Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini


Partea a treia a trilogiei napolitane suprinde maturitatea celor două protagniste. Italia este sfâșiată de prezența celor două ideologii dominante, fascismul și comunismul. Lina se desparte de Stefano și rămâne în Napoli. Situația ei financiară se îmbunătățește, deși continuă să rămână victima orașului în care s-a născut și trăiește (Napoli).… Citește mai mult Elena Ferrante, “Those Who Leave and Those Who Stay” (Book Three), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 432 de pagini

Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini


În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, vocea Elenei Ferrante e sensibil mai puternică. Destinele celor două protagoniste se despart irevocabil. Prietenia dintre ele rezistă, deși într-o formă vizibil alterată. În vreme ce Elena studiază la Pisa și își desăvârșește ascensiunea intelectuală, Lina e captiva propriei sale căsnicii, afundându-se din ce în ce mai tare în lipsuri materiale și frustrări.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini

Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini


Textul este publicat de Nietzsche în 1886 și tratează problema adevărului și a moralității dintr-o perspectivă critică. Din păcate, posteritatea e destul de nedreaptă cu Nietzshe. Cine citește textul său, înțelege cât de forțată e acuzația de antisemitism împotriva lui. Nietzsche din acest text e pesimist, emoțional, intens, plin de exagerări asumate.  “Beyond Good and Evil” e destul de inegal.… Citește mai mult Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini

Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini


Ultimul eseu, „Is Shakespeare Dead?” este scris cu inteligență și vervă. Mark Twain trece pertinent în revistă motivele pentru care Shakespeare nu poate fi autorul pieselor cu care posteritatea îl creditează. Argumentația este, atât stilistic, cât și ideatic, savuroasă. Tonul echilibrat și desfășurarea logică… Citește mai mult Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini

Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini


“My Brilliant Friend” este primul volum al tetralogiei napolitane. Elena și Lina/Lila, două fete dintr-o suburbie săracă a orașului Napoli, leagă o prietenie complicată, marcată de violența mahalalei în care trăiesc și de greutăți financiare. Povestea debutează la începutul anilor `50 și acoperă cu acribie transformările sociale prin care trece Italia și mentalitatea unei pături sociale… Citește mai mult Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care… Citește mai mult Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini

Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini


Deși capacitatea lui Aravind Adiga de a-și simți personajele și a le descrie minuțios resorturile interioare e neschimbată, povestea în sine e destul de letargică. Familia Kumar (doi frați și tatăl său) ajung în Mombay, încercând să-și facă un nume în lumea cricketului… Citește mai mult Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini

James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini


James Joyce este unul dintre scriitorii cu multă faimă și relativ puțini cititori. Publicat în 1914, volumul reunește o serie de 15 povestiri, cu personaje din clasa de mijloc irlandeză. Narațiunile sunt, fără excepție, descriptive; filonul narativ e aproape inexistent. Probabil că pentru un cititor irlandez, textele lui Joyce transmit ceva culoare locală și melancolie. Tocmai asta, însă, poate fi problema majoră a povestirilor: fără înțelegerea în amănunt a contextului… Citește mai mult James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini

Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile


Volumul are două probleme majore. În primul rând, e clar că e scris pentru un public american. Se vede din selecția autorilor despre a căror viață se vorbește și din senzaționalismul care definește stilul textului (glumițe ieftine cu personaje relativ necunoscute publicului european). A doua problemă majoră e traducerea.… Citește mai mult Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile

Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini


Povestea lui Zweig începe cu îmbarcarea naratorului pe un vas care avea să-l ducă de la New York la Buenos Aires. Acolo, îl întâlnește pe Czentovic, un geniu șahist, campion mondial. În afară de șah, sport pe care îl stăpânește la perfecție, Czentovic este complet ignorant. Provocat la o partidă de șah, campionul îl înfruntă pe domnul B., cel care, prizonier al naziștilor, învățase șah în captivitate, în anii anexării… Citește mai mult Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini

Topul cărților citite în 2018


Pentru al treilea an consecutiv, public lista cărților pe care le-am citit în anul ce se încheie. Pentru cei interesați, topul cărților citite în 2016 și în 2017 poate fi consultat aici și aici.

