Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare


Știința a rezolvat demult, într-un mod elegant, problema redării integrale a conținutului de la o epocă la alta, de la un spațiu cultural la altul. Limbajul ei și-a găsit o formă de expresie care poate încorpora și transmite idei, fără rest, în formule, ecuații și concepte. Lucrurile se fixează, conform grilei de înțelegere a unei epoci și, mai apoi, se fac pași în față, cu fermitate. Se ajunge frumos, aproape poetic, de la mecanica newtoniana la teoria relativității și, mai apoi, la mecanica cuantică. De la atom, la protoni și neutroni și, mai apoi, la quarci…De aici, mai departe, cine știe unde…

În științele umaniste, pare că de fiecare dată, odată cu fiecare traducere, odată cu fiecare încercare de a accesa matricea de înțelepciune a trecutului, pierdem câte ceva; e o mișcare haotică, circulară și ascendentă în același timp. Reținem ceva de la cei de dinainte, dar și pierdem câte ceva… Înțelegem, dar, în același timp, răstălmăcim, interpretăm…… Citește mai mult Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare

Jurnal găgăuz (II)


Dacă am învățat ceva până acum e că orice comunitate, și mai ales cele mici, are un cod cultural care trebuie observat de la distanță și învățat. În lipsa acestui cod cultural, interacțiunea reală e fie imposibilă, fie superficială. Îmi petrec zilele în modul cel mai anost cu putință. După ore, mă retrag în camera mea, citesc sau scriu. Singurele ieșiri sunt până la supermarketurile din centrul orașului (Linella sau Foruchette). Mă cunosc suficient de bine pentru a-mi explica această atitudine. Cred că, de fapt, nu sunt construit să călătoresc. Mi-ar fi fost, poate, mai la îndemână să observ lumea, instalat într-un colț al ei. Cine începe să călătorească, însă, nu mai poate sta nemișcat într-un singur colț. Se duce, deci, lupta între nevoia de stabilitate, confort, așezare și substanța care începe să-ți circule prin sânge, odată ce călătorești. E o dependență și o luptă, în același timp.… Citește mai mult Jurnal găgăuz (II)

Povestea celei care pleacă


Plecase de atâtea ori, încât toți cei care o cunoșteau o invidiau pentru ușurința cu care știa să plece. Avea grijă să le spună că stătuse în locuri diferite, în țări diferite, câte un an sau doi, exact atât cât e nevoie pentru a cunoaște oameni și a te atașa de ei. Acum era aici, însă, cine știe pentru câtă vreme! Acesta era secolul în care împlinise 35 de ani, un secol în care oamenii umblă dintr-un colț în altul al țării, dintr-un colț în altul al lumii. Cei care pleacă sunt considerați norocoși de cei ce rămân! Se gândesc, cumva, că e aventuros, dar, mai presus de toate, ușor să-ți faci bagajele și să pleci! Nu se străduise să-i contrazică! Ba dimpotrivă! Îi lăsase pe toți să creadă că are viața perfectă, că nimic nu e mai de dorit decât să stai o vreme într-un loc anume, după care să îngrămădești totul într-o valiză de 40 de kilograme și să pleci! Ceea ce nu știau ei, însă, ceea ce n-aveau cum să știe, oricât le-ar fi explicat, era cât de mult o costaseră toate aceste plecări! Fiecare în parte si toate la un loc.… Citește mai mult Povestea celei care pleacă

A călători, călătorie, călător. Graniţele din interior


Cine a avut cel puţin o dată în viaţă şansa de a traversa frontiere, de a trece dintr-o ţară în alta, de a intra în contact cu realităţi diferite în faţa cărora fie s-a enervat teribil, fie a zâmbit superior, fie a rămas uimit, acela ar trebui, teoretic, să poată înţelege mult mai multe din ceea ce se petrece în jurul său. Vă mai amintiţi cum ne legam cu toţii speranţele de muncitorii români din Spania sau de cine ştie de unde, cum ne imaginam că ei se vor întoarce în ţară şi mentalităţile se vor schimba?! Au trecut peste 20 de ani, unii dintre români s-au întors, şi mai mulţi au avut ocazia de a călători dincolo de graniţa românească, dar, în ceea ce priveşte mentalitatea (cuvânt atât de tare supralicitat!), ea şi-a urmat cursul ei. Mai mult, nu de puţine ori mi s-a întâmplat să întâlnesc concetăţeni pe care o călătorie în afara ţării îi transformase în sens invers celui aşteptat. Se întorseseră şi mai încăpăţânaţi, şi mai convinşi că românii nu au de învăţat nimic de la nimeni, şi mai înverşunaţi în ideea că României i-ar fi mai bine de una singură, fără tot felul de intervenţii ale europenilor.… Citește mai mult A călători, călătorie, călător. Graniţele din interior