Ismail Kadare, “Firmanul orb”, București, Editura Humanitas, 232 de pagini, traducere din limba albaneză de Marius Dobrescu


Fără o demonstrație ostentativă de forță scriitoricească, Izmail Kadare reușește, pe parcursul celor patru povestiri ale volumului, să ne poarte, vreme de câteva secole, prin culisele Imperiului Otoman. Istoric vorbind, spațiul explorat este Albania sub ocupație otomană. Fapte banale de viață, viziri și sultani care își trăiesc mărirea și decăderea, oameni simpli prinși în menghina istoriei, un imperiu care trăiește, deopotrivă, atât în lumea superstițiilor și a Islamului, cât și sub influența Occidentului european…… Citește mai mult Ismail Kadare, “Firmanul orb”, București, Editura Humanitas, 232 de pagini, traducere din limba albaneză de Marius Dobrescu

Mircea Cărtărescu, „Solenoid”, București, Editura Humanitas, 2016, 842 de pagini


Cu toate acestea, e greu de justificat incredibila desfășurare de forțe (mai bine de 800 de pagini) pentru a descrie „delirul” oniric al naratorului. „Solenoid” e un fel de autobiografie cu imagini și pagini de geniu (scena în care profesorul descoperă mica lume animală ce supraviețuiește în măruntaiele casei sale sau transferarea spiritului naratorului din corpul uman în corpul unui minuscul acarian, membru al unei colonii de acarieni care trăiește în palma sângerândă a unui bibliotecar), dar, ca întreg, e un eșec. Finalul e electrizant: întreg Bucureștiul se ridică la cer, alimentat de solenoizii care dormitau în adâncurile sale. E mult prea multă materie inutilă în acest roman, mult prea multe pasaje de prisos, scrise doar pentru că autorul lor își permite să le scrie, de la înălțimea de scriitor consacrat. Ambiția de a scrie fără revizuiri are ca rezultat pasaje redactate stângaci, cu repetiții… Citește mai mult Mircea Cărtărescu, „Solenoid”, București, Editura Humanitas, 2016, 842 de pagini

Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare”, București, Editura Humanitas, 2013, 215 pagini


Cartea reunește 41 de texte, dedicate unor personalități literare, conturate subiectiv… amintiri, frânturi de amintiri și o perpetuă încercare de a reconstitui contexte istorice, literare etc. Dimisianu vorbește, printre alții, despre Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Ov. S. Crohmălniceanu, Sorin Titel, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Tiberiu Utan și alții, cunoscuți în împrejurări dintre cele mai diverse. Punctul forte al textelor mi se pare a fi tocmai stilul lui Dimisianu, degajat, suav-evocator, fără arborescențe stilistice inutile și fără exces de judecată, mai tot timpul preocupat să înțeleagă fenomene și mai deloc interesat de judecăți etice. Cu toate acestea, cartea apare ca fiind destul de inegală. Unele informații și… Citește mai mult Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare”, București, Editura Humanitas, 2013, 215 pagini

Mo Yan, „Obosit de viață, obosit de moarte”, București, Editura Humanitas, 2012, 736 de pagini


Acțiunea romanului începe într-un mic sat din ținutul Gaomi de nord-est, la 1 ianuarie 1950 și se încheie în ianuarie 2000. Naratorul principal al cărții este Ximen Nao. Executat de autoritățile comuniste chineze, acesta se reîncarnează, pe o perioadă de 50 de ani, succesiv, în măgar, taur, porc, câine și maimuță. La finalul acestor avataruri, revine pe pământ… Citește mai mult Mo Yan, „Obosit de viață, obosit de moarte”, București, Editura Humanitas, 2012, 736 de pagini

Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini


Un text bizar, un amestec de absurd, paradoxal, ironic, cinic… Personajul, principal, Fio Regale, este o tânără ai cărei părinți avuseseră serioase probleme cu legea și care hotărăște să-și câștige existența șantajând oameni pe care nu-i cunoaște. Pornind de la premisa că fiecare are ceva de ascuns,… Citește mai mult Martin Page, „Libelula”, București, Editura Humanitas, 2005, 203 pagini

Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini


Romanul este conceput sub forma unui jurnal ținut de Oscar Wilde în ultimul său an de viață (1900). Cartea are marele merit de a te familiariza nu numai cu biografia excentricului scriitor irlandez, dar și de cu atmosfera unei epoci. Magistral surprinsă vocea lui Wilde. Senzația e că, pe tot parcursul textului, Wilde este cel care vorbește, cel care se comunică. Ironia sa și, mai ales, gustul scriitorului p… Citește mai mult Peter Ackroyd, „Ultimul testament al lui Oscar Wilde”, București, Editura Humanitas, 2007, 267 de pagini

Marguerite Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian”, București, Editura Humanitas, 2006, 295 de pagini


Cartea, scrisă la persoana I, îl are în centrul său pe împăratul Hadrian, succesorul lui Traian. Aflat în ultima perioadă a vieții sale, împăratul descrie, într-o serie de scrisori, viziunea sa despre Imperiu și intențiile sale de sprijinire a artelor. Nu este, firește, lăsată la o parte nici mistuitoarea pasiune pentru tânărul Antinous, pe care împăratul îl deifică și după moartea căruia devine vulnerabil. Desigur, textul rămâne ficțiune, deși ține cont cu destul de mare acuratețe de faptele istorice, … Citește mai mult Marguerite Yourcenar, „Memoriile lui Hadrian”, București, Editura Humanitas, 2006, 295 de pagini

Andrei Cornea, „Cuvintelnic fără frontiere”, București, Editura Humanitas, 2013, 207 pagini


„Cum îsi învinge o ființă spaima de un potențial inamic, ori de un inamic prezent, ori de posibilitatea numai a existenței unui inamic, ori de inimiciția însăși a lumii? Cum își învinge o ființă spaima de ea însăși, atunci când se știe, în sinea ei adâncă, mizerabilă, mizerabil de slabă și de vulnerabilă? Simplu: „se dă în spectacol” cât de mult o țin puterile și, prin cât mai mult vacarm și culoare, vrea să lase să se creadă că e o încarnare a forței, potenței, virilității, invincibilității.” … Citește mai mult Andrei Cornea, „Cuvintelnic fără frontiere”, București, Editura Humanitas, 2013, 207 pagini

Gabriel Liiceanu, „Dragul meu turnător”,2013, București, Editura Humanitas, 424 de pagini


Cartea este redactată ca o succesiune de optsprezece scrisori pe care Gabriel Liiceanu le adresează principalului turnător identificat în urma studierii dosarului personal la CNSAS, Octavian Chețan. Surprinde plăcut stilul ironic și, mai ales, umorul, atât de nespecific celorlalte texte semnate de Liiceanu. Textul ar putea oricând figura într-o programă obligatorie a studierii comunismului românesc. Cititorul participă la o lume populată de securiști și informatori analfabeți, o lume unde normalitatea e etichetată în fel și chip, o lume a imposturii și a răului gratuit, făcut în virtutea unui reflex tâmp, de slugă. În mod normal, aș spune că ne aflăm în fața unei cărți care vindecă iremediabil orice nostalgic al comunismului. În realitate, nostalgicii nu vor citi, cel… Citește mai mult Gabriel Liiceanu, „Dragul meu turnător”,2013, București, Editura Humanitas, 424 de pagini

Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1750-1860)”, București, Editura Humanitas, 2013, 356 de pagini


Cine a plătit 35 de lei pentru o astfel de carte va avea toate motivele să se simtă de-a dreptul jefuit. De la pagina 208, textul sare direct la pagina 289, sunt pagini care se repetă și pagini care lipsesc, ceea ce, pentru o editură cu pretenții, e inacceptabil. Ca stil, textul e scris fără prea mare talent scriitoricesc, cu informații care se repetă, cu idei care nu urmează coerent una alteia, cu multe considerații pline de platitudini, care ar fi putut lipsi fără a știrbi cu nimic substanța cărții. Subiectul în sine este unul fascinant, efortul de documentare trebuie de asemenea respectat.… Citește mai mult Constanța Vintilă-Ghițulescu, „Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești (1750-1860)”, București, Editura Humanitas, 2013, 356 de pagini

Byung-Chul Han, „Agonia erosului și alte eseuri”, București, Editura Humanitas, 2014, 180 de pagini


