harm if he is rather ignorant about the situation or conditions of material objects.” 

“And it became clear to me that things which are subject to corruption are good. They would not be subject to corruption if they were either supremely good or not good at all; for, if they were supremely good, they would be incorruptible, and, if there was nothing good in them, there would be nothing which could be corrupted.”

“For the law of sin is the strong force of habit, which drags the mind along and it controls it even against its will – though deservedly, since the habit was voluntarily adopted.” 

“Indeed just as the flattery of friends often leads us astray, so the insults of enemies often do us good. But you do not award people for what you accomplish through them, but only in accordance with their intentions.” 

“Men are a race very inquisitive about other people`s lives, very lazy in improving their own.” 

“Thus it is not the future that is long, for the future does not exist; a long future is a long expectation of the future. Nor is the past long, since it does not exist; a long past is a long memory of the past” 

“So while we are all trying in our reading of the Holy Scripture to grasp what it was that the author of them meant to say, what harm can it do if a man grasps hold of something which you, who are the light of all truthful mind, show him is true, even if the author whom he is reading did not grasp this truth – though of course the author did express a truth, but a different one?”

“And just as in man`s soul there is one part which rules by taking thought and another part which is subject to obedience, so for man, also corporeally, a woman was created to have a nature equal indeed to his in mind and rational intelligence, but to be in sex subjected to the masculine sex, in the same way as the appetite which leads to action is subjected to the skill, mentally derived, of acting rightly.” 

Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini

„[…] există oamenii care nu trăiesc cu-adevărat, trebuie să moară ca să-și dea seama că n-au trăit” 

„Există trei atitudini posibile în fața descoperirii imoralității oamenilor: lamentația și disperarea; cinismul și mizantropia; în sfârșit […] pragmatismul” 

„Societatea e destul de bine alcătuită pentru oamenii care au deja totul.”

„O stea nu strălucește, arde. E o realitate fizică pe care toată lumea o uită” 

„Celebritățile sfârșesc prin a semăna cu fotografiile lor din revistele ilustrate.” 

„Pentru a da impresia că e inteligent, vorbea de rău prostia.” 

Stephen W. Hawking, „Scurtă istorie a timpului”, București, Editura Humanitas, 2015, 212 pagini

„[…] nu cunoaștem ce se întâmplă la momente îndepărtate în orizont; lumina pe care o vedem de la galaxiile îndepărtate le-a părăsit acum milioane de ani și în cazul obiectelor celor mai îndepărtate pe care  le vedem, lumina le-a părăsit acum circa opt miliarde de ani. Așadar, când privim universul, îl vedem așa cum a fost în trecut”. 

„Să considerăm o pereche de gemeni. Să presupunem că unul dintre gemeni se duce să trăiască pe vârful unui munte, iar celălalt locuiește la malul mării. Primul va îmbătrâni mai repede decât al doilea. Astfel, dacă se întâlnesc, unul va fi mai în vârstă decât celălalt. În acest caz, diferența de vârstă va fi foarte mică, dar ea ar fi mult mai mare dacă unul dintre gemeni pleacă într-o călătorie lungă cu o navă spațială care se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii. Atunci când se întoarce, el ar fi mult mai tânăr decât cel care a rămas pe pământ. Acesta se numește paradoxul gemenilor, dar el este un paradox numai dacă se consideră că timpul este absolut. În teoria relativității, nu există timp absolut unic, dar în schimb fiecare individ are propria sa măsură a timpului care depinde de locul către care se deplasează și de modul în care se deplasează”. 

„John Michell, un membru în consiliul unui Colegiu din Cambridge, a scris […], în 1783, o lucrare în revista Philosophical Transactions a Societății Regale din Londra, în care a arătat că o stea care este suficient de masivă și compactă ar avea un câmp gravitațional atât de puternic încât lumina nu poate ieși: orice lumină emisă de suprafața stelei ar fi atrasă înapoi de atracția gravitațională a stelei înainte de a putea ajunge foarte departe. Michell sugera că ar putea exista multe stele ca aceasta. Deși nu le-am putea vedea, pentru că lumina lor nu ar ajunge la noi, totuși am putea să simțim atracția lor gravitațională. Aceste obiecte sunt numite acum găurii negre pentru că asta sunt: goluri negre în spațiu”.

„Femeia de duminică”, Carlo Fruttero, Franco Lucentini, București, Editura Univers, 2008, 384 de pagini

„Comisarul știa foarte bine: una dintre caracteristicile tuturor dezordonaților, inadaptaților, anormalilor, obsedaților este să-și imagineze că nimeni, în afară de ei, nu știe cât de dificilă poate fi viața, plină de umilințe tragice, de întunecate zone de neputință și de derută; în fond, tocmai această pretenție era cea care îi făcea odioși în ochii celor normali, „oamenilor cumsecade”. Credeau, așadar, că dețin monopolul suferinței, exclusivitatea umilințelor”.

Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini

„[…] doar un studiu constant al Bibliei în copilărie poate îndepărta total adultul de creștinism.” 

„Există un principiu pe care trebuie să-l înțelegi dacă insiști asupra acestui demers absurd: viața unui artist e determinată de ceea ce uită, nu de ceea ce-și amintește.” 

„[…] poți convinge un prost de orice, în afară de propria lui prostie.” 

„Pentru că sălășluiesc în umbră, proscrișii învață să se recunoască prin mici semne și gesturi.” 

„Dar adevărata noastră slăbiciune este mult mai interesantă: spunem că anumite fapte sunt păcătoase pentru a  ne bucura de ele cu mai multă râvnă.” 

Milan Kundera, „The Book of Laughter and Forgetting”, London, Faber and Faber, 2000, 312 pagini

„To see the devil as a partisan of Evil and an angel as a warrior on the side of God is to accept the demagogy of the angels. Things are of course more complicated than that. Angels are partisans not of God but of divine creation. The devil, on the other hand, is the one who refuses to grant any rational meaning to that divinely created world.” 

“That is when I understood the magical meaning of the circle. If you go away from a row, you can still come back into it. A row is an open formation. But a circle closes up, and if you go away from it, there is no way back” 

“You know what happens when two people talk. One of them speaks and the other breaks in: “It`s absolutely the same with me, I…” and starts talking about himself until the first one manages to slip back in with his own It`s absolutely the same with me, I…” 

“That conversation with the taxi driver suddenly made clear to me the essence of the writer`s occupation. We write books because our children aren`t interested in us. We address ourselves to an anonymous world because our wives plug their ears when we speak to them.” 

“For Kristyna vaguely imagined that by giving her body to the student she would lower their affair to the butcher`s or the mechanic`s level and she would never again hear a word about Schopenhauer” 

“Love`s absolute is actually a desire for absolute identity: the woman we love ought to swim as slowly as we do, she ought to have no past of her own to look back on happily. But when the illusion of absolute identity vanishes (the girl looks back happily on her past or swims faster), love becomes a permanent source of the great torment we call litost.” 

“Memories are scattered all over the immense world, and it takes voyaging to find them and make them leave their refuge!” 

“Death has a double aspect: It is nonbeing. But it is also being, the terrifyingly material being a corpse. When Tamina was very young, death would appear to her only in its first form, under the aspect of nothingness, and fear of death (vague as it then was) was fear of no longer being. Over the years, that fear diminished and nearly vanished (the thought that one day she would no longer see the sky or the trees did not frighten her), but on the other hand, she reflected more and more on death`s other aspect, the material: she was terrified by the thought of becoming a corpse. It was an unbearable insult to become a corpse. One moment you are a human being protected by modesty, by the sacrosanctity of nakedness and intimacy, and then the instant of death is enough to put your body suddenly at anyone`s disposal – to undress it, to rip it open, to scrutinize its entrails, to hold one`s nose against its stench, to shove it into the freezer or into the fire” 

“Every man has two erotic biographies. The first is the one people mainly talk about, the one consisting of a list of affairs and passing amours. The other biography is undoubtedly more interesting: the procession of women we wanted to have but who eludes us, the painful history of unrealized possibilities. But there is also a third, a mysterious and disturbing category of women. These are women we liked and were liked by, but women we quickly saw we would never have, because in relation to them we were on the other side of the border.” 

“When things are repeated, they lose a fraction of their meaning. Or more exactly, they lose, drop by drop, the vital strength that gives them the illusionary meaning. For Jan, therefore, the border is the maximum acceptable dose of repetitions.” 

Marguerite Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian”, București, Editura Humanitas, 2006, 295 de pagini

 

„În ce privește scrupulele religioase ale gimnosofistului, dezgustul său în fața cărnurilor sângerânde, aș fi fost mult mai înțelegător dacă nu mi se întâmpla să-mi pun întrebarea: prin ce se deosebește în esență suferința ierbii tăiate de cea a berbecilor înjunghiați și dacă nu cumva scârba ce  ne încearcă la vederea animalelor ucise nu ține exclusiv de faptul că sensibilitatea noastră aparține aceluiași regn?” 

„[…] înseamnă să greșești când ai dreptate prea devreme.” 

„Cu cât statul se dezvoltă mai mult, înlănțuindu-i pe  oameni în verigile lui exacte și reci, cu atât mai mult încrederea omenească tinde să situeze la celălalt capăt al lanțului uriaș  imaginea adorată a unui om proteguitor”

Anatole France, „Insula pinguinilor”, București, Editura Curtea Veche, 336 de pagini

„Cititorul nu caută niciodată într-o carte de istorie decât neroziile pe care le știa mai dinainte. Dacă vei încerca să-l mai înveți și altceva, nu vei reuși decât să-l umilești și să-l superi.. Nu căuta să-l luminezi, că se va plânge că-l jignești în convingerile lui.”

„Pinguinii aveau cea mai bună oștire din lume. Marsuinii , la fel. Celelalte popoare ale Europei, așijderea. Dacă ne gândim puțin, asta nu trebuie să ne surprindă. Căci toate armatele suntprimele din lume.” 

„[…] puțini sunt oamenii care au darul îndoielii. Un foarte mic număr de  oameni îi poartă într-înșii sămânța, care nu se dezvoltă fără cultură. Îndoiala e ciudată, gingașă, filozofică, imorală, transcendentă, monstruoasă, plină de răutate, dăunătoare persoanelor și bunurilor, potrivnică civilizației statelor și prosperității imperiilor, funestă pentru omenire, nimicitoare de zei, nesuferită precum în cer așa și  pe pământ.” 

Umberto Eco, „The Prague Cemetery”, Vintage, 2012, 566 de pagini

„People are never so completely and enthusiastically evil as when they act out of religious conviction.”

„Listening doesn`t mean trying to understand.”

“This led me to think, even then, that if I wanted to sell the story of a conspiracy, I didn`t have to offer the buyer anything original, but simply something he already knew or could have found out more easily in other ways. People only believe what they already know, and this is the beauty of the Universal Form of Conspiracy.” 

“To hate someone, you don`t have  to speak his language.” 

Andrei Cornea, „Cuvintelnic fără frontiere”, București, Editura Humanitas, 2013, 207 pagini

„Eufemismul este, negreșit, un ingredient esențial și de neînlocuit al limbajului. Dar mă gândesc uneori că îl practicăm nu doar abuziv, ci și iresponsabil. Ne lăsăm controlați de el pentru că vrem, cu orice preț, „să igienizăm” răul. Dar uneori răul, ca și bolile, trebuie primit în față, pentru a căpăta anticorpi”.

„Și totuși, vechea credință că nu există moarte naturală a supraviețuit. Pentru creștini, evrei sau musulmani, sufletul celui ticălos este expediat în Infern, unde suferă un fel de a doua moarte; în schimb, cei nevinovați, care totuși mor, bieții, sunt urcați în Cer, unde sunt răsplătiți cu a doua viață – eternă. Democrația morții, certificabilă aici, este anulată dincolo, unde controlul faptic lipsește”

„În Grecia, scholé însemna „timp liber”, „recreație”, iar verbul derivat scholázein semnifica „a avea timp liber”, „a nu munci”. Cum a ajuns atunci să însemne tocmai acest cuvânt ceea ce azi e chiar opusul „recreației” – anume „școala”? Răspuns sincer: deoarece între grecii cei vechi și minerii cei noi există o anumită asemănare: și unii, și ceilalți considerau sau consideră că munca și gândirea se exclud iremediabil!” 

„Dar ce nume a căpătat în latina târzie această presupusă, închipuită, dezirabilă revenire la punctul de pornire – a oamenilor, a lucrurilor, a instituțiilor, a lumii? Unul răsunător de tot: revolutio – de la revolvere= „întoarcere înapoi sau împrejur”. Prin urmare: inițial, revoluția nu a fost altceva decât revenire după un ocol, nu a fost decât pretenție de restaurație […]”

„Orice consecvență e falsă. E falsă consecvența în ordine, e falsă consecvența în dezordine. E falsă consecvența de a demonstra totul, așa cum e falsă și consecvența de a lăsa totul fără demonstrație. E falsă și rea consecvența în a impune, dar nici consecvența în a accepta cu ușurința nu e mai puțin rea. E bună, așadar, calea de mijloc – precum virtutea la Aristotel. O.K. Dar unde să așezi mijlocul, cum să-l obții?” 

„Cum îsi învinge o ființă spaima de un potențial inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existenței unui inamic, ori de inimiciția însăși a lumii? Cum își învinge o ființă spaima de ea însăși, atunci când se știe, în sinea ei adâncă, mizerabilă, mizerabil de slabă și de vulnerabilă? Simplu: „se dă în spectacol” cât de mult o țin puterile și, prin cât mai mult vacarm și culoare, vrea să lase să se creadă că e o încarnare a forței, potenței, virilității, invincibilității.” 

„Și, în general: dacă ți-e frică de oameni, de lume, de viață, de femei, de moarte, de viitor, de frica însăși și dacă te simți neapărat, bicisnic, slab, atunci zbiară […]; compune-ți o mască teribilă […]. Aruncă uitături sumbre în jur […]. Scrâșnește din dinți cât te țin măselele, sau finanțele, sau toate alarmele din dotare, la presupusul adversar; cârâie, zbiară, înfoaie-ți coada, zbârlește-ți ostentativ mustățile – tehnica e universal valabilă, de la motani la senatori”

Horia-Roman Patapievici, „Partea nevăzută care decide totul”, București, Editura Humanitas, 2015, 297 de pagini

„Există ceva complex în prezența unui om,  care e mai bogat decât toate însușirile lui însumate. Nu știm să definim chipul, dar știm imediat să îl recunoaștem în prezența unui om viu, care simte și gândește, și vorbește, și trăiește. Putem arăta chipul cu degetul nu pe fața omului, ci în prezența omului viu.” 

„Nu există gândire fără producerea imaginilor. A gândi, pentru antici, însemna a produce în mod controlat imagini.” 

„Totul tinde să devină treaba specialiștilor, a tehnicienilor, și, la rigoare (decădere ultimă!), a managerilor, sub pretextul că numai ei știu despre ce e vorba – premisa acestei gândiri fiind tocmai aceea că orice problemă a societății e o problemă tehnică, că nu există decât probleme de natură tehnică (nu politice, nu morale, nu comunitare, nu filozofice, ci doar tehnice!), iar problemele tehnice pretind, firește, numai soluții tehnice. Pentru promotorii acestui nou tip de reducționism, omul ar trebui să-și abandoneze toate problemele și aspirațiile noilor manageri, adică specialiștilor în organizare, planificare și manipulare.”

„Faptul că lucrurile cele mai înalte de pe lume și din om ne sunt pe nesimțite smulse, și nu de către niște forțe malefice, ci chiar de funcționarea pașnică a lumii în care trăim – aceasta este somația timpurilor noastre.” 

„Înainte ca creștinismul să o unifice cultural, prin religie, și lingvistic, prin limba latină, Europa nu a avut nici un fel de unitate – nici politică, nici etnică, nici lingvistică, nici geografică. Creștinismul este cel care a stabilit faptul că Europa este un spirit, mai degrabă decât expresia unei unități materiale anterioare.” 

„Ca regulă empirică, afirm că acolo unde „ocuparea” totalitară a societății a durat mai mult decât durata unei schimbări de generație (treizeci de ani) distrugerea totalitară a tradițiilor informale, acelea în care se adăpostesc și prin care se exprimă mentalitățile colective ale unei societăți, a devenit (practic) ireversibilă.” 

