Există, în spațiul românesc, o prejudecată profundă legată de carte. În anumite medii tradiționale, cartea „smintește”. E bine să fii om cu carte, dar nu tocmai bine să stai toată ziua cu nasul în cărți. Asta te îndepărtează de realitate, te face, uneori, greu frecventabil, te extrage din viața socială, te însingurează, te alienează. Poate părea că o astfel de concepție e apanajul vremurilor trecute. Nu cred să fie așa. Din timpurile când Biblia era citită doar de preoți, de teama ca nu cumva, citind-o singuri, credincioșii să capete tot felul de idei, a rămas până azi concepția că cititul îți poate da idei periculoase, te poate transforma, te poate deforma într-un mod periculos. Mai sunt unii care cred că a citi înseamnă a te lăsa contaminat de idei și sentimente care te alterează într-un fel sau altul. Or, nu cred deloc să fie așa. Iată și argumentele.
ovidiuivancu.wordpress.com 