O frescă și, același timp, o critică devastatoare a societății neoliberale de astăzi, eseurile lui Byung-Chul Han respiră prospețime și un refuz al minții de a fi subordonată clișeelor de gândire. Multe raționamente, multe demonstrații, multe concluzii sunt, fără doar și poate, discutabile, dar, dincolo de toate acestea, cititorul va găsi aici o radiografie a modelului de societate pe care îl impune neoliberalismul. Trecerea de la societatea disciplinară a secolului XX la societatea eficienței ce domină secolul XXI, ne așază în față provocări la care, din cauza zgomotului permanent de fond, nu găsim totdeauna un răspuns. Omul care devine, în același timp, exploatator și propriul său sclav, ideea că informația nu ne face automat să luăm decizii mai bune, sugestia că informația, oricât de multă ar fi, cântărește mai puțin, în luarea deciziilor, decât… Citește mai mult Byung-Chul Han, „Agonia erosului și alte eseuri”, București, Editura Humanitas, 2014, 180 de pagini

Andrei Pleșu, „Din vorbă în vorbă, 23 de ani de întrebări și răspunsuri”, București, Editura Humanitas, 2013, 450 de pagini


Dacă în ceea ce privește diagnoza societății românești postcomuniste și amintirile din perioada ministeriatelor, Andrei Pleșu este realmente șarmant, cu o logică și un umor imbatabile, când vine vorba despre interviurile în care se încearcă analiza vieții politice a ultimilor ani (perioada Băsescu), discursul își pierde nu numai consistența, ci și (bizar) puterea stilistică de a fascina.… Citește mai mult Andrei Pleșu, „Din vorbă în vorbă, 23 de ani de întrebări și răspunsuri”, București, Editura Humanitas, 2013, 450 de pagini

Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, București, Editura Humanitas, 2012, 349 de pagini


Am început lectura țării cu destul scepticism, după dezamăgirile provocate de lectura precedentelor cărți ale Ioanei Pârvulescu, „Viața începe vineri” și „În țara Miticilor”. Textul acesta este, însă, realmente bine articulat, foarte bine scris și extrem de „proaspăt”. Incursiunea în Bucureștiul interbelic nu păcătuiește nici printr-o excesivă idealizare a epocii și nici printr-o vehiculare a acelorași imagini și… Citește mai mult Ioana Pârvulescu, „Întoarcere în Bucureștiul interbelic”, București, Editura Humanitas, 2012, 349 de pagini

Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, București, Editura Humanitas, 2012, 130 de pagini


Puținele pasaje ce se referă la situația politica din România anului 2012 sunt cumplit de banale. Surprind neplăcut două pasaje ale cărții. Primul e o jalnică fractură logică, un enunț periculos și surprinzător: „A fost, în România, Holocaust? În România a fost Holocaust. În România nu a fost Holocaust. Ambele aprecieri pot fi susținute și până la urmă suntem nevoiți să le privim împreună”. Al doilea pasaj, nu mai puțin uluitor, se referă la Ceaușescu, mare lider în politica externă. Singura salvare poate fi cheia ironică în care el poate fi interpretat, deși ea nu e deloc evidentă: „Ceaușescu s-a manifestat ca unul dintre marii actori mondiali ai vremii lui… Citește mai mult Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, București, Editura Humanitas, 2012, 130 de pagini

Monica Lovinescu, „Jurnal esenţial“, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 553 de pagini


Un fabulos document care acoperă perioada 1981 – 2000. Îi regăsim aici pe Cioran, Eliade, Ionescu, Paleologu, Pleşu, Liiceanu, Goma, Doina Cornea ş.a într-o serie de evocări lipsite de patetism, care nu judecă decât arareori şi atunci în virtutea unui singur instrument: etica sau est-etica. Demult nu am mai citit un text atât de coerent ca scriitură şi atât de bogat în informaţii. Jurnalul se parcurge cu o uimitoare uşurinţă, evitând să cadă într-o exacerbare a ego-ului, păcat pe care , de regulă, jurnalele îl au.… Citește mai mult Monica Lovinescu, „Jurnal esenţial“, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010, 553 de pagini