„Societățile noastre au ajuns să fie administrate de statele noastre ca niște societăți bancare pe acțiuni. Am încetat să mai fim nu doar cetățeni, ci și oameni, în sens deplin: deoarece ne-am lăsat să avem mentalitate de salariat (oriunde am fi) și să fim tratați ca obiecte manageriale. Din libertatea noastră nu a mai rămas decât libertatea consumului. Părem a face parte, ca niște bine îngrijite animale de crescătorie, dintr-un mare parc uman, pe care conducătorii pe care ni-i alegem periodic îl administrează pe viață.” 

„Tot ce conferă omului noblețe este un dar al culturii, nu al naturii. Un dar al tradiției libertății, nu un produs al hazardului natural. Un trofeu al luptei, nu o  pară mălăiață căzută în gura indiferentă a lehamitei de a trăi.” 

„În noi, oamenii de azi, urgența de a depăși nu e egalată decât de setea de a consuma. Ceea ce face ca instalarea noastră în nerăbdarea depășirii să excludă formarea oricărui mecanism de autodepășire. La noi, depășirea e doar o depășire in vederea următoarei depășiri: depășirea continuă de tot ce avem, vom fi ori vom avea. Fără să mai conteze ce depășim, fără alt scop decât depășirea, fără memorie și, în cele din urmă, fără identitate, fără chip.” 

Lucian Blaga, „Izvoade”, București, Editura Humanitas, 2011, 312 pagini

„Cine poate tăgădui țiganilor geniul muzical? Ei îl posedă într-un grad mai vădit poate decât toate popoarele europene. Geniul lor rămâne însă fără întrebuințare, fiindcă țiganul, ca ființă etnică sfâșiată și împărțită pe la toate periferiile vieții, e lipsit de determinantele interioare ale unei matrice stilistice.” 

„Dacă mi s-ar pune întrebarea ce atitudine aș lua față de problema amestecului între rase, aș răspunde: Nici în această chestiune nu mă îndrumă pretinse descoperiri sau principii științifice, ci mai curând „sensibilitatea” mea stilistică. Mă voi declara, cu alte cuvinte, împotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate a plasmei ereditare, ci fiindcă mi se pare că amestecul duce în cele mai multe cazuri la lipsă de stil și într-un anume sens la lipsă de caracter. E în joc un elementar simț al configurațiilor și un respect cvasireligios față de formele substanței vitale, simțăminte pe care nu pot și nu înțeleg să le înving. Simțământul că te găsești în prezența unei rase care a fost favorizată de împrejurări prielnice de a se realiza consecvent cu ea însăși și de a-și traduce în fapte creatoare toate virtualitățile este una din rarele bucurii și satisfacții la care mi s-ar părea monstruos să renunț cu ușurință.  Să nu stricăm, să nu spălăcim noi, oamenii, ceea ce a răsărit din sânul naturii și al sorții cu irezistibila și convingătoarea putere a unor fenomene originare, plastic delimitate  prin grație de Sus” 

„Căci, sau admitem cu teologii că doctrina ortodoxă e de natură divină, inspirată de Sus, și atunci ea e „dumnezeiască”, iar nu „românească”, sau admitem cu filozofii că doctrina ortodoxă este și ea o foarte nobilă operă umană, și atunci ea a fost gândită de Sfinții Părinți, care au fost mari metafizicieni și în același timp greci, sirieni sau egipteni de rasă incertă.” 

„De foarte multe sute de ani, concepția ortodoxă e condamnată astfel, prin forța împrejurărilor, numai la o gândire defensivă. Ea se apără așa cum poate, cu multă dibăcie adeseori, de alte concepții metafizice. Oricât geniu filozofic ar avea cineva, el se osândește singur la infructuozitate dacă se pune din capul locului în serviciul unei concepții gata făcute și rotunjite în măsura că nu mai îngăduie nici un adaos esențial.” 

„A filozofa înseamnă a-ți reduce prejudecățile la un minim posibil, a accepta orice filozofie constituită cel mult ca izvor, a-ți păstra libertatea mișcărilor, a vedea în orice doctrină, de oricâtă faimă s-ar bucura, doar o carieră din care scoți piatră pentru o nouă clădire. Gândirea filozofică este prin definiție o gândire ofensivă. În filozofie te poți angaja pe-o linie oarecare numai când linia mai permite un adaos.” (p. 101, „Despre viitorul filozofiei românești”)

„Rușii au eminența meșteșugului literar de a întruchipa personaje vii în condiții de filozofare, artă în care cel mai adesea eșuează occidentalii. În romanul rusesc, viața și filozofarea rămân vase comunicante. Aici se realizează marea ecuație între idee și trăire.” 

„Adevărat e că fanatismul care face pe cineva să trăiască […] poate uneori să facă pe același, în condiții schimbate, să impună semenilor adevărul său cu sancțiunea morții. În a fi în stare să trăiești și să mori pentru adevărul tău este o anume cruzime care, la un moment dat, se poate întoarce împotriva semenilor. Și în dorința de a ferici pe alții cu adevărul tău – de asemenea se poate amesteca multă cruzime.” 

„Tăria de a trăi și de a muri pentru adevărul tău nu poate fi însă niciodată invocată ca argument în favoarea acestui „adevăr”. Cel ce moare pentru a-și întări cu aceasta adevărul său în lume moare în temeiul unei rătăciri.” 

R.L Stevenson, „Dr. Jekyll and Mr. Hyde with The Merry Men& Other Stories”, London, Wordsworth ,1999, 238 pagini

„I, thus, drew steadily near to that truth by whose partial discovery I have been doomed to such a dreadful shipwreck; that man is not only truly one, but truly two. […]I learned to recognize the thorough and primitive duality of man; I saw that, of the two natures that contended in the field of my consciousness, even if I could rightly be said to be either , it was only because I was radically both […]” 

But you would not have me die like a dog and not see all that is to be seen, and do all that a man can do, let it be good or evil? You would not have me spend all my days between this road here and the river, and not so much as make a motion to be up and live my life? – I would rather die out of hand, he cried, than linger on as I am doing” 

“Evil, for which I live, consists not in action, but in character” 

Klaus Iohannis, „Pas cu pas”, București, Editura Curtea Veche, 2014, 210 pagini

„Fiecărui om viața lui i se pare normală. Nu cunosc pe nimeni căruia i s-a părut anormală viața proprie” 

„În Europa secolului XXI, în viziunea mea și a Partidului Național Liberal, națiunea se definește prin cetățenii săi. Noi înțelegem națiunea nu în sens etnic, ci în sens civic, al atașamentului față de o ordine constituțională, față de valori și principii democratice” 

„Avem nevoie de locuri ale memoriei care să vorbească de tragediile noastre ca națiune, despre ce am făcut greșit și, mai  ales, despre cum vrem să arătăm ca societate. Avem nevoie  de un mare muzeu național care să prezinte ororile comunismului, un altul care să vorbească  despre acelea ale regimului antonescian, două instituții care să inspire proiecte mari, să inspire teme privind diversitatea, nevoia de toleranță, de responsabilitate civică” 

John Connolly, „Dark Hollow”, 2000,Hodder and Stoughton, Londra, 490 de pagini

„To understand is to come to terms with one`s potential for evil as well as good […]” 

“But every time you make someone to pay for what was done to you, you hurt yourself and you risk becoming the thing you hate” 

R.S. Thomas, „Selected Prose”, Baskerville, Poetry Wales Press, 1983, 190 de pagini

“It is worth remembering, when we read a poem and take for granted the felicitous phrasing, the happy choice of word and rhyme, that the so-called inspiration which produced it, was often as much due to the many hours of hard work and thought, as it was to instinct” 

“One of my objections to the so-called critics, or rather reviewers and columnists, is that they do not show in their reviews that they know much about poetry, mainly because they nearly always go over what the poems are about.” 

“The people who are most likely to be inspired are the people who have had the most training and done the most work” 

“This is how we learn to write poetry, by studying the achievement of the great masters; and not only from the great masters, because as Yeats once said, he learned his technique from a man who was a bad poet. Often a person who is not a good poet has none-the-less hit upon a certain way of saying things which is interesting, and then a superior mind – a better poet – will take this up, and where the other men failed the better poet succeeds” 

“So it is not necessarily facts which decide the course of a man`s life, but words” 

Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1750-1860)”, București, Editura Humanitas, 2013, 356 de pagini

„Modernitatea românească se construiește cu ajutorul acestor străini, care fie au venit în Principate ca să-și găsească un rost, fie au fost chemați chiar de putere pentru a inaugura diverse programe. De multe ori, se bucură de aprecierea populației chiar mai mult decât unii autohtoni. Medici și spițeri, tapițari și ingineri, cofetari și profesori, străinii vin de pretutindeni, se instalează la București, Iași, Craiova sau Bârlad și, dacă afacerea merge, se căsătoresc, se naturalizează, adaptându-se la noul mediu, la noua lume.” 

„Ce poate fi mai elocvent decât statistica  lui Nicolae Șuțu care, în 1849, număra 8 948 de clerici și parohi, corespunzând unei populații de 1 462 521 de locuitori. La aceeași dată, aceleiași populații îi corespund 104 profesori și medici.”

„Observăm un secol și jumătate de continuitate, în care doar pedeapsa îl ține pe credincios aproape de Biserică și în care libertatea individuală nu există nici măcar în teorie. Secularizarea, deși începută, se organizează totuși pe principii diferite de cele din alte state, având efecte diferite și neterminându-se cu adevărat niciodată. Statul, care încă nu este pregătit să-și asume misiunea de civilizator al supusului său, se asociază cu Biserica, sperând încă în autoritatea sa morală.” 

Prea Sfinția Ta să te amesteci și să fii chiriarh numai în cele bisericești; în cele politicești și în ale oblăduirii nu voi să am tovarăși; șade și rău, Părinte, să-ți pui mintea copiii, îi atrage atenția, în 1823, vodă Ghica mitropolitului Grigore, care nu este de acord cu simplificarea alfabetului propusă de Ion Heliade Rădulescu și mai ales cu dorința de trecere la alfabetul latin.”

„Deși legile s-au pus în pas cu Europa, recrutarea slujbașilor a continuat să se facă pe aceleași baze clientelare. Marii boieri de ieri, deveniți moșieri și miniștri, și-au promovat și susținut clienții, rudele, slugile, amicii. Apariția partidelor politice va naște un alt tip de clientelă, ce va fi exploatată odată cu fiecare scrutin.”

„Pe cei mai mulți dintre țărani nu-i interesează nici măcar învățătura copiilor și refuză să participe la ridicarea unor localuri de școli în satele lor, plângându-se chiar că nu vor și cerând  să fie lăsați în pace. De ce ar vrea să-și trimită copiii la școală? Rostul copiilor este cu totul altul decât cel stabilit de lumea urbană și chiar de către puterea centrală: să ajute la nenumăratele munci ale câmpului, să fie mângâiere la bătrânețe. Or, aceste îndatoriri pot fi duse la bun sfârșit și fără prea multă știință de carte.”

Byung-Chul Han, „Agonia erosului și alte eseuri”, București, Editura Humanitas, 2014, 180 de pagini

„Societatea secolului XXI nu mai este o societate disciplinară, ci o societate a performanței” 

„Societatea disciplinară este dominată încă de nu. Societatea performanței produce, în schimb, depresivi și ratați”

„Excesul de muncă și performanță se intensifică până într-atât încât devine o auto-exploatare. Aceasta este mai eficientă decât exploatarea străină, căci se asociază cu sentimentul libertății. Exploatatorul este concomitent și cel exploatat” 

„Tehnica de gestionare a timpului și a atenției de tip multitasking nu reprezintă un progres civilizator. Multitasking-ul nu este o facultate pe care ar avea-o doar omul trăitor în societatea muncii și a informației din modernitatea târzie. E vorba mai degrabă de un regres. Multitasking-ul este foarte răspândit tocmai la animalele aflate în domenii de vânătoare neprotejate. Este o tehnică de distribuire a atenției, indispensabilă supraviețuirii în sălbăticie”

„Este o iluzie  să credem că devenim cu atât mai liberi ci cât suntem mai activi” 

„Excesul în intensificarea performanței duce la infarctul sufletului”

„Coerciția transparenței nivelează omul, transformându-l în elementul funcțional al unui sistem. În asta rezidă violența transparenței” 

„Mai multă informație nu duce în mod necesar, după cum s-a dovedit, la decizii mai bune. Intuiția transcende cumva informațiile disponibile și își urmează propria logică. Prin creșterea, , chiar proliferarea luxuriantă a informației, capacitatea superioară de judecată degenerează. Adesea, un mai puțin în materie de cunoaștere și informație determină un mai mult” 

„Verdictul general al societății pozitive se numește nu îmi place. E semnificativ faptul ca facebook-ul s-a Împotrivit introducerii unui dislike button. Societatea pozitivă evită orice varietate de negativitate, căci aceasta întrerup comunicarea. Valoarea ei se măsoară doar în cantitatea și viteza schimbului de informații” 

„Capitalismul ascute pornografizarea societății prin aceea că expune totul ca marfă  și îl lasă la discreția hipervizibilității.” 

„Societatea controlului se desăvârșește acolo unde subiectul se dezgolește nu din coerciție exterioară, ci din necesitate autogenerată, acolo deci unde  frica de a trebui să se renunțe la sfera privată și intimă se retrage în fața trebuinței de  a o pune pe aceasta fără jenă la vedere.” 

„Societatea performanței este dominată în întregime de verbul modal a putea, spre deosebire de societatea disciplinară care formulează interdicții și se slujește de a trebui.”

„Memoria nu este un organ al simplei restaurări prin care se actualizează ceea-ce-a-fost. În memorie, ceea-ce-a-fost se schimbă necontenit. Este un proces evolutiv, viu, narativ. Prin asta se deosebește de stocajul de date” 

„Gândirea are nevoie de liniște. Ea  este o expediție în teritoriul liniștii.”

Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, București, Editura Humanitas, 2012, 349 de pagini

„E, însă, remarcabil că până în 1941 patriotismul festiv lipsește aproape cu desăvârșire din revistele românești. Nu se face paradă cu dragostea de țară, nu se aniversează literar evenimente istorice, nu se defilează cu poeme ocazionale. Dacă apariția unui număr din Universul literar, de pildă, se întâmplă să coincidă cu o zi de 24 ianuarie, un articol discret despre Mihail Kogălniceanu, la o rubrică permanentă, cu personalități ale secolului trecut, face legătura cu evenimentul. Fără titluri mari și fără patriotism”. (p. 33)

„Din păcate spectatorul [de teatru din interbelic] nu este încă format, constată cronicarii: se râde tare la replici care cer un zâmbet fin și se adoarme la altele, care cer aplauze entuziaste. Concluzia este că publicul ar trebui educat, nu flatat, fiind deocamdată prost, incompetent și ridicol. Ideea nu e interbelică. Toți dramaturgii de secol XIX se plâng de același obstacol”. (p. 129)

Isaac Asimov, „The Complete Robot. The Definitive Collection of Robot Stories”, London, Harper Collins Publishers, 670 de pagini

„What had anyone ever done  against mans intense antipathy toward the imitation. Nothing  -”</span></strong>
<h2><strong><span style="color:#ff0000;"><!--more--><!--more--><!--more--></span></strong></h2>
<h2 style="text-align:center;"><strong><span style="color:#ff0000;">Gabriel García Márquez, „News of a Kidnapping”, New York, Vintage International, 2008, 295 de pagini</span></strong></h2>
<h2></h2>
<strong><span style="color:#000000;">„But power – like love – is a double-edged sword: One wields it and is wounded by it. It generates a state of pure exaltation and, at the same time, its opposite: the search for an irresistible, fugitive joy, comparable only to the search for an idealized love that one longs for but fears, pursues but never attains”.</span></strong>
<h2><strong><span style="color:#ff0000;"><!--more--><!--more--><!--more--><!--more--><!--more--><!--more-->George Steiner, „Maeștri și discipoli”, Editura Compania, 2005, 226 de pagini</span></strong></h2>
<h1 style="text-align:center;"></h1>
<strong><span style="color:#000000;">„Predarea proastă, rutina pedagogică, instrucția care este, conștient sau nu, cinică prin scopurile sale pur utilitare provoacă un dezastru. Pentru că acestea smulg speranța din rădăcini. Predarea proastă este o crimă, într-un sens aproape literal, iar metaforic vorbind, este un păcat. Îl înjosește pe cel care învață și reduce materia expusă la o inepție cenușie. Picură în sensibilitatea adultului sau a copilului acidul cel mai coroziv: plictiseala, metanul sastiselii (ennui). Pentru milioane de oameni, matematica, poezia, gândirea logică au fost ucise de predarea moartă, de mediocritatea, poate inconștient revanșardă, a pedagogilor frustrați”. (p. 30)</span></strong>
<h1 style="text-align:center;"></h1>
<strong><span style="color:#000000;">„A preda superb înseamnă a deștepta îndoieli în sufletul elevului, a-l antrena întru disidență”. (p. 129)</span></strong>
<h1 style="text-align:center;"></h1>
<strong><span style="color:#000000;">„Atât de puternică e prezența lui Nietzsche și a ambiguităților legate de ea, încât a spune că modernitatea occidentală derivă din triada Marx-Nietzsche-Freud e astăzi un clișeu”. (p. 138)</span></strong>
<h1 style="text-align:center;"></h1>
<strong><span style="color:#000000;">„Erosul și educația sunt inseparabile. Acest lucru era adevărat și înainte de Platon și este adevărat și după Heidegger”. (p. 172)</span></strong>
<h1 style="text-align:center;"><strong><span style="color:#ff0000;"><!--more--><!--more--><!--more--><!--more--><!--more--><!--more--><!--more-->Lasha Bugadze, “Te Literature Express”, Bakur Sulakauri Publishing, Tbilisi, 2012, 274 de pagini</span></strong></h1>
<p style="text-align:justify;"><strong><span style="color:#000000;">“I guess the Europeans don t suspect such complexes exist. One has to come from the former Soviet Union or be a survivor of the
80-ies in order to understand these fears. The fear of making a mistake. The fear of misdemeanor. The fear of pissing in Vienna airport toilet design for handicapped and being obliged to pay the fine out of the miserable amount you managed to save for your trip abroad. Why have you urinated in the toilet for handicapped, citizen?” 