În august 2009, am început să public pe blog impresii de lectură despre cărțile pe care le citeam. Două au fost motivele: în primul rând, frustrarea de a nu-mi mai putea aminti cu exactitate unde am citit despre o anume idee, unde am întâlnit o anume replică sau personaj care m-au fascinat și, în al doilea rând, necesitatea pragmatică de a avea la îndemână o bibliografie rezonabilă pe care s-o pot folosi în textele mele despre literatură. Firește, pe vremea aceea… Citește mai mult Topul cărților citite în 2018

Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini


Publicat în 1872, romanul lui Turgheniev (scriitor ajuns la maturitate la data scrierii lui) are în centrul său un moșier rus, Dimitri Sanin, care, în jurul vârstei de cincizeci de ani își amintește o istorie romantică a tinereții sale. Tânărul Sanin cunoaște întâmplător la Frankfurt o italiancă (Gema Roselli) de care se îndrăgostește fulgerător. Hotărât să se căsătorească, Sanin obține acceptul fetei și al mamei acesteia, după ce generează un adevărat scandal… Citește mai mult Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini

Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini


Personajul principal al romanului este magicianul Aleister Crowley, un individ malefic care-și folosește puterile magice pentru a o convinge pe Margaret Dauncey să se căsătorească cu el. Deja logodită cu medicul Arthur Burdon, Margaret este hipnotizată și nu mai poate scăpa de influența… Citește mai mult Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini

Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini


E greu de înțeles de ce are Lermontov nevoie de atâtea artificii și broderii narative pentru a spune o poveste de un simplism dezarmant. Naratorul îl întâlnește în Caucaz pe Maxim Maximici, cel care îi povestește despre aventurile și personalitatea unui tânăr ofițer rus, Pechorin. Pechorin are o personalitate glacială și contradictorie. Se îndrăgostește de Bela, o tânără… Citește mai mult Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini

Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini


Publicat pentru prima data în 1908, romanul este o distopie care-și propune să exploreze ideile economice, sociale și politice ale socialismului. În anul 2600, Anthony Meredith publică jurnalul unei revoluționare americane din secolul XX, Evis Everhard. Aici, este descrisă formarea… Citește mai mult Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini

Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini


Publicat în 1895, romanul lui Thomas Hardy a fost de la bun început sursă de scandal și controverse. I s-a reproșat atitudinea ireverențioasă față de instituția căsătoriei și libertatea cu care tratează problema sexualității. Jude Fawley este un tânăr pietrar care trăiește într-un sat din sudul Angliei. El se îndrăgostește de verișoara sa, Sue Bridehead. Jude își dorește să studieze, visul său fiind acela de a se stabili la Christminster, un oraș imaginar al cărui corespondent ar putea fi Oxford. Sărac fiind, Jude nu reușește să-și depășească condiția, fiind nevoit să încheie o căsătorie … Citește mai mult Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini

Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair


Publicată pentru prima data în volum în 1910, celebra poveste a fantomei de la opera pariziană este unul dintre marile mituri literare ale lumii modern. Din păcate, Gaston Leroux este un scriitor mediocru, care nu știe nici să-și construiască personajele și nici să imună poveștii un ritm adecvat. Eric (fantoma), Christine Daae (femeia de care Eric se îndrăgostește) și Raoul (bărbatul pe care Christine îl iubește) sunt lipsiți de profunzime și coerență. Poate că cel mai deranjant amănunt e raportarea la fantomă. Leroux pare că vrea să facă din el un personaj… Citește mai mult Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair

Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini


Publicat pentru prima dată în 1909, romanul lui Jack London nu impresionează neapărat prin povestea sa, ci prin stil și, mai ales, prin bogăția ideilor exprimate. Martin Eden este un muncitor needucat care se îndrăgostește de Ruth Morse, o tânără născută într-o familie burgheză. Pentru a putea ajunge la inima lui … Citește mai mult Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini

Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini


Romanul a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2009. El spune povestea unei tinere femei, Isabel, care, abuzată în copilărie, hotărăște să adopte un copil (Ilya). Familia are deja un băiat, Gailius  Ilya se dovedește a avea tulburări severe de comportament . Viața Isabelei și a soțului ei este complet distrusă de Ilya și actele de violență ale acestuia. Crimă, adulter, traumă, abuz de încredere, suicid – avem aici toate ingredientele unui text incitant. Ei bine, tocmai povestea pare a fi punctul slab al romanului.… Citește mai mult Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini

Thomas a Kempis, “Imitatio Christi sau Urmând pe Cristos”, București, Editura Stephanus, 1994, 155 de pagini


Textul conține toate clișeele dogmei creștine, de la teologia suferinței necesare și până la dogma smereniei, a renunțării și lepădării de sine. Cartea e scrisă sub forma unei interminabile rugăciuni. Nu lipsește nici binecunoscuta pledoarie împotriva cunoașterii. Cunoașterea ce poate sminti și îndepărta de Dumnezeu. Greu de înțeles de ce ar citi cineva astăzi cu real interes un asemenea text. În afara curiozității filologice cu care el poate fi examinat, textul e destul de banal.… Citește mai mult Thomas a Kempis, “Imitatio Christi sau Urmând pe Cristos”, București, Editura Stephanus, 1994, 155 de pagini

Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini


Considerat a fi unul dintre ultimii suprarealiști europeni, Gellu Naum aplică, în acest roman, binecunoscuta rețetă suprarealistă: dicteu automat, anticalofilie, incoerența asumată a poveștii, fractura. Marea problemă e că suprarealismul poate funcționa perfect în artele plastice sau poezie. În proza de lungă respirație, însă, el devine obositoare și enervantă. Personajul principal istorisește fără nicio noimă o serie de întâmplări fără vreo legătură de cauzalitate între ele. Zenobia e o femeie fără personalitate, aproape fără corp, invocată de narator pentru a juca rolul unei iubite bizare. Greu de citit și destul de greu de acceptat ideea unui text… Citește mai mult Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini

Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu


Innokenti Platonov este înghețat în azot, prin 1920, ca parte a unui experiment sovietic, și dezghețat în 1999. El trebuie să se adapteze noii lumi și, în același timp, să-și facă datoria de martor al unei epoci istorice zbuciumate. Interesantă viziunea pe care o are personajul asupra istoriei: nu evenimentele mari sunt importante, ci senzațiile individuale, mirosurile, sentimentele. Romanul este scris la persoana I, de către cele trei personaje ale sale: Innokenti, doctorul Geiger și Anastasia… Citește mai mult Evgheni Vodolazkin, „Aviatorul”, București, Editura Humanitas, 2017, 367 de pagini. Traducere din limba rusă și note de Adriana Liciu

Robert Silverberg, „Pasagerii”, București, Editura Nemira, 1994, 253 de pagini. Traducere de Dan Popescu, cuvânt înainte de Barry N. Nalzberg


10 povestiri SF, fiecare dintre ele prefațată de câteva cuvinte ale autorului. Pentru amatorii genului, e o lectură plăcută. Textele sunt construite cu imaginație și multe dintre ideile vehiculate te pot pune pe gânduri. Personal, am remarcat „Drumul spre noapte” (în viitor, din cauza lipsei hranei, oamenii recurg la canibalism), „Să vezi omul invizibil” (un personaj este condamnat la invizibilitate; nimeni nu are voie să comunice cu el timp de un an), „Hawksbill Station” (prizonierii politici sunt trimiși înapoi în timp, până în Cambrian) … Citește mai mult Robert Silverberg, „Pasagerii”, București, Editura Nemira, 1994, 253 de pagini. Traducere de Dan Popescu, cuvânt înainte de Barry N. Nalzberg

Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița


Publicat în 1991, romanul a provocat un scandal de amploare, fiind ecranizat în 2000 (cu Christian Bale în rolul principal). Patrick Bateman este un tânăr bogat și educat; lucrează pe Wall Street și frecventează lumea bună a New York-ului anilor `80. Doar că Patrick este un psihopat care, din când în când, torturează și ucide animale și oameni. Romanul nu poate fi citit cu ușurință de cei cu stomac sensibil, tocmai din cauza scenelor violente, a căror descriere depășește,… Citește mai mult Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița

Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini


Un roman polifonic, în care fiecare personaj important are vocea lui, narând la persoana I. Marc este un bărbat violent, misogin, care tratează femeile din viața sa ca pe simple proprietăți. În același timp, un spațiu amplu este oferit Todorei, una dintre soțiile lui Marc, violată de acesta și, în final, victima unei boli incurabile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Clujul ultimilor ani ai comunismului. Marta Petreu are calitățile analitice necesare unui romancier de anvergură, cu … Citește mai mult Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini

Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu


Stilul inconfundabil al lui Márquez fascinează de la prima până la ultima pagină. „Dragostea în vremea holerei” poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale literaturii moderne. Florentino Ariza se îndrăgostește iremediabil de Fermina Daza. Aceasta se va căsători cu un medic bogat și influent (Juvenal Urbino). Florentino așteaptă, răbdător, peste o jumătate de secol, până în momentul în care își poate … Citește mai mult Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu

Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini


Un roman fabulous. Distopia lui Huxley poate fi citită și în cheia unei devastatoare critici la adresa capitalismului și industrializării. Romanul vorbește despre o lume în care oamenii sunt produși în fabrici, construiți în așa fel încât să corespundă cerințelor societății consumeriste, condiționați să considere familia și relațiile monogame drept o perversiune ridicolă. În rezervații, trăiesc așa-zișii Sălbatici, oameni care continuă să-și ducă existența crezând în zei, căsătorindu-se și îmbătrânind. În societatea civilizată din care au dispărut fără urmă tristețea, boala sau… Citește mai mult Aldous Huxley, “Minunata lume nouă”, Editura Polirom, Iași, 2011, traducere și note de Suzana și Andrei Bantaș, 276 de pagini

David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini


Surprinde în mod neplăcut traducerea titlului; excentrică, în condițiile în care originalul „How Far Can You Go?” are un echivalent perfect valid în limba română. Aici, Lodge e preocupat de o mai veche temă a sa, catolicismul și efectele lui nocive asupra societății britanice. Dacă în „Muzeul britanic s-a dărâmat”, scriitorul tratează subiectul cu oarecare detașare, aici el e mult mai implicat. Pare că povestea unui grup de adolescenți care crește în atmosfera de fervoare religioasă și tradiționalism a anilor `50 … Citește mai mult David Lodge, “Cât să-ntindem coarda”, Iași, Editura Polirom, 2011, traducere din limba engleză și note de Radu Pavel Gheo, 424 de pagini

Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini


Un roman greoi, învechit, cu un stil împiedicat și o poveste previzibilă, care bate pasul pe loc. Soția universitarului Petru Arcan are o aventură de lungă durată cu Sorin Olaru. Povestea se desfășoară pe fundalul ultimelor decenii ale comunismului românesc (cu inserții care povestesc de anii `50). Ariviști, activiști semianalfabeți, intrigi, ofițeri de Securitate și viața grea a omului de rând fac toate parte din fundalul textului. Nu de puține ori, naratoarea iese brutal din cadru și anticipează… Citește mai mult Gabriela Adameșteanu, „Provizorat”, Iași, Editura Polirom, 2010, 450 de pagini

Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini


Pentru cine a citit „Vânătorii de zmeie”, atât tonul poveștii, cât și abordarea lui Hosseini sunt extrem de familiare. Aceasta este, de altfel, și problema textului. Dincolo de calitățile incontestabile ale scriitorului, cititorul simte că stilul și dezvoltarea narațiunii sunt repetitive. În plus, există de mai multe ori senzația că Hosseini se folosește de biografia sa și de tragediile reale ale Afganistanului ca de un pretext narativ. Nu de puține ori, el cedează tentației senzaționalismului (lasă impresia că unele dintre… Citește mai mult Khaled Hosseini, „Splendida cetate a celor o mie de sori”, București, Editura Niculescu, 2017, traducere din limba engleză și note de Crenguța Năpristoc, 400 de pagini