“It`s awful how irritating we find someone without even knowing them. You have no idea the kind of books they write, what features they possess, whether they`re generous or baleful. But if you happen to be, say, an Armenian and the other person an Azeri, you`re automatically expect to hate him. I had no clue about the personal traits of the Russians on the bus, but I found them abhorring. The bomb-dropping people. Weren`t they trying to kill Elene and me just a month ago?”

“The Georgians are so miserable! We expect danger from all sides, so we tend to frown in advance. That`s the way we defend ourselves”

“There are nations that can`t stand mornings, those that only come to life at night – just like vampires… I`m not a very typical Croat in this respect. The Croatians are morning people. I should`ve been born in Italy… What kind are you?”

Varujan Vosganian, “Cartea şoaptelor”, Iaşi, Editura Polirom, 2012, 494 de pagini

„Bunicii mei, Garabet Vosganian şi Setrak Melichian, au înţeles din secolul lor doar cât e de greu să mori în acelaşi pământ din care te-ai născut. Bătrânii armeni ai copilăriei mele nu au avut niciun mormânt la căpătâiul căruia să stea şi să-şi plângă părinţii. Şi-au purtat mormintele cu ei” (p. 25)

Bunicul Garabet – „Singurul lucru pe care oamenii îl au în comun sunt poveştile. Când spui că doi oameni sunt din acelaşi neam, înseamnă că au ascultat aceleaşi poveşti” (p. 35)

„Fiecare trage cu sine, ca pe o plapumă până peste cap, lumea în care s-a născut. Lucrurile stau aşa: când te naşti, lumea ta e cea mai mare cu putinţă. Orice e posibil. Pe măsură ce creşti, lumea ta se micşorează. Tu creşti întruna, la început îţi cresc oasele, pe urmă amintirile, oase ceva mai îngălbenite. La un moment dat lumea din jurul tău se face atât de mică, încât pur şi simplu nu mai ai unde să creşti” (p. 75)

„Fiecare plăteşte în felul lui pentru dorurile sale. Locul unde te aşezi nu e destul de încăpător pentru tot ce doreşti să păstrezi. Ceea ce e al tău e, oarecum, şi al locului. Schimbi tot, renunţi aşadar la unele şi capeţi altele. Umpli un dor, dar deschizi uşa către un altul. Fiecare rană deschisă e un început de drum sau un drum părăsit. Pe măsură ce te lecuieşti, te vatămi” (p. 120)

„În războiul dintre stăpâniri şi cărţi, deşi numai cărţile mor, stăpânirile nu câştigă niciodată. Pentru că oamenii au scris mai mult decât au puterea să uite”. (p. 239)

„De aceea, spunea bunicul meu, care socotea că lumea nu există decât pentru a fi înţeleasă, atunci când te înveţi pe de rost, când devii într-atât de previzibil, încât te poţi recita pe dinafară, ca pe o poezie, cu început şi sfârşit, ba chiar şi cu rime, atunci e timpul să mori.” (p. 308)

„Când oamenii nu înţeleg, dar se sfiesc să o recunoască, inventează secrete. Dacă ar fi rămas un secret, ce-ar mai fi fost creştinismul? – întreba bunicul” (p. 359)

„Adevărata istorie, cea care merită să fie povestită, e aceea care, oricând, dacă ar fi destui s-o povestească şi alţii s-o ţină minte, s-ar putea transforma în legendă, adică povestea cea mai puţin exactă cu putinţă.” (p. 475)

 

Tennesee Williams, „The Night of the Iguana and Other Stories”, Hachette India, 2009, 174 de pagini

“He was a man who had been, and even at that time still was, the handsomest you were likely to remember, physical beauty being of all human attributes the most incontinently used and wasted, as if whoever made it despised it, since it is made so often only to be disgraced by painful degrees and drawn through the streets in chains.” 

“A personality without a centre throws up a wall and lives in a state of siege.”

Chinua Achebe, „An Image of Africa”, Penguin Books, 2010, 107 pagini

“One of the commonest manifestations of underdevelopment is a tendency among the ruling elite to live in a world of make-believe and unrealistic expectations”. 

“Patriotism is an emotion of love directed by a critical intelligence”. 

“Discipline does not invite supervision by an external force nut is imposed by the individual from within. Indeed, discipline is either self-discipline or it is nothing at all. But although society thus appears to leave individuals to their own discretion in the matter of social discipline, this freedom is strictly circumscribed by sanctions of various severity” 

“To be educated is, after all, to develop the questioning habit, to be skeptical of easy promises and to use past experience creatively” 

Umberto Eco, „Opera deschisă”, Piteşti, Editura Paralela 45, 2005, 283 de pagini

 

“[…] reţinem tendinţa de a face ca nicio execuţie a operei să nu coincidă vreodată cu o ultimă definiţie a ei; orice execuţie o explică, dar nu o epuizează, orice execuţie realizează opera, dar toate sunt complementare între ele, în sfârşit, orice execuţie ne redă opera în mod complet şi satisfăcător, dar în acelaşi timp ne-o redă incompletă, pentru că nu ne dă ansamblul tuturor celorlalte rezultate în care opera s-ar putea identifica” 

 

„Este riscant, desigur, să stabilim simple analogii; dar este la fel de periculos să refuzăm să descoperim raporturi din cauza unor fobii neîntemeiate faţă de analogii, proprie spiritelor reduse sau inteligenţelor conservatoare”

 

„Ca şi în universul einsteinian, în opera în mişcare negarea experienţei unice şi privilegiate nu implică haosul relaţiilor, ci regula care permite organizarea relaţiilor. În sfârşit, opera în mişcare reprezintă posibilitatea unei multitudini de intervenţii personale, dar nu înseamnă invitaţie amorfă la intervenţia fără discernământ: este invitaţie non necesară şi nici univocă la intervenţie orientată spre a ne insera în mod liber într-un univers care, totuşi, este întotdeauna cel voit de autor” 

 

„Am văzut prin urmare că: 1) Operele «deschise», întrucât sunt în mişcare, se caracterizează prin invitaţia de a face opera împreună cu autorul; 2) la un nivel mai înalt (ca gen al speciei «operă în mişcare») există acele opere care, cu toate că sunt desăvârşite sub aspect fizic, sunt totuşi «deschise» unor germinări continue de relaţii interne pe care consumatorul trebuie să le descopere şi să le aleagă în actul de percepţie al totalităţii stimulilor; 3) orice operă de artă, chiar dacă este produsă conform unei poetici explicite sau implicite a necesităţii, este în mod substanţial deschisă unei serii virtual infinite de lecturi posibile, fiecare din ele făcând opera să retrăiască potrivit unei perspective, unui gust, unei execuţii personale” 

„Poeticile contemporane, propunând structuri artistice care cer o angajare autonomă deosebită a consumatorului şi adesea o reconstruire, întotdeauna variabilă, a materialului propus, reflectă o tendinţă generală a culturii noastre către acele procese în care, în locul unei secvenţe univoce şi necesare de evenimente, se stabileşte, ca un câmp de probabilitate, o «ambiguitate» de situaţie, capabila să simuleze alegeri operative sau interpretative de fiecare dată deosebite” 

 

Ordine şi dezordine sunt noţiuni relative; eşti ordonat în raport cu o dezordine precedentă şi dezordonat în comparaţie cu o ordine următoare, tot aşa cum eşti tânăr în comparaţie cu propriul tată şi bătrân în comparaţie cu propriul fiu, libertin faţă de un sistem de reguli morale şi retrograd faţă de unul mai îngăduitor”

 

„[…] dezordinea car comunică este dezordine-în-raport-cu-o-ordine-precedentă”

„[…] orice ruptură a organizării banale presupune un nou tip de organizare, care este dezordine în raport cu organizarea sa precedentă, dar este ordine în raport cu parametrii adoptaţi în interiorul noului discurs” 

„[…] arta tuturor timpurilor apare ca o provocare de experienţe voit incomplete, întrerupte brusc cu scopul de a stimula, datorită unor aşteptări frustrate, tendinţa noastră firească spre completare”

 

„Avem puţine motive să considerăm superior sub toate aspectele modelul cultural occidental modern, dar unul din aceste motive este plasticitatea sa, capacitatea lui de a răspunde solicitărilor împrejurărilor, elaborând necontenit noi forme de adaptare şi noi justificări ale experienţei (căreia sensibilitatea individuală şi cea colectivă i se adaptează)” 

 

„Ne punem deci întrebarea dacă arta contemporană, educând în spiritul continuei rupturi a modelelor şi schemelor – alegând ca model şi ca schemă uzura modelelor şi schemelor, precum şi necesitatea succedării lor, nu doar de la operă la operă, ci în interiorul aceleiaşi opere – nu ar putea reprezenta un instrument pedagogic cu funcţie de eliberare; în acest caz , discursul ei ar depăşi nivelul gustului şi al structurilor estetice pentru a se insera într-un context mai amplu şi pentru a indica omului modern o posibilitate de recuperare şi de autonomie” 

 

„[…] cultura occidentală modernă a distrus definitiv conceptele clasice de continuitate, lege universală, raport cauzal, previzibilitate a fenomenelor: a renunţat, în sfârşit, de a mai elabora formule generale care pretind să definească complexitatea universului în termeni simpli şi definitivi. Noi categorii şi-au făcut intrarea în limbajul contemporan: ambiguitate, nesiguranţă, posibilitate, probabilitate” 

„[…] Occidentul, chiar atunci când acceptă cu bucurie ceea ce este schimbător şi refuză legile cauzale care îl imobilizează, nu renunţă totuşi să-l definească din nou prin legi provizorii ale probabilităţii şi ale statisticii, pentru că – fie chiar şi în această nouă şi maleabilă accepţie – ordinea şi inteligenţa care «discerne» reprezintă vocaţia lui” 

„Pentru omul modern, alienarea, ca şi lipsa de gravitaţie pentru astronaut, constituie o condiţie, o condiţie în care trebuie să înveţi să te mişti şi să stabileşti noile posibilităţi de autonomie, sensurile de libertate posibile. Să trăieşti în situaţia de alienare, nu înseamnă, totuşi, să trăieşti acceptând alienarea, ci să trăieşti acceptând o serie de raporturi permanent puse în discuţie, supuse verificării de o intentio secunda care să ne permită să le vedem în profunzime, să le denunţăm posibilităţile paralizante; raporturi care trebuie să fie acţionate demistificându-le permanent, fără ca aceasta să însemne voinţa de a le anula.Constatarea căreia nu ne putem sustrage este că e imposibil a trăi – şi nici nu ar fi nimerit să o facem – fără pedalele acceleratorului şi poate suntem incapabili să iubim fără să ne gândim la semafoare” 

Monica Lovinescu, „Jurnal iniţial“, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 553 de pagini

„Aşa se creează legendele în România: prin complicităţi ale prostului gust. Aşa a devenit şi E. Barbu mare scriitor. Criteriul estetic se molipseşte şi el de bolile curajului, cronice printre intelectualii noştri” 

 

„Am impresia […] că delirul în cultul lui Ceauşescu contaminează şi alte sectoare: obişnuinţa hiperbolei.” 

 

„Noi, care ştim totul, citim totul, îi vedem pe toţi, trăim în fond la Bucureşti, ne dăm seama că nu ştiam nimic atâta timp cât imaginea nu ne adusese revelaţia mitocăniei, , prostiei, inimaginabilului prost gust sigur de el. E ca o transformare biologică a acestui popor, nu numai a limbii, dar şi a înfăţişării sale. Imposibil să crezi că ţara asta a fost vreodată civilizată. Uluitor: orice râs îngheaţă pe buze. Se confirmă marea noastră spaimă: va mai putea fi recuperat ceva? Nu printre scriitori şi artişti (cu ei nu e nici un decalaj), dar în toate celelalte pături sociale. S-au îngroşat cefele, s-au mitocănit feţele, s-au idiotizat expresiile” 

 

„Suntem, foarte probabil, un neam pentru care nu face să te sacrifici. Uituci din vocaţie” 

 

„Au existat [în comunism] 200 de locuri de detenţie. Pedepsele s-au ridicat la 25 de milioane de ani de detenţie. Au fost înregistrate 3 milioane de intrări în închisoare (unii fiind arestaţi de mai multe ori). Aproximativ 300 000 de morţi în detenţie. Tot aproximativ, 10 000 de femei. Cifre impresionante. Ar fi de ajuns să cităm mereu aceste cifre pentru a măsura amploarea represiunii comuniste la noi. Asta ar trebui să facă Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici (sic!), nu discursuri şi politicianisme de mucava.” 

 

„Franţa e iremediabil de stânga în ce are noţiunea mai penibil, mai demagogic. Baricade şi Bastilii – sunt imaginile simbolice ce populează imaginarul scâlciat al mulţimilor din Hexagon.” 

 

„[…] şase istorici fac bilanţul represiunii comuniste, ajungând la cifra totală de 100 de milioane de morţi! Jean Daniel e atât de năucit, încât ajunge până la a se întreba dacă totalitarismul comunist nu are cumva prioritate în crimă asupra… nazismului.” 

Herta Müller, „Regele se-nclină şi ucide”, Iaşi, Editura Polirom, 2005, 233 de pagini

“Obiectele sunt întotdeauna indisolubil legate de ce si cum este un om. Ele formează partea periferică a persoanei. Iar atunci când obiectele au o viaţă mai lungă decât posesorii lor, persoana absentă se strămută pe de-a-ntregul în obiectele rămase în urmă”  

 

„Când n-ai obişnuinţa să-i adresezi celui de lângă tine o vorbă, nici n-ai de ce să te obişnuieşti să gândeşti în cuvinte. Nu trebuie să vorbeşti pentru a fi prezent. Iată o atitudine interioară cum o aveau la oraş numai daliile, nu oamenii” 

 

„Scrisul îmi pare ca mersul pe sârmă între a dezvălui şi a păstra secrete lucrurile. Dar chiar şi aşa, scrisul rămâne oscilant – când dezvăluie, realul se arcuieşte înspre invenţie, iar din invenţie sclipeşte realul tocmai pentru că nu a fost formulat. Şi tocmai jumătatea neformulată îţi înlesneşte goana buimacă din cap, iscând un şoc poetic ce trebuie socotit ca o gândire fără cuvinte” 

 

 

Tarun J. Tejpal, „The Valley of Masks”

“Early in his luminous life the great seer had intuited that the world out there was in a miserable chaos because men had lost the ability to hear. From the moment the larynx learned how to make words out of sounds, the music of their own voice beguiled men.”

“When you seek to be loved you go away from who you are. You become other things, something you imagine someone wants you to be. And it never ends – you are always becoming other things. This is why democracies will end up as failures, no matter how gleefully men celebrate this new dawn. They will always be run by men who will not be who they really are. Shadows will fight shadows; everyone will chase shadows” 

“Every great master needs one great disciple” 

“Excess and restraint – it was the dance of life, the master had said. But a good dancer must always be in control. Even the most abandoned dance, had its rules, its steps and beats. Throwing limbs about was hysteria, not dance, just as lying supine was lassitude, not meditation. The beautiful life was made up of a fine rhythm” 

“[…] if a man has been hungry for too long, he always hesitates at the first bites” 

“Fear is the only animal in the world that grows by feeding on itself.” 

“[…] men who speak like gods often wish to dethrone the gods” 

“It is true that in the beginning is always the word. But it is truer still that in the end there is always and only the image” 

Michael Ondaatje, „Anil`s  Ghost”

“Most of the time in our world, truth is just opinion”  

“We are full of anarchy. We take our clothes off because we shouldn`t take our clothes off” 

 

“[…] in the heart of any faith is a history that teaches us not to trust […]”  

“«American movies, English books – remember how they all end?» Gamini asked that night. The American and the Englishman gets on a plane and leaves. That`s it. The camera leaves with him. He looks out of the window at Mombasa or Vietnam or Jakarta, someplace now he can look at through the clouds. The tired hero. A couple of words to the girl beside him. He`s going home. So the war, to all purposes, is over. That`s enough reality for the West. It`s probably the history of the last two hundred years of Western political writing. Go home. Write a book. Hit the circuit” 

Italo Calvino, „Hermit in Paris. Autobiographical writings”

“The fact is that we write well about what we have left behind, since it represents something finished (though later you discover it is not over at all)” 

“Man always count more than ideas. For me ideas have always had eyes, nose, mouth, arms and legs. Political history for me is above all a history of human presences”

“And in any case, who said that young people should not have complexes? Complexes arise through a natural attrition with the reality that surrounds us, and when you have complexes you try to overcome them. Life is in fact nothing but this triumphing over one`s own complexes, without which the formation of a character and personality does not happen” 

“One sees one`s past more clearly as time goes by” 

“I believe that writers lose a lot when they are seen in the flesh. In the old days the really popular writers were totally anonymous, just a name on the book cover, and this gave them an extraordinary mystique” 

“We Italian Communists were schizophrenic. Yes, I really think that that is the correct term. One side of our minds was and wanted to be a witness to the truth, avenging the wrongs suffered by the weak and oppressed, and defending justice against every abuse. The other side justified those wrongs, the abuses, the tyrannies of the party, Stalin, all in the name of the Cause” 

 

Orhan Pamuk, “The Black Book”

 „No matter how many times a modern illusionist insisted that what he did was a trick, there was always one happy moment when his rapt audience still believed that what they had seen is magic” 

“Whenever I venture into the endless saga about what the West stole from East and the East from West, I think this: If this realm of dreams we call the world is but a house we roam like sleepwalkers, then our literary traditions are like wall clocks, there to make us feel home. So:

To say that one of these wall clocks is right and another wrong is utter nonsense.

To say that one is five hours ahead of the other is also nonsense; by using the same logic you could just as easily say that it`s seven hours behind.

For much the same reason, if it is 9:35 according to one clock and it just so happens that another clock also says it`s 9:35, anyone who claims that the second clock is imitating the first is spouting nonsense” 

Simone de Beauvoir, „Femeia sfâşiată”

“Telefonul nu ne apropie, ci confirmă distanţele” 

Milan Kundera, “Nemurirea”

„Capcana înşelătoare a urii constă în aceea că ne leagă într-o strânsă îmbrăţişare cu adversarul” 

„în ceea ce mă priveşte, îi dispreţuiesc deopotrivă pe cei ce arborează la ferestre drapelul naţional, şi pe cei ce-l ard în pieţe publice” 

„[…] a spune că-l iubim pe A mai mult decât pe B nu reprezintă comparaţia a două grade de măsurare a dragostei, ci înseamnă, pur şi simplu, că B nu este iubit. Căci atunci când iubim pe cineva nu-l comparăm” 

Gandhi, “My Experiments with Truth. An Autobiography”

“It has always been a mystery to me how men can feel themselves honoured by the humiliation of their fellow-beings”

“My experience has shown me that we win justice quickest by rendering justice to the other party” 

“As the elephant is powerless to think in the terms of the ant, in spite of the best intentions of the world, even so is the Englishman powerless to think in the terms of, or legislate for, the Indian” 

“I believed then that enterprising youth who could not find an opening in the country should emigrate to other lands” 

“The useful and the useless must, like good and evil generally, go on together, and man must make his choice” 

“The brute by nature knows no self-restraint. Man is man because he is capable of, and only in-so-far as he exercises, self-restraint” 

“I did not find it at all necessary to load the boys with quantities of books. I have always felt that the true text-book for the pupil is his teacher” 

“So long as there are different religions, every one of them may need some outward distinctive symbol. But when the symbol is made into a fetish and an instrument of proving the superiority of one`s religion over others`, it is fit only to be discarded” 

“For I have always held that it is only when one sees one`s own mistakes with a convex lens, and does just the reverse in the case of others, that one is able to arrive at a just relative estimate of the two” 

E.M Forster, „A Passage to India”

“You mustn`t put off what you think right, said Hamidullah. That is why India is in such a plight, because we put off things” 

“[…] nothing in India is identifiable, the mere asking of o question causes it to disappear or to merge in something else.” 

“[…] it is difficult, as we get on in life, to resist the supernatural.” 

“Suspicion in the Oriental is a sort of malignant tumour, a mental malady, that makes him self- conscious and unfriendly suddenly; he trusts and mistrusts at the same time in a way the Westerner cannot comprehend. It is his demon, as the Westerner`s is hypocrisy” 

Henry Miller, “Tropicul Capricornului”

„Pământul este o mare planetă simţitoare, o planetă total saturată de om, o planetă vie care se exprimă bâiguind şi bâlbâind; nu este căminul rasei albe sau a rasei negre, al celei galbene sau al pierdutei rase albastre, ci este căminul omului […]. Într-o bună zi, micii fraţi arămii din Filipine s-ar putea să înmugurească din nou, indienii ucişi  din America de Nord şi de Sud s-ar putea să se deştepte din nou la viaţă, să alerge călări peste câmpiile pe care s-au durat oraşe ce borăsc foc şi pestilenţă. Cine are ultimul cuvânt? Omul „ 

„Dacă accepţi să te alături gloatei, devii imun. Pentru a fi admis şi apreciat trebuie să te reduci la zero, să devii unul cu gloata, de nedeosebit. Poţi să visezi dacă visezi ca ei.”

„Din momentul în care eşti dat la şcoală, eşti pierdut; ai senzaţia că ţi s-a pus un ştreang de gât. Pâinea îşi pierde gustul, aşa cum şi-l pierde şi viaţa. A obţine pâinea devine mai important decât a o mânca. Totul e calculat şi totul poartă un preţ”

„În Europa, chiar când un oraş se modernizează, rămân încă vestigii ale vechiului. În America, deşi există şi aici vestigii, acestea sunt şterse, călcate în picioare, obliterate, anihilate de nou. Noul devine, de la o zi la alta, molia care roade ţesătura vieţii, nelăsând nimic în loc, decât o gaură imensă” 

„În felul în care înţeleg eu tâlcul unei cărţi, cartea în sine dispare din vedere, e mestecată de vie, digerată şi încorporată în sistemul de carne şi sânge care, la rândul lui, creează spirit nou şi remodelează lumea.” 

John Updike, “Terrorist” 

“The enemy [the terrorists] is obsessed with holy sites, and as convinced as the old Communists archenemies had been that capitalism has a headquarters, a head that may be cut off, leaving flocks of the faithful to be gratefully herded into an ascetic and dogmatic tyranny. The enemy cannot believe that democracy and consumerism are fevers in the blood of Everyman, an outgrowth of each individual`s instinctive optimism and desire for freedom”

Ion Vianu, “Amor intellectualis. Romanul unei educaţii”

„Morţii care vin ne deranjează, ca un tren care s-ar întoarce în gară, readucându-ne în faţa ochilor, noi fiind încă pe peron, ei la ferestre, jenaţi, pe cei de la care ne luasem odată pentru totdeauna adio”

„Idealul oricărei rezistenţe care vrea să reuşească este o organizare tainică, potrivnică celei vizibile. Haosul este o strategie falsă. Dar este a noastră. Ea, această rezistenţă, trebuie să înţeleagă că falsa libertate oferită prin haos este o strategie prin care puterea oligarhiei sau a tiraniei sporeşte. Din păcate, istoria revoluţiilor noastre este una a loviturilor de palat. În continuare cei noi care i-au înlocuit pe vechii împilatori vor lăsa haosul să se dezvolte, ca o recompensă ieftină oferită însetaţilor, înfometaţilor” 

„Viaţa devine infernală când mintea, conversaţiile se fixează asupra ocaziilor pierdute. Asupra unei mari ocazii pierdute.” 

„[…] (despotismul nu reuşeşte să suprime libertatea, dar o interiorizează, îi conferă, exclusiv, o calitate etică).”

„Sentimentul apartenenţei la o naţiune mică e o povară de care te poţi elibera pe mai multe căi: poţi deveni inamicul, calomniatorul ţării tale. Îţi poţi ascunde umilinţa în tăcere, lăsând viermelui resentimentului putinţa de a te roade pe ascuns, iremediabil. Poţi să dai tot ce este mai bun în tine, să încerci, ca individ, să sporeşti greutatea specifică a neamului tău. Aceasta este calea creatoare, nobilă. Însă există şi o ultimă cale de reacţie: fabricarea unor teorii delirante. Protocronismul a fost aşa ceva. A fost un soi de delir găunos, de retorică inferioară […]”

Mihail Sebastian, “Cum am devenit huligan”.

„Nimic nu e stringent pentru intelectualul bucureştean [român]. El nu judecă pe probleme definite, ci pe oarecari dispoziţii personale, lirice şi confuze. În genere, de oriunde ar pleca, îi este foarte uşor să ajungă acolo unde are chef. Nici o problemă nu este destul de strictă, pentru a-l opri să evadeze. De la o teorie de matematici superioare, va trece în linie directă la schimbarea guvernului” 

„A distinge, a limita, a încadra – sunt operaţiuni de metodă reci şi fără ecou, în timp ce a confunda  este un seducător procedeu” 

„[…] nimic nu este incompatibil. Iată o noţiune care lipseşte total vieţii noastre publice, pe toate planurile ei: incompatibilul. În cultură, ca în parlament, oamenii se înjură la tribună şi se împacă la bufet. Compromisul este floarea violenţei. Avem de aceea o cultură de brutalităţi şi tranzacţii” 

„Unde începe ireductibilul, acolo se sfârşeşte câmpul de vedere marxist” 

„Marxismul şi fascismul pot cuprinde o sută de adevăruri politice şi economice decisive, dar amândouă pornesc de la o groaznică ignorare a omului. Este şi în marxism, şi în fascism o lipsă de viaţă şi un abuz de scheme care le face din capul locului artificiale. Acest lucru se va răzbuna astăzi sau peste o sută de ani, dar se va răzbuna” 

„N-am încredere decât în omul singur, dar în el am foarte multă încredere” 

„O atitudine pe care nu o trăieşti tu cel dintâi este, în cel mai bun caz, o iluzie, când nu este de-a dreptul o escrocherie” 

„Înţelegerea între generaţii este aproape întotdeauna grea, dacă nu imposibilă, din lipsa de generozitate a bătrânilor şi din excesul de fervoare al tinerilor.” 

„Le trebuie oamenilor nu ştiu ce mică reticenţă atunci când cunosc sau cred a cunoaşte adevărul, le trebuie nu ştiu ce accent de relativitate, care să le nuanţeze certitudinile şi care să le împiedice – pe aceste certitudini – să devină nişte bestii absolute” 

Vitalie Ciobanu, “Frica de diferenţă”.

“Regimul comunist a inventat o nouă formă de compromitere a valorilor: “iubirea stridentă”, omagierea hipertrofiată, provenită din folosirea unor personalităţi de marcă ale culturii la întărirea suporturilor ideologice ale puterii”. 

„Prezenţa sau absenţa spiritului critic indică gradul de maturitate al unei colectivităţi. Ezitarea noastră, a românilor de pretutindeni, de a-i însuşi rigorile riscă să ne blocheze pe termen lung într-o ingenuitate vulnerabilă şi falimentară”. 

„Fiecare moare singur, dar până atunci avem de trăit împreună” 

„O formă de supravieţuire a răului constă în refuzul memoriei” 

Aravind Adiga, “The White Tiger”.

“The moment you recognize what is beautiful in this world, you stop being a slave”.

Albert Einstein, „Selected Writings”

“I am truly a “lone traveler” and have never belonged to my country, my home, my friends, or even my immediate family, with my hole heart; in the face of all these ties, I have never lost a sense of distance and a need for solitude – feelings which increase with the years” (1931)

“Let every man be respected as an individual and no man idolized” (1931)

“People flatter me as long as I do not get in their way” (1934)

“Anybody who really wants to abolish war must resolutely declare himself in favor of his own country`s resigning a portion of its sovereignty in favor of international institutions. […] Unless military and aggressively patriotic education is abolished, we can hope for no progress.” (1932)

“The destiny of civilized humanity depends more than ever on the moral forces it is capable of generating” (1930)

“The release of atomic energy has not created a new problem. It has merely made more urgent the necessity of solving an existing one.” (1945)

“As to socialism, unless it is international to the extent of producing world government which controls all military power, it might more easily lead to wars than capitalism, because it represents a still greater concentration of power” (1945)

“My part in producing the atomic bomb consisted in a single act: I signed a letter to President Roosevelt, pressing the need for experiments on a large scale in order to explore the possibilities for the production of an atomic bomb” (1952)

“The intellect has a sharp eye for methods and tools, but is blind to ends and values” (1943)

Ruskin Bond, “Book of Humour”

“In times of war, we forget how much we owe to our enemies”

J.M Coetzee, „Waiting for the Barbarians”

“The older a man, the more grotesque people find his couplings, like the spasms of a dying animal”

“A fool in love is laughed at, but in the end always forgiven”


Thomas More, “Utopia”

“[…]  it`s a natural instinct to be charmed by one`s own productions. That`s why raven chicks are such a delight to their parents, and mother apes find their babies exquisitely beautiful.“

“I don`t believe you`d ever have a reasonable standard of living under a communist system. There`d always tend to be shortages, because nobody will work hard enough. In the absent of a profit motive, everyone would become lazy and rely on everyone else to do the work for him. Then, when things really got short, the inevitable result would be a series of murders and riots, since nobody would have any legal method of protecting the products of his own labor – especially as there wouldn`t be any respect for authority, or I don`t see how there could be, in a classless society.”

Bram Stoker, “Dracula”

„Am citit că toate superstiţiile cunoscute în lume s-au adunat în potcoava Carpaţilor, ca şi cum aici ar fi fost centrul tuturor vârtejurilor imaginaţiei.”

„Mi se pare că, spre măsură ce mergi mai spre răsărit, pe atât mai nepunctuale sunt trenurile.”

„Femeile [din Transilvania] erau frumuşele, când nu te uitai prea de aproape la ele, dar le dezavantaja talia.”

Elfriede Jelinek, “Lăcomie”

“Mai întâi, oamenii se fură unii pe alţii din convingere, apoi din dragoste.”



Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”

„Adaug că este o constantă a istoriei universale: când se surpă dinăuntru un imperiu, niciodată noile state care apar ulterior în acelaşi loc nu rezultă din fapta foştilor băştinaşi, care rămân vreme îndelungate fără elite şi fără vlagă.”

„[…] geniul fiecărui popor stă în a şti să adapteze propriei sale moşteniri integrarea într-un ansamblu mai larg.”

Ion Minulescu, “Roşu, galben şi albastru”

“Bucureştii mi-era străin ca un tată vitreg. Parodia asta de oraş somptuos şi ridicol ca o baligă uscată, depusă cândva, întâmplător, între mocirlele din Tei, Colentina, Floreasca şi Herăstrău, nu hrănise ani de-a rândul decât pe agenţii electorali ai diferitelor partide politice. Bucureştii n-au fost, nu sunt şi probabil nu vor fi niciodată un oraş adevărat. Ca să poată trăi, oraşele, ca şi oamenii, au nevoie de un anumit organism: inimă, plămâni, aparat digestiv, căi respiratorii, sistem nervos, creier şi tot ceea ce un doctor în medicină ar putea spune mai complet decât mine. Bucureştii n-au nimic din toate acestea. Are numai un amestec de maţe, pe care planul oraşului le numeşte străzi. Strâmte şi sucite ca nişte gâturi de cocostârci sugrumaţi de eticheta grădinii zoologice, străzile Bucureştilor au pavajul pestriţ şi niciodată complet.”

„Bucureştii îţi fac impresia unei imense grădini fără stăpân. Pungaşii, vagabonzii, înfometaţii şi tot felul de oameni fără căpătâi intră în ea nesupăraţi de nimeni – unii să-i fure fructele, iar alţii să-i murdărească peluzele cu produsul necesităţilor fizice. Pe harta Europei, capitala României este însemnată cu un rotocol mare, cât bunăoară, capitala Franţei sau a Angliei. Hărţile geografice, însă, probabil că sunt făcute de oameni care n-au călătorit niciodată. Deşi trece drept capitala României, Bucureştii propriu-zis nu sunt ai nimănui, fiindcă România însăşi nu este decât uzufructul unui cerc restrâns de oameni, care mâine nu mai sunt nici ei cei de astăzi.”

„[…] oltenii cutreieră toată ţara. Vând zarzavaturi şi fructe, fură găinile din curţile boierilor, înmulţesc populaţia cu copiii din flori ai bucătăreselor şi învaţă pe candidaţii la cetăţenia română să cânte Doina.

„Deşi foarte personal, sufletul slav se adaptează, foarte uşor, oricărei formule de intelectualitate superioară.”

„Românii vor să-şi păstreze oligarhia fiindcă sunt un popor tradiţionalist. Românii au avut întotdeauna un stăpân şi nu s-au încântat niciodată de perspectiva unui sat fără câini.”

„Consolidarea ruinelor ne preocupă mai mult decât creaţia edificiilor noi. Ne este teamă să ne atingem de morţi, fiindcă ne dăm seama că nu-i putem înlocui. Îngăduinţa colectivă dovedeşte neputinţa individuală. Greutatea trecutului ne sufocă, contemplarea mizeriei prezente ne mângâie şi dispariţia noastră fatală ne scapă de ruşinea unei existenţe pe care nu ne-am putut-o afirma prin nimic.”

„Mi-e teamă că nu vom ajunge niciodată să înţelegem optimismul unei existenţe naţionale şi vom continua să ne proslăvim strămoşii, cu respectul slugii faţă de stăpânul bătăios…”

David, Lodge, “Răcane, nu ţi-e bine”

“… sînt anumite momente în care viaţa ocoleşte redutele de apărare ale rafinamentului şi te lasă descoperit în faţa atacurilor perfide, sub centura, ale sentimentului ieftin şi vulgar.”

“Nici aşa-numita societate nu există propriu-zis, ci numai o colecţie întreagă de cutiuţe, fiecare suficientă sieşi, legate între ele fără nici o noimă şi lăsate să plutească în derivă, fără nici un azimut, pe oceanele timpului, ocupanţii fiecărei cutiuţe fiind convinşi că a lor e cutiuţa numărul unu ca importanţă, indiferent de ce pretindeau ceilalţi. Succesul nu însemna să ajungi în cutiuţa în care se exercita cea mai multă putere: câţi oameni nu erau şi puternici şi nefericiţi? Succesul însemna să afli în care cutiuţă te-ai fi simţit tu însuţi cel mai bine, şi acolo să te bagi.”

Orhan, Pamuk, “Mă numesc Roşu”

“Numai proştii sunt puri”

“[…] spre deosebire de ceea ce credem noi, ucigaşii se aleg cu toţii, nu dintre cei lipsiţi de credinţă, ci dintre cei care cred peste măsură”



„India in Mind”, an anthology edited and with an introduction by Pankaj Mishra.

“Security is a false god; begin making sacrifices to it and you are lost” (Paul Bowles)

“The first prerogative of power is to do as it chooses and not even look at the rules it is breaking” (Pico Iyer)


V.S. Naipaul, „A Bend in the River”

“We wanted philosophy or faith for the good times? We could all cope with the good times. It was for the bad that we had to be equipped” .

“You so quickly get used to peace. It is like being well – you take it for granted, and forget that when you were ill to be well again had seemed everything”.

Milan Kundera, “The Unbearable Lightness of Being”

“The first betrayal is irreparable. It calls forth a chain reaction of further betrayals, each of which takes us farther and farther away from the point of our original betrayal.”


“People usually escape from their troubles into the future; they draw an imaginary line across the path of time, a line beyond which their current troubles will cease to exist.”


“Anyone who thinks that the Communist regimes of Central Europe are exclusively the work of criminals is overlooking a basic truth: the criminal regimes were made not by criminals but by enthusiasts convinced they had discovered the only road to paradise.”


“People derived too much pleasure from seeing their fellow man morally humiliated to spoil that pleasure by hearing out an explanation.”


“[…] characters are not born like people, of woman; they are born of a situation, a sentence, a metaphor containing in a nutshell a basic human possibility that the author thinks no one else has discovered or said something essential about.”


“In the realm of totalitarian kitsch, all answers are given in advance and preclude any questions. It follows, then, that the true opponent of totalitarian kitsch is the person who asks questions. A question is like a knife that slices through the stage backdrop and gives us a look at what lies hidden behind it.”


“The very beginning of Genesis tells us that God created man in order to give him dominion over fish and fowl and all creatures. Of course, Genesis was written by a man, not a horse.”


“Human time does not turn in a circle; it runs ahead in a straight line. That is why man cannot be happy: happiness is the longing of repetition.”


Alex Leo Şerban, Dietetica lui Robinson

„Noe este primul comunist[…]”

„Asumată, marginalitatea se transformă iute într-un avantaj”

„[…] minimalismul devine cel mai bun mijloc de a capta atenţia telespectatorului şi de a-l emoţiona”

„Vizualitatea este fatalitatea secolului al XX-lea: lucrurile există pentru că au fost conservate pe peliculă”

„[…] miturile sunt, cum se ştie, mult mai tenace decât informaţiile; chiar şi într-o civilizaţie supra-informată (ca a noastră), ele desfid concurenţa oricărei reţele de ştiri…”

„[…] caracteristicile profunde ale unei naţiuni (în special ale unei naţiuni ca a noastre) sunt precipitate […] mai degrabă în condiţii de relaxare şi timp liber decât în situaţii de stres şi muncă non-stop. Or, la capitolul acesta, românii sunt inegalabili […]”

„La noi, în domeniul bunului-gust, democraţia pare să fi „consfinţit” înainte de toate o confuzie a criteriilor. „Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!” toate aceste plicticoase monumente de platitudine şi placiditate cu care se pune capăt oricărei discuţii, e sunt altceva decât victoria răului plac asupra inteligenţei?”

„Informaţia este tiranul epoci moderne […]”

„Problema […] nu este scoaterea în afara legii a unui sistem oricum falimentar […] ci felul în care, în condiţii de clară ilegalitate, totalitarismul este în continuare productiv, exhibându-şi cu o ostentativă impudoare toate tarele morale la nivel macrosocial”

„[…] puterea nu este văzută ca spaţiu vital al mai bune orânduiri, ci a spaţiu efectiv al mai bunei căpătuiri

„Într-o lume tot mai globalizată, patriotismul este un atavism – cum sper să devină şi cetăţenia. Şi-apoi să cadă, precum cada maimuţei”

„[…] în România nimeni nu „guvernează” prin idei. România nu este guvernată de idei, ci de afecte”

Vladimir Jankelevitch, Pur şi impur

“În loc să ne servim de impuritatea actuală ca de un termen de contrast, în loc să descifrăm în ea prin lectură directă versiunea negativă a purei pozitivităţi, ce-ar fi dacă am recunoaşte în ea efectul unei decadenţe sau semnul premergător al unei purităţi ce va să vină?”

“Dar oare un paradis poate fi altcumva decât pierdut?”

“Ceea ce este pur, odată căzut în istorie, ar deveni oricum impur, chiar de ar rămâne singur pe lume”

Munca şi devenirea, alăturate în jugul grijilor, împing spre un orizont legendar vârsta de aure a tihnei şi a jocurilor nevinovate”

“[…] istoria este un fel de buclă sau de hernie pe suprafaţa eternităţii, o călătorie circulară pe care omenirea o întreprinde pentru a-şi recupera paradisul pierdut”

Traian Ungureanu, Tehnica neputinţei la români, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006

„[…] optimismul românesc a fost insuficient prezentat şi rămâne, în continuare, subevaluat între ideile care descriu cultura şi societatea românească”

„E vorba de acea capacitate uneori de-a dreptul miraculoasă de a adopta formal lucruri noi şi de a practica simultan legea locului, de a respinge fără a alunga, de a supravieţui în cutume vechi, dar în decor occidental”

„Vina tragică a societăţii româneşti a fost şi este acea neputinţă colectivă de a trăi cu o anumită exigenţă, acea indiferenţă mută la ce se întâmplă cu omul de alături”

„E greu de imaginat un român care se culca într-una dintre serile nesfârşitei ere comuniste cu gândul la fragilitatea ei şi la puterea ideilor care îi vor grăbi sfârşitul. Românii nu ştiau ceea ce –am impresia- ştiau polonezii, ungurii, cehii şi alte popoare înrobite care au păstrat cumva amintirea libertăţii şi aveau deci în minte o alternativă la prezent”

„Singurele schimbări neaşteptate, rapide şi radicale ale istoriei româneşti au fost provocate de intervenţii din exterior […]”

„Populaţia României nu a văzut în Securitate un corp străin, un „ocupant”, ci un stăpân, un conducător local.”

„[…] comunismul n-a fost doar un sistem economic. Pentru omul de rând, comunismul a fost şi o religie, o sumă de valori fixe şi clare. Aceste valori, oricât de false şi perverse, au dat societăţii româneşti o omogenitate remarcabilă, iar membrilor ei de rând certitudinea că viaţa are sens, are un înţeles”

„În jur, plictisul, dezinteresul sau ignoranţa colosală sunt semnul unei mentalităţi naţionale care a obosit repede, în temeiul, verificat din nou, al incapacităţii istorice pentru etic.”

„[…] România anului 1945 [înainte de comunism] nu era un stat decis, ci o construcţie socială neadjudecată, care a trecut în comunism fără să conserve memoria şi fără să continue, fie şi clandestin, practica unor relaţii consolidate într-o civilizaţie politică anterioară”

„[…] istoria recentă a României e locul eşecurilor repetate, o dramă rareori însoţită de onoare naţională, un fel de-a pune mereu la lucru lipsa de solidaritate”

„Românii privesc spre trăsăturile lor colective problematizând bombastic şi resentimentar”

„Obsesia românească a autodenigrării este mai întâi de toate un reflex de izolare”

„Lamentaţia ocupă, de prea mult timp, un spaţiu nepermis de mare în comentariul şi în dezbaterea publică. Persistenţa ei ameninţă discernământul generaţiilor care vin.”

„Sentimentul românesc a nesiguranţei de sine e o descoperire tristă”

Traian Ungureanu, Despre Securitate, România, ţara lui “ca şi cum”

„Anticomunismul românesc e învăţat. Istoria acestei atitudini a început târziu şi se va încheia devreme.”

„Societatea [românească sub comunism] e absentă. Chiuleşte, e prudentă, neinteresată sau începe să ia cunoştinţă de ea însăşi doar în îmbrăţişarea şi sub îndrumarea regimului comunist”

„Dacă există cu adevărat excepţie românească, atunci ceauşismul e, într-adevăr un unicat bizar într-o Europă de Est dominată, spre sfârşit, de un comunism intact în structurile de putere, dar gol de autoritate, ezitant, actor mecanic într-un rol pe care încearcă să-l prelungească fără convingere”

„Anticomunismul e deja prezent la ora apariţiei comunismului sau nu e deloc”

„Dacă puritatea comunismului ideologic iniţial s-a retras, cu timpul, în propagandă, principiul selecţiei negative rămas neatins”

„[…] debranşarea de propria cultură a fost marele succes al modelului existenţial comunist tocmai pentru că nimic nu era încă branşat, la ora primului şoc”

„În mod remarcabil şi îngrijorător , iritarea şi fragmentarismul dau singura omogenitate a Estului”

„Ideea după care Estul şi Vestul nu sunt doar două cazuri spectaculos diferite, ci şi două realităţi culturale înrudite, dar divergente, nu a fost luată serios în considerare”

„Întrucât nu a luptat niciodată cu ameninţarea sovietică, n-a simţit niciodată pe spinare biciul tiraniei, şi a privit, ochi în ochi, doar monstrul nazist, pe care l-a înecat într-un dumicat infinit de carne de tun sovietică, Occidentul nu înţelege noua dramă a Estului sau o contestă, strict propagandistic”

„În fond, România e doar unul dintre statele est –europene acroşate de presiuni imperiale şi în nici un caz exemplul cel mai grav. Fiecare stat est-european poate uita, fără dificultate, episoade repetate de agresiune până în pragul anihilării personale”.

Simona Nicoară, Naţiunea modernă. Mituri, simboluri, ideologii

„Naţiunea este un instrument al construcţiei istorice şi politice, păstrând până în zilele noastre o legitimitate emoţională la fel de puternică”

„Intelligentia societăţilor moderne este cea care, apelând la specificul cultural, a conceput imaginar un Noi colectiv, ca o voinţă generală a elementelor sociale, ca o nouă formă de credinţă, care prinde corp abia pe măsură ce se cristalizează mentalitatea naţională”

„Alături de limbă, ortodoxia a devenit, mai puţin ca patrimoniu dogmatic, ci mai degrabă ca instanţă de reproducere a legăturii comunitare, o componentă majoră a identităţii etnice şi culturale a românilor”

„Spaţiul mitic – pământul patriei, al naţiunii – este centrul, referinţa vieţii individuale şi colective în raport cu necuprinderea lumii.”

„Sentimentul frustrant de a fi obiectul dispreţului sau condescendenţei unui vecin sau unui compatriot mai puternic a animat voinţa naţională”

„O naţiune se formează în jurul unei memorii comune, pentru că memoria socială este componenta temporală a identităţii naţională, fiind întotdeauna conjugată cu evaluarea prezentului şi proiecţia viitorului ”

„În lumea modernă mitul originilor se bucură de un prestigiu aproape magic, experienţa socială fiind mereu raportată la paradigmă sacră invariabilă: cea a ordinii lumii din timpul originilor”

„Naţiunea este o idee politică legată de o metaforă biologică, organism, persoană, deci supusă avatarurilor vieţii. Asta înseamnă că naţiunile se nasc, cresc, dorm, visează, îmbătrânesc”

„Modernitatea nu este străină de mentalitatea idolatră! Societatea modernă a fost terenul fertil pentru naşterea şi efervescenţa unor noi şi puternice religii secularizate: religiile politice!”

”Naţiunea se consacră unei liturghii repetitive, fiecare moment al existenţei conformându-se unui ritual fixat odată pentru totdeauna”

„Sărbătoarea naţională, accesibilă tuturor, deci populară, traduce în imagini modelul social şi moral, având ca moment de naştere sărbătoarea revoluţionară”

„Construcţie raţională ca idee, statul modern este reprezentat mintal ca un product al naturii, un organ al societăţii, fiind curent numit inima , creierul organizatoric al acesteia”

„[…] fiecare naţiune se consideră reperul central în sistem de referinţă universal”

„Prezentul naţiunii, mai ales în vremuri tulburi ale revoluţiei, apare ca o alteritate negativă în raport cu timpurile strămoşilor”

„Căutând o explicaţie convingătoarea naşterii naţiunilor moderne se poate constata că ele au apărut şi au evoluat nu neapărat în sine, ci în raport reciproc”

„Asupra străinilor din interiorul şi din afara ţării sunt proiectate, în proporţii diferite, frustrările şi temerile populaţiei majoritare. Aşezarea alterităţilor într-o lumină specifică în ceea ce priveşte pe români se datorează reacţiei unei civilizaţii şi mentalităţi româneşti predominant rurale sub impactul masiv şi neîntrerupt al modelelor străine”

„Presiunea străinilor din interior şi din afară a fost hiperbolizată în imaginarul naţional şi a creat complexul de etate asediată (rezistenţa de veacuri în faţa vicisitudinilor istoriei!). Întreaga istorie românească este prezentată ca o luptă defensivă cu popoarele migratoare, dar mai ales cu turcii şi cu ungurii, care au devenit duşmani ereditari

„După 1989 se produce o expansiune mitologică post revoluţionară, centrată pe obsesia străinătăţii: mitul Occidentului, dar şi cel al Istambulului, ambele apărând, dar pentru medii diferite, ca tărâmuri ale făgăduinţei”

„În societăţile tradiţionale conştiinţa identitară s-a produs prin ataşamentul faţă de locul naşterii, de obiceiurile locale, de sărbătorile proprii, exprimându-se printr-o izolare faţă de ansamblul care le înconjurau (sic!) şi cu care intrau deseori în stări conflictuale, rivalităţi şi violenţe, mai intens în cazul diferenţelor culturale şi rasiale”

Patria din Antichitate era percepută drept pământul părinţilor, semn care s-a păstrat şi în Evul Mediu, când capătă prestigiu şi patria communis , adică lumea creştină. Timpul curge, este instabil, de aceea spaţiul este cel care asigură în mentalitatea colectivă stabilitatea comunităţii!”

„Conştiinţa creştină a reprezentat forma mentis care a marcat sensibilitatea şi atitudinile oamenilor, influenţând solidarităţile, atât cele de tip universal creştin, cât şi cele care au fortificat individualitatea naţiunilor medievale

„Dreptatea, libertatea, frăţia, toleranţa au devenit etichetele romantice ale firii românilor”

„Evoluţia culturii politice româneşti, de la romantici încoace, perpetuează complexele de popor periferic, un pitic între uriaşi ,conservă fatalitatea unei culturi mici, cu manifestări şi apariţii sporadice, cărora le urmează tăceri şi goluri”

„Ideologiile naţionale se inspiră din tradiţionalele căi de fascinaţie ale religiilor. Ca şi credinţele religioase, aceste ideologii speculează puzderia de spaime şi deziluzii colective întruchipate în naţiune.”

„Soluţia de mijloc este şi ea o atitudine improbabilă, pentru că structurarea câmpului unei ideologii naţionaliste nu poate fi decât fără nuanţe

„Regimul comunista a încercat să se legitimeze în viaţa publică românească, de aceea discursul oficial s-a sprijinit pe referinţe identitare”

„Sacralizarea Patriei a stat la originea epidemiei de fanatism şi de dictaturi care au alimentat misticismul mesianic popular, adică speranţa venirii Salvatorului Naţiunii”

„Orice naţiune se legitimează prin mituri şi valori etnice, are nevoie de un teritoriu sacru, de eroi şi de o vârstă de aur a originilor, altfel spus, suscită o etnicitate.”

„Dintre toate ideologiile politice naţionalismul are cele mai mari şanse să se regenereze de-a lungul timpului”

„[…] cu cât devin mai omogene stilurile de viaţă, cu atât se naşte compensatorie o tentaţie de regăsire a identităţii, prin raportarea la sfintele valori naţionale”

„Frontierele naţionale ajung să includă frontierele locale invizibile, dar reale pentru comunităţile crispate în propriul provincialism”

„Naţiunea şi naţionalismele au prosperat prin mitologii”

Ruxandra Cesereanu & Co., România înghesuită, cutii de chibrituri, borcane conserve

Forin Ştefan Morar, Proletarism, ghetoism& sărăcie politică

„România este modernă, dar modernitatea ei este ambiguă, suferind de super-complexitate din cauza faptului că funcţia sistemelor este subminată de o gândire personală a lor”

Alin Rus, Ghetoizarea unei ţări, „Mitul societăţii fără clase era probabil el mai bine întruchipat de viaţa la bloc”

Radu Toderici, Cum se migrează în comunism şi unde se ajunge „Propun schela ca emblemă a comunismului. Ea uneşte ideea evoluţiei ierarhice, ascendente, cu ideea muncii şi reconstrucţiei statului socialist”

Ruxandra Cesereanu, Conserve de viaţă „A trăi, a locui la bloc însemnă a face parte dintr-o Românie concentrată, la conservă sau la borcan […] Blocul este o patrie în miniatură, care poate fi sabotată oricând şi dereglată […]”

„Purgatoriul nu prea există. Fiindcă aceasta e o ţară a extremelor: ori paradis, ori infern, spaţiul intermediar nu este posibil”

Anca Giurgiu, Bâjbâind printre verticalităţi „Respirăm aer românesc, cu aromă delicată de comunism efervescent”

Roger Caillois, Mitul şi Omul

“[…] în mit poate fi sesizată cel mai bine ,pe viu, înţelegerea secretă dintre postulatele cele mai tainice, cele mai virulente ale psihismului individual şi necesităţile cele mai stringente şi tulburătoare ale existenţei sociale”

“[…] mitul apare cel mai frecvent dublat de un rit pentru că, dacă violarea interdicţiei este necesară, ea nu este posibilă decât în atmosfera mitică, iar ritul introduce individual în această atmosferă. Sesizăm aici esenţa însăşi a sărbătorii: este un exces permis prin care individul se vede dramatizat şi devine astfel eroul, ritul realizează mitul şi permite trăirea lui”

“Caracterul colectiv al imaginaţiei mitice garantează în suficientă măsură că ea este de sorginte socială, că există prin şi în favoarea societăţii”

“Pentru ca omul să-şi lege destinul de al societăţii, îi este de ajuns să înţeleagă că aceleaşi forţe fundamentale care-I guvernează viaţa profundă, amplificate şi întotdeauna imperative, influenţează şi viaţa la scară socială”

“Unul dintre cele mai derutante aspecte ale problemei miturilor este cu siguranţă următorul: s-a dovedit că în numeroase civilizaţii miturile au corespuns unor necesităţi umane îndeajuns de esenţiale ca să fie ridicol să presupunem că au dispărut”

“[…] miturile nu sunt atât de trecătoare pe cât s-ar crede”

“[…] ridicarea vieţii urbane la rang de mit înseamnă imediat pentru cei lucizi o luare de poziţie acută în favoarea modernităţii

“[…] mitul, imperative şi exemplar nu are nimic în comun cu înclinaţia pentru supranatural care acţionează ca un derivativ şi manifestă o adaptare insuficientă la societate, în loc să reprezinte o viziune colectivă, exaltată şi captivantă a acesteia”

Roger Caillois, Abordări ale imaginarului…

„imaginaţia este temelia supremă a realităţii”

„Din cele câteva lucrări riguroase şi de altfel în majoritate recente pe care ştiinţa estetică, în general atât de inutilă, le poate prezenta fără aprehensiune la un examen probatoriu sever, rezultă că elementele zise pure din orice artă, odinioară calificate drept indicibile şi inefabile, se dovedesc reductibile la număr”

„Oricum, elementele impure ale artei, împreună cu moştenirea miturilor, propun singurele materiale asupra cărora se poate lucra cu folos pentru izolarea faptului de imaginaţie

„Imaginaţia nu face mărturisiri tot atât de uşor ca primul vinovat ivit, sub pretextul că este plină de remuşcări”

„[…] în orice înverşunare, în orice împotrivire ireductibilă, faţă de tot şi de toate, există o anumită atracţie sălbatică ce forţează admiraţia”

„Trebuie să se mai înţeleagă pe deasupra că Biserica este de esenţă autocratică şi infailibilă […] iar acest caracter implică imediat cea mai severă disciplină, chiar în ordinea gândirii”

„Ca şi un organism, o societate trebuie să fie capabilă să-şi elimine deşeurile”

„Amintesc însă că un erou este măreţ mai întâi fiindcă a avut de luptat cu nişte monştri şi abia apoi fiindcă i-a biruit. Nu e nimic de sperat de la cei ce nu au în ei nimic de oprimat”

„[…] societatea ascultă de propriile sale legi şi nu de dorinţele indivizilor care o alcătuiesc. Desigur, cum aceştia nu desluşesc în ea nimic altceva decât pe ei înşişi, ei nu îşi imaginează prea uşor că ea îşi poate bate joc de eforturile lor şi poate să le zădărnicească voinţa”

„În societate, izolatul este neputincios. Masa îl zdrobeşte sau îl ignoră […] Numai ce este de natură socială poate acţiona eficace asupra societăţii”

„[…] este în firea miturilor să încerce să prindă viaţă şi să modeleze realitatea după imaginea lor.”

„[…] tocmai în măsura în care te apropii mai puţin de texte crezi mai mult în ele, iar ele iar ele încetează să stârnească îndoieli şi polemici”

„[…] conjunctura istorică nu determină niciodată idei în sine, ci uzul căruia le sunt ele hărăzite”

„Un talisman reprezintă îndeobşte la popoarele primitive sub forma vreunui obiect miraculos, iar în civilizaţiile mai avansate , mai curând sub înfăţişarea unui adevăr revelat sau a unei metode infailibile [n.n marxismul], ceea ce nu înseamnă că nu continuă să îndeplinească aceleaşi serviciu şi să pună în joc aceleaşi pasiuni”

„O facţiune ambiţioasă are nevoie de un adevăr pe care să-l poată afirma ca fiind universal valabil şi căruia să-i deţină totuşi monopolul. Trebuie ca fiecare din membrii săi să-şi poată spune, gândindu-se la refractari: „Eu ştiu, ei nu ştiu””

„Este limpede că fiecare este tentat să-şi imagineze caracterul semenilor lui aşa cum i-l reprezintă totalitatea lecturilor sale şi ansamblul opiniilor ce sunt admise în jurul său ca fiind de la sine înţelese”

„Romanul este ceea ce permite transformarea în spectacol a experienţelor pe care fiecare le-a trăit ca pe o implicare”

„Individul nu se gândeşte decât la istorie. Cânturile epice care celebrează faptele de vitejie ale strămoşilor şi îi invită pe fi să le imite vitejia […] exaltă un popor de cetăţeni în care niciunul nu resimte nevoia de a se retrage deoparte pentru a se identifica cu un erou particular inventat de fantezia arbitrară a cuiva inutil”

Reneé Girard, Ţapul ispăşitor…

“Pornirea persecutorie se polarizează lesne, cu precădere în vremuri de criză, asupra minorităţilor religioase”

Miturile lui Platon

“[…] născându-se Muzele şi, o dată cu ele cântecul, unii dintre oamenii de atunci s-au lăsat prinşi până într-atâta de patima cântării, încât, nemaioprindu-se o clipă, ei au uitat să mai mănânce şi să bea, se stinseră fără măcar să fi băgat de seamă”

“Şi astfel, trupul dintru început al omului fiind despicat în două părţi, fiecare jumătate a început să tânjească după cealaltă şi să se împreuneze cu ea: cuprinzându-se cu braţele şi ţinându-se strâns împletite din dorul de a se retopi într-o singură fiinţă, începuseră să piară de foame şi, îndeobşte, de neputinţa de a mai face orice altceva pentru că niciuna nu voia să facă nimic fără cealaltă”

“[…] tot ce este daimonic se află între zeu şi muritor”

“[…] tot ceea ce face ca ceva să treacă din nefiinţă în fiinţă este în întregime fapt de creaţie”

“[…] faptul cercetării şi al învăţăturii nu-i, în definitive, decât o reamintire”

“[…] scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor ce-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte […]”

“Eu cred că moartea nu-i nimic alta decât despărţirea a două lucruri deosebite: sufletul şi trupul”

“[…] pentru toate nedreptăţile săvârşite şi pentru toţi oamenii cărora le făcuse rău, sufletul dă seamă, rând pe rând; pentru fiecare nedreptate de zece ori”

“[…] după ce ocrotirea zeilor i-a părăsit pe oameni […] trebuia ca ei să –şi afle în ei înşişi şi pentru ei înşişi cârmuire şi ocrotire”

Mircea Cărtărescu, Baroane

“Oricât de “protocronişti” ne-am arătat uneori, am ştiut în sufletul nostrum că lumea cu adevărat civilizată şi-a trimis doar o palidă umbră până la noi”

„Toţi suntem aici, foarte recenţi urmaşi de ţărani, şi asta nu se şterge aşa uşor”

„Orice discuţie, chiar şi cele la un pahar, devine repede la noi o înfruntare de orgolii”

„Nu rasismul, nu şovinismul naţional sunt azi cea mai răspândită formă de discriminare, ci brutala sau discreta, instinctiva sau argumentata „ştiinţific” discriminare a femeii”

„[…] în trista noastră republică sud-americană, nu se şti cum nimerită în alt continent, crevasa dintre juridic şi politic rămâne mai departe o ficţiune”

„Avem o întreagă clasă politică fără conştiinţă morală , aceasta este realitatea şi din acest motiv suntem, la toate capitolele, pe ultimele locuri în Europa şi-n lume”,

„Într-o ţară bizantină ca a noastră sunt foarte mici şanse ca un om cinstit să ajungă politician pentru că politica e, tradiţional la noi, câmpul în care se înfruntă şi se împacă personalităţile accentuate, „fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii” despre care scria cu peste o sută de ani în urmă, Eminescu”

„Lumea politică românească a fost întotdeauna un cazan în fierbere. Nimeni n-a avut putinţa să construiască ceva în timp, în linişte şi cu calm”

„Nu cred că suntem mai ospitalieri decât alţii, mai harnici sau mai hoţi. Nu-mi pare nici bine, nici rău că sunt român. Uneori regret că nu m-am născut elveţian, dar imediat îmi aduc aminte că aş fi putut să mă nasc ugandez”

„[…] în toate straturile sociale şi la toate nivelurile, români îşi sunt propriii călăi şi propriile victime într-o societate profund alienată psihic, o societate isterică.

Cred că asta ne distinge, ca români, în lume: tensiunea continuă la nivelul vieţii cotidiene”

Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului

“Imaginarul nu poate fi distrus, poate fi doar dislocate şi recompus în alte forme”

“Istoria imaginarului poate fi definită ca o istorie a arhetipurilor”

“Concepem mitul ca pe o construcţie imaginară: povestire, reprezentare sau ide, care urmăreşte înţelegerea esenţei fenomenelor cosmice şi sociale în funcţie de valorile intrinsece comunităţii şi în scopul asigurării coeziunii acesteia

“Nu există propriu-zis un imaginar pur artistic, literar , mitologic, religios, ştiinţific, politic sau istoric, ci impulsuri ale imaginarului colectiv care trebuie căutate în toate compartimentele vieţii şi gândirii”

“Mitologia omului contemporan este în esenţă o mitologie cu bază ştiinţifică. Este vorba, de fapt, de o mitologie mult mai veche, recuperată, transfigurată şi repusă în circulaţie de ştiinţă”

Noi şi ceilalţi : axa care leagă aceşti termini regrupează esenţialul raporturilor interumane. Istoria însăşi nu este, în felul ei, decât un discurs multiform în jurul principiilor opuse şi complementare ale identităţii şi alterităţii

“Iată unul dintre simbolurile cele mai puternice ale imaginarului: centrul lumii – care se află întotdeauna acolo unde vrem să-l plasăm – reprezintă domeniul normalităţii, punctual de unde se priveşte şi unde se judecă ansamblul Universului”

“Un personaj curios bântuie literatura secolului al XIX-lea: străinul. Simpatic sau antipatic, amuzant sau demn de dispreţ, acesta nu este chiar «cum ar trebui »”

“[…] mai există şi un altul în interiorul cetăţii, nu mai puţin straniu şi neliniştitor decât cel ce se află în afară”

“Omul aspiră să evadeze din istorie pentru a-şi căuta refugiu într-un timp egal şi armonios, nesupus turbulenţelor vieţii istorice”

“[…] imaginarul depăşeşte categoriile de «adevărat» sau «neadevărat»; el reprezintă o structură mentală capabilă să asimileze, conform regulilor sale adevărul şi falsul egală măsură”

“[…] pe măsură ce viaţa cotidiană devine din ce în ce mai mecanică şi mai anonimă, nevoia de modele eroice se face din ce în ce mai simţită, ca un fel de compensaţie”

“România datează din 1859 şi 1918. Între statul antic al dacilor şi formaţiunile politice româneşti există o întrerupere a continuităţii mai mult decât milenară. Ea a fost, totuşi, eliminată printr-un fel de scurtătură care a învestit statul dac cu misiunea de a reprezenta şi de a prefigura România modernă; aceasta n-ar fi fost decât «refondarea» unei realităţi geopolitice primordiale”

Urmând arhetipul milenarist, orice adevărat mit revoluţionar aspir crearea unei lumi noi şi a unui om nou

“O dată învestiţi de imaginarul social cu atribute excepţionale, marii oameni devin cu adevărat mari oameni”

Lucian Boia, Mitologia ştiinţifică a comunismului

„Succesul mitologiei comuniste […] nu poate fi înţeles decât în sensul duratei lungi a istoriei şi în primul rând din perspectiva imaginarului”,

„În copilăria sa [utopiştii secolului XVIII, Revoluţia Franceză] comunismul a fost bucolic şi naturist. El nu va descoperi decât mai târziu argumentul tehnologic”

Religiile ştiinţifice urmăreau trei scopuri, caracteristice oricărei sinteze religioase: explicarea completă şi coerentă a lumii, interpretarea destinului omului, un cod etic şi de comportament”

„[…] planeta roşie (nume poetic al lui Marte) a fost considerată de unii, pe la 1900, ca sediu posibil al unei lumi comuniste extraterestre”

„Deşi neomologată de Marx şi de exegeţii săi, tradiţia milenaristă a fost sursa principală, sursa reală a comunismului ştiinţific

„Printre sub-speciile omului nou, una dintre cele mai caracteristice s-a dovedit revoluţionarul . Vechiul revoltat romantic şi-a cedat locul specialistului „ştiinţific” al revoluţiei”

„Mitologia comunistă nu a fost un accident, nici o revelaţie neaşteptată, providenţială sau catastrofală, ci împlinirea unei îndelungate căutări, a unei aspiraţii profunde. […] Se adresa unor oameni convinşi dinainte”

„[…] „omul nou” nu era decât reelaborarea , în termeni laici şi „ştiinţifici”, a unui proiectcreştin similar, de transfigurare a fiinţei umane”

„Paradoxal, mitologia comunistă, produs tipic al imaginarului celor două secole precedente, a cunoscut adevărata înflorire în plin secol al XX-lea. Într-o epocă în care fiecare fapt ar fi trebuit să o contrazică: tentaţia utopiei s-a dovedit însă mai puternică decât orice argument contrar”

„[..] comunism fără dictatură, în mod cert, nu poate exista!”

Acest complex de cetate asediată [de capitalişti] s-a dovedit util pentru menţinerea şi consolidarea unui stat care, altminteri, conform schemei marxiste originare, ar fi trebuit să se manifeste într-o manieră din ce în ce mai puţin constrângătoare”

„[Comunismul] a fost o civilizaţie a scrisului, scris vrând să însemna în acest caz Scriptură, o colecţie de texte sacre, copiate şi recopiate, compilate, interpretate la nesfârşit…”

„[odată cu teoriile marxiste] ne aflăm în plină metafizică şi, mai precis, în raport cu viitorul, în plin discurs milenarist

„[…] comunismul a căzut într-o capcană, sfârşind prin a anula lumea reală în favoarea unei scheme ideale”

„Frica de ceilalţi şi căutarea de „ţapi ispăşitori” au condus la „diabolizarea” străinului: ciudată încheiere de carieră pentru o ideologie internaţionalistă”

„Un om lipsit de individualism dispunea de o personalitate mai puternică şi mai bogată decât „omul vechi” [credeau comuniştii]”

„Omul comunist venerează ştiinţa, aceasta nu se discută, dar ştiinţa, aşa cum o înţelege el, nu prinde corp în zonele rarefiate ale spiritului: ea este înrădăcinată în sol, în materie, în lumea concretă”

„Omul Nou nu există în stare pură, dar e prezent, în proporţii variabile, în chimia spirituală a celor mai mulţi dintre locuitorii vechiului bloc comunist”

„[…] definiţia omului nou se precizează. El este un muncitor cultivat Un muncitor devenit intelectual, inginer, savant, fără a înceta de a fi muncitor”

„Este interesant de constatat că locurile de comandă în societăţile comuniste au fost ocupate în principal de ingineri (cel mai adesea foşti muncitori deveniţi muncitori), inclusiv responsabilităţile care nu aveau nici o legătură cu vreo formaţie tehnică”

Lucian Boia,Istorie şi mit în conştiinţa românească

“Naţiunea română (ca orice naţiune) e mai puţin unitară în realitate decât în imaginar”

“Naţiunea e o stare de conştiinţă, şi acolo unde nu există conştiinţa naţiunii, nu există nici naţiunea, fiindcă nu are ce să mai existe”

“[…] oraşul părea [s.n., la sf. Sec XIX] ca o excrescenţă străină pe trunchiul românesc sănătos, cu atât mai mult cu cât mediul citadin era cu adevărat mare măsură străin sau cel puţin cosmopolit”

“Tentaţia unanimităţii în jurul unor «adevăruri» intangibile înseamnă sinucidere culturală”

“Caracteristică erei Ceauşescu a fost însă notabila deplasare dinspre contemporaneitate spre origini”

“O naţiune nu este un organism biologic, ci un organism social , nu se prezintă ca o simplă sumă de indivizi (fiecare cu mulţimea-I de strămoşi), ci ca o sinteză culturală”

“Mărturisit sau nu, ceea ce complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiţii politice adânc înrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine”

“S-ar putea spune că prima trăsătura românului […] este obsesia propriei identităţi”

“Omul se naşte ca fiinţă umană şi «învaţă» apoi să fie roman, francez, chinez”

“Treptat, românii se europenizează. Vor fi tot mai puţin «ospitalieri», dar şi mai puţin «speriaţi» faţa străinătăţii”

“[…] eşecul comunismului a generat un nou proces de mitificare a Occidentului şi chiar a lumii necomuniste ansamblu”

Karl Popper, Lecţia acestui secol

„[…] capitalismul, aşa cum îl descrie Marx, nu a existat niciodată. Este doar o invenţie,o născocire diabolică […] Acea societate putea fi reformată, în timp ce teza principală a lui Marx era că este posibilă doar distrugerea ei”

„[…] marxismul a fost o greşeală chiar de la început, pentru că de la început ideea marxistă a fost de a căuta duşmani şi nu prieteni cu care să poată colabora pentru rezolvarea problemelor omenirii”

„Şi totuşi, din principiu şi din motive morale , fără un minimum de autoritate, lucrurile nu merg cum trebuie”

Jean Jacques Wunenburger, Viaţa imaginilor

„Dacă viaţa imaginilor se pretează, cu siguranţă, la tot felul de traiectorii imaginative, ea comportă şi o evoluţie istorică. A recunoaşte existenţa unui patrimoniu simbolic al umanităţii nu înseamnă a refuza faptul că imaginile pătrund în epocile culturale şi se pluralizează din nou în fascicule sau în bazine semantice”

„[…] dacă imaginarul este, cel puţin în parte, sprijinit de o funcţie simbolică, putem să înţelegem de ce imaginile noastre ne învaţă uneori mai mult despre real decât realul însuşi”

„ Suprafaţa manifestă şi sensibilă a imaginilor serveşte […] drept ecran opac, care distanţează şi dezobiectivizează sensul indirect care este vizat”

„Nu este surprinzător […] că interpretarea imaginilor devine „subiectivă”, nu în sensul unui parazitaj prin particularităţile unui subiect, ci mai degrabă în sensul în care fiecare primeşte, în funcţie de un punct de vedere sau un filtru care îi este propriu, revelaţia sensului”

„Imaginea nu este aruncată într-un fel de neutralitate obiectivă, ci e, în mod imediat, corelată cu tonalitatea subiectului. Afectul este, aşadar, un fel de formă „a priori” a imaginaţiei simbolizante”

„În general, participarea la mit este dublă, fiecare fiind, în acelaşi timp, receptor, prin ascultare, prin lectură şi totdeauna şi puţin recreator, în măsura în care transmisia, orală sau scrisă, dă povestirii un aspect imaginativ personal”

„[…]miturile au fost considerate adesea drept „fabule” , cu siguranţă surse de plăcere, probabil un mijloc indirect de a pălăvrăgi, dar niciodată modalităţi originare de oferire a unui sens figurat, de manifestare, într-un timp narativ, a unui adevăr fundamental”

„Mitul apare […] ca o structură lingvistică şi simbolică prin intermediul căreia un conţinut intelectual intră în universul nostru de înţelegere”

Jean –Jaques Wunenburger, Imaginariile politicului

“Societatea politică, adesea comparată cu un “corp”, este o construcţie artificială, deliberată, conştientă, chiar o operă a oamenilor, un fapt de cultură chiar dacă nu-I putem reconstitui întotdeauna geneza”

“Miturile guvernantului salvator, ideologiile cultului personalităţii sunt tot atâtea exemple care probează reactivarea scenariilor ancestrale care nu sunt prea departe de cultele adresate faraonilor sau împăraţilor antici”

“[…] există un imaginar şi mai arhaic decât al puterii politice, acela al puterii de a face dreptate”

“[…] istoria dovedeşte că pierderea sau declinul imaginarului religios fie antrenează crize cornice sfera politicului, fie, iar aceasta este ipoteza cea mai derutantă, determină resurgenţe ale imaginarului sau imaginariilor de substituţie”

“Unul dintre motivele cele mai puternice, folosite cu scopul de a acutiza ataşamentul unui popor la teritoriul său, se găseşte de altfel în istoria sa religioasă”

“[…] mitologizarea unei naţiuni şi a unui Stat poate duce la o hipertrofiere a identităţii, ce va antrena exaltarea unilaterală a propriilor sale valori, a adevărurilor sale, a purităţii sale rasiale, a superiorităţii sale culturale”

“Sărbătoarea naţională, ca şi celelalte sărbători colective, este semnul că o societate are nevoie, pentru a persevera în istorie, de a conserva, sau chiar de a fabrica o memorie ce îi sălăşluieşte în fiinţă şi o orientează, împreună cu idealurile şi valorile sale”

“[…] raporturile dintre indivizi şi grupuri sunt raporturile dintre imaginile lor reciproce, iar instituţiile şi oamenii ce le conduc se bazează primul rând pe imageria pe care o produc asupra celor care le suportă autoritatea”

“Utopia, care descrie cu o precizie maniacă spaţii sociale, ar trebui mai degrabă numită «u-chronie», din moment ce nu se înscrie într-un timp al acţiunii”

“[…] imaginalul desemnează imagini primordiale, cu acţiune universală, care nu depind numai de condiţiile subiective ale celui ce e percepe, ci care se impun spiritului acestuia ca realităţi mentale autonome”

“[…] revoluţia ştie să inventeze o imagerie eroică […] activând arhetipul Cetăţii ideale”

“Totul arată că revendicările şi modelizările politice, ce se vor, de altfel, libere de orice dependenţă de religii, tâmpină greutăţi în a se detaşa de scenariile, schemele, figurile sacrului”

Jean Jacques Wunenburger, Filozofia imaginii

„Imaginea constituie, într-adevăra, o categorie mixtă şi deconcertantă care se situează la jumătatea drumului între concret şi abstract, între real şi ideal, între sensibil şi inteligibil”

„Putem conveni să numim imagine o reprezentare concretă, sensibilă (ca reproducere sau copie) a unui obiect (model, referent), fie el material (un scaun) sau ideal (un număr abstract) prezent sau absent din punct de vedere perceptiv, şi care întreţine o astfel de legătură cu referentul său, încât poate fi considerată reprezentantul acestuia şi ne permite aşadar să-l recunoaştem, să-l cunoaştem şi să-l înţelegem”

„Imaginea poate, fără îndoială, să-şi câştige independenţa în raport cu realul perceput, dar, din acest punct de vedere, pare imposibil ca ea să devină autarhică, să fie separată de controlul neurobiologic al formaţiunilor de reprezentare”

„ […] expresia verbală, deşi ne rupe de prezenţa imediată a lumii pentru că îi substituie semne arbitrare, se dovedeşte o utilizare mai suplă şi mai generală decât reprezentarea analogică perceptivă (figură, desen, mimică etc.)”

„Imaginile se împart, de fapt, între două familii, una mentală sau psihică, care ajunge la obiectivări independente de subiect şi cealaltă materială, al cărei reprezentant este fixat pe un suport extern, care face posibile experienţe împărtăşite de recepţie”

„De îndată ce imaginea nu mai este contemporană cu prezenţa obiectului reprezentat, perceptul devine amintire”

„Dorinţa ca sentiment al subiectului că este privat de a avea sau a fi ceva, este cu siguranţă notarul cel mai important al producerii imaginilor ireale”

„Arhetipul constituie […] un fel de matrice psihică, de tipar pentru fabricarea imaginilor, identic pentru toţi membrii speciei umane”

„Semnificaţia imaginii nu depinde numai de puterea sa de denotaţie, […] care o aduce la statutul de semn, ci şi de ansamblul conotaţiilor, de lanţul ideilor ce îi sunt asociate”

„Până la urmă, însă, reprezentările abstracte nu pot fi înţelese decât prin înrădăcinarea în forme de imagini mai pregnante pentru simbolizare”

„Imaginea se prezintă aşadar ca o reprezentare compozită cu dublă faţă, care se hrăneşte în amonte, în interiorul subiectului, cu forme arhetipice ale inconştientului şi în aval, în afara subiectului, cu substanţialitatea materială a lumii percepute”

„Mitocritica vizează mai întâi să desprindă din opere – făcând apel, la nevoie, la metode de cuantificare […] decorurile, temele redundante, mitemele caracteristice în scopul de a discerne mitul director subiacent ”

„A fi imagine înseamnă tocmai a fi «imaginea a ceva», adică a nu exista numai prin sine, ci a trimite la şi a semăna cu altceva”

„[…] nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine şi dă naştere la ceva diferit de sine însăşi”

„O dată cu modernitatea, imaginea va accede din ce în ce mai mult la independenţa faţă de orice model”

„[…] o imagine, mai ales artistică, permite inaugurarea unei noi viziuni asupra lucrurilor, în aşa fel încât realul sfârşeşte prin a fi perceput prin intermediul imaginii sale”

„[…] imaginea rămâne în legătură cu lucrul din care provine, ca un fluviu faţă de izvorul său, ca un efect faţă de cauza sa”

„Să te priveşti într-o oglindă este singurul mijloc de a descoperi ceea ce corpul îţi ascunde, în special chipul, în calitatea lui de expresie privilegiată a singularităţii”

„În timp ce imaginea atestă […] o prezenţă, ea este şi urma unei absenţe, deoarece Fiinţa se ascunde în mult mai mare măsură decât se arată”

„Imaginile par să scape oricărei determinări unilaterale şi să ţină finalmente de un spaţiu intermediar care derutează gândirea, dar care favorizează în acelaşi timp reluarea lor reflexivă printr-un nou efort”

„[…] imagine pare, înciuda mai redusei sale fixităţi, să asigure o captare imediată a sensului, vreme ce conceptul supus timpului linear al gândirii, îl mediază mai mare măsură”

„Atuul imaginii vine tocmai din aceea că ea reuşeşte să unească abstractul şi concretul, să vizualizeze într-un spaţiu redus şi pentru un timp de parcurs limitat un mare număr de informaţii”

„Una dintre expresiile cele mai tranşante ale condamnării morale a imaginilor se întâlneşte în sfera religiosului”

„Să produci o imagine a realului înseamnă deja să te separi de el, săi pierzi prezenţa pură, să-l transporţi în alt lucru decât el însuşi”

„Imaginarul revoltei şi mai ales al revoluţiei condensează […] o bogată încărcătură de imagini care vor conferi indivizilor şi grupurilor un elan mobilizator”

„[…] statul parental este surprins prin imagini familiale care trimit, înainte de toate, la figura originară a Tatălui”

„Sacralitatea inaugurează […] pentru conştiinţă o sursă de autoritate, care vine să descarce conştiinţa de datoria de a hotărî în toate printr-o decizie liberă”

„Arta atestă […] la om o nevoie universală de a fabrica imagini, chiar atunci când ele nu mai ascultă de o utilitate funcţională”

Francis Fukuyama Identity and migration

„Societăţile moderne liberale au o identitate colectivă slabă. Elitele postmoderne, în special în Europa, simt că au evoluat dincolo de identităţile definite de religie şi naţiune. Dar dacă societăţile noastre nu pot afirma valorile liberalismului, ele pot fi provocate de emigranţi care ştiu mai bine cine sunt”

„Ideologia islamică ce a motivat atacurile teroriste din ultimele decenii trebuie privită în mare parte mai degrabă ca manifestare a unei identităţi politice moderne decât a unei culturi tradiţionale musulmane”

„În Europa, după cel de-al doilea război mondial, s-a manifestat o puternică voinţă de creare a unei identităţi europene post-naţionale”

Daniel Barbu, Republica absentă, politică şi societate în România postcomunistă…

“[…] comunismul a fost demis în cele din urmă tocmai pentru că încetase (dacă a reuşit vreodată) să fie privit ca expresie politică a unui proiect comun şi echitabil de societate”

„Problema centrală a tranziţiei ar fi deci următoarea: cine sunt românii şi cum îşi acordă unii altora o recunoaştere etico-politică? Sunt românii doar un popor? Sau formează cumva o societate? Constituie ei o comunitate politică alcătuită din cetăţeni […]? Sau nu reprezintă decât denumirea generică a locuitorilor statului român?”

„Statul român postcomunist nu este decât o republică absentă

„Comunismul a căzut pentru că şi-a atins toate ţintele. Toate cu o singură excepţie, aceea de a asigura supravieţuirea politicului”

„Partidul nu dorea atât să reprezinte societatea cât să devină societatea însăşi”

„Prin revoluţia din decembrie comunismul şi-a realizat două obiective finale: pe de o parte, a inventat societatea civilă, iar în al doilea rând şi-a asigurat supravieţuirea”

„În România, rostul revoluţiei a fost de a şterge trecutul dintr-o singură mişcare istorică. Cu alte cuvinte, structurile statului comunist şi vechile elite nu mai trebuiau preschimbate şi înlocuite pentru că s-a presupus că ele au suferit o dispariţie subită şi definitivă”

„Căderea comunismului s-a soldat cu o convertire ratată”

„Presa românească de tranziţie, ca şi vechea presă de partid, este o presă de autoritate. Ispita dubiului, a incertitudinii, a aproximativului nu o încearcă niciodată. Presa nu află, ci ştie”

„Românii nu au încă o cultură politică comună, ci doar o cultură a locurilor comune”

„[…] elitele formate şi consacrate sub regimul comunist aparţin global – dincolo de voinţa lor explicită şi indiferent de iluziile pe care le vor fi nutrit cu privire la propriile merite sau la abilitatea lor de a înşela vigilenţa întotdeauna inteligentă a cenzurii – spaţiul gestionat de suveranul comunist”

„[…] mai curând decât o mitologie a sensului istoriei, comunismul a fost, în România, un rit al puterii […]”

„După decembrie `89, pare că întreaga societate tocmai se întorsese din exil, golită de memorie, fără eroi şi fără ticăloşi, fără victime şi fără vinovaţi”

„[…] istoria totalitarismului românească s-ar cuveni probabil, interpretată ca o istorie a modernităţii, ca o istorie a deposedării de sens şi a unei definitive descântări a lumii…, o istorie care a dus la o explozie a structurilor identitare […]”

„O bună dialectică ne-ar îndemna să ne întrebăm dacă nu cumva totalitarismul nu a fost la rândul său folosit de către români”

„În ultimă instanţă, a te descurca nu este decât un alt mod de a numi participarea la putere, accesul la exerciţiul firesc al acesteia”

„[…] ciclurile represive ale puterii de tip pastoral nu urmăreau să stabilească vinovăţii , ci să provoace mărturisiri , nu să oblige individul să se situeze în raport cu o normă de drept, ci să adere la adevărul puterii”.

„Pare că România anilor `90 este dominată de un nou conformism moral şi politic, ce se exprimă în forma unui patos stereotip şi convenţional al denunţării trecutului totalitar”

„Ca gen literar, anticomunismul postcomunist împrumută trăsăturile bocetului, nu pe cele ale baladei. El jeleşte, dar se fereşte să povestească”

„Fuga naţională de orice vinovăţie ce se manifestă la români după 1989 este ,pesemne,rezultatul unei înţelegeri a culpei mai ales sub specia pedepsei”

„S-ar părea […] că, în vreme ce în Europa, ideile supravieţuiesc istoriei, în România istoria consumă ideile”

„[…] în cultura română, ideile sunt rareori pândite de pericolul de a deveni convingeri”

„[…] intelectualul român nu acceptă să fie în opoziţie decât din dorinţa de a ajunge cât mai repede la putere”

„[…] tranziţia n-ar fi altceva decât o istorie golită de raţionalitate”

„În România s-a guvernat întotdeauna cu faţa spre trecut. Acest fapt face, în mod constant, a trecutul să dureze, ca trecutul să nu treacă

„[…] în România, oamenii sunt cei care se bucură de autoritate. Instituţiile statului, de la guvern şi până la cel mai neînsemnat birou comunal nu reprezintă decât decorul în care se exercită autoritatea unor persoane”

„Imediat după căderea regimului comunist, intelectualii legaţi, real sau virtual, de istoria incertă a disidenţei româneşti şi-au conjugat acţiunile exclusiv la timpul trecut: la mai mult ca perfectul României interbelice, la perfectul compus din scrisori şi petiţii al rezistenţei la comunism şi la imperfectul revoltelor spontane din 16-21 decembrie”

„Oricât ar părea de paradoxal, românii sunt, în mod tipic, incapabili de cel mai simplu gest de solidaritate umană, grăbindu-se în schimb să-şi demonstreze, în toate ocaziile, solidaritatea naţională”.

„Din reţeta unei revoluţii nu poate lipsi, în principiu, o teorie revoluţionară ori un surogat acceptabil al acesteia.”

„[…] revoluţia, aşa cum românii au trăit-o în decembrie 1989 a fost, în principal, un efort anonim de sistematizare şi de raţionalizare a lipsei proiectului politic al schimbării.”

„Comunismul nu a căzut, nu a fost doborât, ci pur şi simplu şi cu un termen leninist, „a putrezit”, s-a descompus.”

„Europa mereu invocată în discursurile elitei de la începutul anilor `90 era, mai degrabă, un fel de continent ideal, un soi de mit al originilor ce impunea urgenţa reîntoarcerii […]”

„Fuga de complexitatea realităţii, teama de irosire în gesturi concrete, spaima prăbuşirii în îndoială sunt tot atâtea cauze ale narcomaniei în voia căreia se lasă intelectualii perioadei de tranziţie”.

„Viaţa cotidiană a postcomunismului rămâne în bună măsură ordonată încă în funcţie de scopuri care nu sunt rezultatul unor alegeri individuale”

„Principalul motiv pentru care numeroşi români […] să parcurgă o carieră politică comunistă a fost, fără îndoială, dorinţa de a participa la procesul de redistribuţie a resurselor de putere, de notorietate şi de bunăstare”

„Clasa muncitoare se comportă ca un actor social căruia i s-a luat partitura fără ca aceasta din urmă să fie atribuită altui actor”

„Formată abia în 1918, supusă uneori unor decupări şi reformulări, naţiunea politică a fost preluată de comunism, în cazul românesc, cu un statut precar”

„Românii nu fac tranziţia, ci o suportă, o îndură”

„Defectul de fabricaţie al statului românesc de tranziţie ar putea fi descris în următorii termeni: arhitectura instituţională este una de tip reprezentativ, dar instituţia pe care această arhitectură trebuie să o reprezinte, adică cetăţeanul, lipseşte”.

„Ruşii, românii polonezii, bulgarii ori albanezii au fost câştigaţi pentru democraţie, dar Rusia, România, Polonia, Albania sunt în calitate de subiecte de drept internaţional, state ce supravieţuiesc unui război pe care l-au pierdut”

„Identitatea naţională a fost întotdeauna o construcţie socială: ea gravitează în jurul istoriei, simbolurilor şi poveştilor pe care o comunitate le spune despre sine însăşi”

Firea românilor, volum coordonat de Daniel Barbu…

„Au oare românii o «fire» colectivă şi indivizibilă? Desigur că nu. Este astăzi din ce în ce mai puţin sigur că popoarele au, fiecare în parte, un spirit al lor, reflectat de trăsăturile colective de caracter, unice şi inconfundabile”.

„[…] societatea românească a fost – şi încă este – un loc în care se produc imagini identitare şi se reproduc stereotipuri comportamentale”

„[…] odată cu Şcoala Ardeleană şi cu mişcările din Principate, se naşte şi ideologia naţională . Românii nu vor mai fi ceea ce sunt, ci ceea ce crede elita că trebuie să fie şi merită să devină”

Michael Bocignoli din ….., 1524

„…acest neam (…) e aplecat la beţie şi la lăcomie (…) Spiritul poporului este grosolan şi necioplit, deopotrivă cu vitele; nu se îngrijesc nici de slujbă ostăşească şi nici de treburile obşteşti, sunt atât de porniţi pe harţă şi ceartă, încât de cele mai multe ori nu se dau în lături de a-ş omorî domnii, din care cauză s-a întâmplat că, deşi erau tributari doar ungurilor, au ajuns nu numai tributari turcilor, dar aproape subjugaţi de ei (…) românii, veşnic nemulţumiţi oricum ar sta lucrurile”

„Anton Verancsis, 1538

…oamenii sunt foarte puţin primitori”

Antoni MariaGraziani, 1564

„[…] nu au legi scrise, ci toate sunt lăsate bunului plac al domnului sau al judecătorului şi sunt cârmuiţi cu autoritate, potrivit obiceiului îndătinat”

Franco Sivori, 1588

„[…] sunt oameni fără carte şi altă învăţătură şi de aceea foarte închipuiţi crezând că nu mai sunt alţii pe lume mai mari ca ei […]”

Ferrante Capeci, 1584

„Cât despre deprinderile lor,românii au aici nume rău, ca şi când toţi ar fi tâlhari, încât cine trece printre ei şi nu este omorât sau jefuit agaţă o tăbliţă de mulţumire la biserică”

„Dacă un „spirit colectiv ” al românilor nu există a atare, pot fi în schimb surprinse, în societatea românească de ieri şi de astăzi anumite comportamente recurente cu vocaţie identitară şi un număr de atitudini relativ invariabile faţă de muncă, timp ori dreptate”

„[…] vreme de aproape şase veacuri, în ochii românilor legea a fost personalizată, însufleţită, întrupată în figura principelui, lex animata”

„Fiecare nouă domnie anulează trecutul funcţionarului public şi regenerează ţara «prin iertare»”

„Modernitatea pare un inevitabil sinonim al descreştinării”

„[…] veacul al XVIII-lea înregistrează la ţară o prefacere de natură să restrângă încă şi mai mult eficienţa socială a timpului supranatural: biserica începe să sufere concurenţa cârciumii, ce se ridica în faţa ei ca un loc alternativ de formare a atitudinilor colective”

„Ar trebui, probabil, ca o societate să-şi consume integral experienţa istorică ce i-a fost dată, în ritmul care-i este propriu pentru ca această experienţă să conducă pe cale naturală, la un consens politic în privinţa drepturilor ce se cuvin încredinţate statului.”

„Pentru români, statul nu a fost şi nu este un nume dat modului în care se organizează şi funcţionează puterea în sânul unei comunităţi politice , ci idealul mesianic, unitar şi indivizibil al unei comunităţi naţionale

„Refuzând sistematic, de la 1866 până în 1999, să adopte o poziţie de neutralitatea religioasă, statul, inclusiv statul comunist se comportă ca şi cum mântuirea n-ar fi o problemă privată, de conştiinţă individuală şi confesională, ci una care-l priveşte direct şi în care are un cuvânt de spus.”

Mihaela Czobor-Lupp „Fiinţa morală românească între pasiuni şi raţiune

Doritori de prefaceri, veşnic nemulţumiţi, românii par să alunece pe firul unui timp infinit, al unui timp pentru care prezentul este simplu vehicul ce poartă de la o clipă la alta, în vreme ce viitorul este o veşnică amânare datorată lipsei scopului”

„Nu violarea dreptului la proprietate şi nici caracterul nelegitim al însuşirii obiectului este ceea ce conferă furtului caracterul unui păcat, cât îndrăzneala hoţului de a conferi realitate obiectului în care pluteşte, de a-l lua în serios, de a-l decupa din starea de nehotărâre în care toate par să plutească în această lume”

Claude Dubar, Criza identităţilor, Interpretarea unei mutaţii…

„Nu există identitate fără alteritate”

„Aceste moduri de a te identifica sunt două sunt de două tipuri: identificări atribuite de alţii (ceea ce eu numesc identităţi pentru celălalt) şi identificările revendicate de sine însuşi (identităţi pentru sine)”

„Procesul de civilizare duce la naşterea dintr-un Noi comunitar, dominând Eurile supuse să-şi ocupe locul în descendenţa lor, a unui Noi societar, reunind Euri strategi şi autocontrolaţi”

„Modernizarea este un cuvânt care sperie, deoarece este adesea înţeles exclusiv va proces de privatizare, de adoptare a normelor de rentabilitate financiară şi de organizare selectivă, implicând licenţieri şi flexibilitate”

Constantin Rădulescu-Motru, Etnicul românesc

“La noi, în România, acum de curând, la 2 martie 1942, conducătorul statului, d-l mareşal I. Antonescu a luat hotărârea ca să se înceapă cât mai repede studierea problemei introducerii măsurătorilor exacte pentru stabilirea tipurilor biologice şi psihologice după care să se orienteze pe viitor educaţia tineretului şi politic muncii naţionale”

“O societate de oameni fără limbaj şi fără o tehnică de lucru este o simplă societate de animale […]”

“Satele noastre nu s-au alimentat spiritual din rămăşiţele căzute de pe masa culturală a oraşelor, cum a putut fi cazul în alte ţări, ci s-au alimentat din ceea ce au produs poeţii şi artiştii lor anonimi, dar ai lor şi numai ai lor”

“Românii au fost doar de veacuri o veşnică sentinelă, pusă să apere în acest colţ al Europei, creştinismul şi civilizaţia”

“Satul este celula nepieritoare care întreţine continuitatea etnicului”

“Descoperirea originilor neamului românesc în glorioasa Romă antică a fost pentru etnicul sătesc de până aci mai mult decât o înviorare; a fost pentru e o viaţă nouă care dintr-o dată a lărgit conştiinţa lui până a orizontul de conştiinţă naţională”

“Românul are o limbă frumoasă, Are o literatură de valoare şi are un viitor politic strălucit: fiindcă înainte de toate, el este de origine latină”

“Evoluţia sufletului colectiv de popor este mai complicată de cum este aceea a sufletului de om individual, dar evoluţia acestuia din urmă, în orice caz, poate servi drept normă ipotetică pentru cea dintâi”

“Conştiinţa comunităţii de origine are pentru exprimarea sa satul românesc un organ foarte viu, care se cheamă: gura lumii”

“săteanul este condus nu de “eul” personal, ci de “eul” colectiv al lumei. Supremele sale convingeri şi le exprimă la plural: “noi, sătenii”, “noi, bătrânii”, “noi, tinerii”, “noi, femeile”. Totdeauna “noi” nu “eu” La persoana întâi de la singular vorbesc în sat numai aceia care au dobândit deprinderi de şcoală”

“Ştim astăzi că moştenirea rasială primită de la vechii locuitori ai Daciei l-a înzestrat [pe poporul român] cu predispoziţii spre ascetism [de-asta a tăiat Burebista vie] , aceea ce l-a făcut să practice, cu o înaltă religiozitate, creştinismul ortodox; că prin virtualităţile fericite ale limbii, el şi-a putut crea scurt timp o cultură naţională demnă de admirat, cu toate greutăţile ce i-au stat împotrivă, că, în sfârşit se bucură de la natură de un robust optimism care-l face ca şi pe strămoşii săi Daci să nu se teamă de primejdiile războiului […]”

“Fiecare etnic naţional, întocmai ca orice organism, îşi are cerinţele sale. Unul cere încordare de braţe şi rezistenţă la intemperiile climei; altul cere încordare intelectuală pentru investiţii industriale sau artistice […]”

“A lăuda cu exageraţie tot ce se cuprinde într-un etnic naţional însemnează a socoti acest etnic ca mort , căci numai despre morţi se spune numai de bine”

“Rar o ide care să aibă un cuprins atât de vast şi de variat ca idea naţională”

“[…] deşi important este să ştim în ce măsură se cuprind în tipul de român caractere care-l unesc pe Român cu genul omenirei întregi […] mai important este totuşi să ştim care sunt caracterele specific naţionale ale Românului, pe baza cultivării cărora să pregătim în România energia cerută vocaţiei ce i-a fost destinată în spaţiul Europei Centrale”

2 gânduri despre „CITATE

  1. Nu te supara, te rog frumos, poti sa-mi spui si unde a scrisRoger Caillois acest citat: „Ca şi un organism, o societate trebuie să fie capabilă să-şi elimine deşeurile” – adica in ce oprea de-a lui.
    Este din „Eseu Despre Imaginatie” – Univers, Bucuresti, 1975 ?

    Apreciază

  2. Maria, textul face parte din „Abordari ale imaginarului”, 2001, Editura Nemira, Bucureşti, traducere din limba franceza de Nicolae Balotă. Din pacate, nu-ti pot indica pagina dintr-un motiv simplu: scopul acestor citate este de a trimite cititorii catre carte. Ii descurajez pe aceia care doresc sa preia citatele fara a avea si contextul, fara a trece totul prin propriul filtru critic, motiv pentru care numarul paginii lipseste. Lectura placuta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s