The Monsoon Time: 4 Years in India (4)


I feel it`s too early to speak about specific issues. I intuitively understand how things work around me, but I have a persistent feeling of aloofness. I don`t delude myself into thinking I might fathom India, I already know there are aspects of this life that will always escape my power of understanding.

               The next day, I`m expected at the University. Outside, almost 35 degrees Celsius…  Not very convinced, I drop the idea of wearing the suit I had brought with me from Romania. I`m in front of the Faculty of Arts, some minutes before 8 o`clock. The guards, unimpressive, half asleep, look at me awkwardly. I`m told no one is to be found at the Department before 9 o`clock. I walk the deserted corridors for over an hour, I look, slightly confused, at the walls, their plaster decayed, and I understand less and less this world Europe admires with a sort of mystical and ignorant … Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (4)

The Monsoon Time: 4 Years in India (3)


As for the taxis, they are pretty expensive and hard to find, especially when you badly need them. In front of my hostel, there is a taxi stand; 3 or 4 old, black minivans. The drivers and the owners sleep there, in a make-up tent, on dusty bamboo beds. When I need their services at night, I have to tell them in advance. Nonetheless, it doesn` t really make any difference whatsoever. I tell them the time but, when the time comes, I need to go under the tent, to lift the closest blanket and to wake up the man who sleeps under. I try to be as authoritarian as I can when I shout: Bhaya! Bhaya! Bhaya! In Hindi, Bhaya is just an informal way of saying brother. Shouting is not enough; I need to shake the man firmly.

Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (3)

The Monsoon Time: 4 Years in India (2)


I have had the misfortune of apperceiving this country, not as a tourist, comfortably sitting in an Air-Conditioned bus, cosily accommodated in a 5-star hotel, but as a sort of a deluded alien who lands on a planet that he thinks he knows and has to pay a high price for his ignorance. Precisely this one is India I`m going to write about. If you desire Forster`s India, Eliade`s India or Rushdie`s India, read them! To their India, I don`t feel the need to add anything. My diary would be MY diary. It is very probable that my India would remain for many of you, unknown (I hope so!) and unfamiliar. I will not be objective, I will not intellectually distance myself from what I see, from what I experience. I will sometimes judge, even if I clearly know I`m Europocentric and biased. After all, this is a diary, my diary and nothing more than my diary…… Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India (2)

The Monsoon Time: 4 Years in India


Here I am… Lost in the vastness of a city with more than 20 million inhabitants. From my car, I see the filth of the streets, people sleeping on the pavement, children barely awaked running through piles of garbage, holy cows and not so holy dogs (although peaceful) cohabitating all harmoniously in an asphyxiated city. I`m strangely sure that we are on the outskirts of Delhi and I anxiously wait for the real city to appear out of nowhere in front of my eyes. After more than an hour… the landscape doesn`t change at all. Everyone honks around, most of the cars I  see have scratches and serious signs of damage, the Tata trucks we pass appear like old rusty metal beasts, no doors or windows. Eventually, I have to acknowledge that this is the city.… Citește mai mult The Monsoon Time: 4 Years in India

Feminismul și frumusețea ca spaimă


R. avea, într-un fel, de gestionat o problemă veche de când lumea, dar cu mult mai acută în vremea modernității noastre: cum poate fi o femeie și frumoasă, și deșteaptă?! Cumva, cu forța implacabilă a unui mit urban, societatea ne-a obișnuit cu această idee că o femeie nu poate combina armonios frumusețe fizică și inteligență. Desigur, n-o să găsiți foarte mulți bărbați care să admită în public că gândesc în felul acesta, dar, dacă îi ascultați la vreo petrecere, o să înțelegeți ușor, din glumele care se fac pe marginea subiectului, că încă există o astfel de prejudecată. De altfel, modul în care glumim … Citește mai mult Feminismul și frumusețea ca spaimă

Teama de singurătate


C.B vorbea, atunci când ne-am întâlnit, vreo patru limbi străine. Toate cu un inconfundabil accent italian. Cea mai mare spaimă a ei era bătrânețea. Ar fi făcut orice pentru a nu mai fi nevoită să se gândească la cei aproape 50 de ani pe care îi avea, motiv pentru care era tot timpul ocupată. Lecții de pian, de rusă, nesfârșite ore petrecute făcând vocalize, cântând într-un cor al unei biserici catolice din sudul New Delhi-ului… Cu statura ei de baschetbalistă, sport pe care-l practicase în tinerețe, C.B nu ți-ar fi lăsat niciun moment impresia că înăuntrul acelui corp masiv, greoi, se ascunde o adolescentă întârziată. Fuma destul de mult. Aveam în comun preferința pentru același tip de țigări, Classic ultra mild, însă ne despărțea atitudinea față de realitate. În vreme ce eu luam în serios foarte puține lucruri, ea privea totul cu seriozitate. Se enerva adesea atunci când studenții erau superficiali. Chiar și după câțiva ani petrecuți în India, avea probleme în a se adapta lipsei de punctualitate. Mă amuzau deseori accesele ei de furie, obsesia pentru rigoare. Nimic mai inadecvat în India decât rigoarea!… Citește mai mult Teama de singurătate

Un român în India (XXV)


Posibilitatea ca în acelaşi spaţiu să se regăsească, în acelaşi timp, un text, autorul şi personajele lui mi s-a părut a fi o problemă de teorie a literaturii, o abstracţiune la care nu merită să reflectezi prea mult, probabilitatea de a se întâmpla fiind atât de mică. Până azi, de fiecare dată când scriam, India era undeva afară, în spatele uşii metalice a apartamentului meu. Rămânea acolo până când terminam de scris. De azi, e ca şi cum India stă alături de mine, în faţa aceluiaşi laptop, uitându-se peste umărul meu la ceea ce scriu, la cum frazele acestea se înşiră pe ecran, de îndată ce literele şi semnele de punctuaţie sunt tastate. E o senzaţie ciudată… Odată ce hotărăsc, însă, să continui, scriind pe aceeaşi linie, fără compromisuri, mă liniştesc. E liniştea pe care o resimte fiecare dintre noi, odată ce o decizie grea, în care întotdeauna ai ceva de pierdut, a fost luată, după îndelungi deliberări şi ezitări.… Citește mai mult Un român în India (XXV)

O săptămână în Goa


Goa, fostă posesiune portugheză timp de mai bine de patru secole (1510 – 1961), este astăzi unul dintre cele mai vizitate locuri din India. Nu e vorba numai de turişti străini, ci şi de indieni care au toate motivele să se simtă turişti în Goa. Şi asta pentru că, într-adevăr, zona e, în multe privinţe, diferită de restul Indiei. Şi nu e vorba doar de peisaje, ci de o întreagă atmosferă, de oameni care se raportează diferit la realitate, de o întreagă cultură urbană care, în multe aspecte, evoluează pe coordonate diferite.… Citește mai mult O săptămână în Goa

India: ţara care trăieşte simultan în mai multe secole


În New Delhi respiră în fiecare zi aproximativ douăzeci de milioane de oameni (rezidenţi şi nu numai). E ca şi cum într-un singur oraş ar locui o întreagă Românie. În zilele şi la orele cele mai aglomerate, autobuzele sunt pline, călătorii, în marea lor parte copii, circulă agăţaţi de uşi sau pur şi simplu pe… Citește mai mult India: ţara care trăieşte simultan în mai multe secole

Câteva impresii despre copilul teribil al planetei Pământ: India


Cum ai coborât din avion pe aeroportul Indira Gandhi din New Delhi, ceea ce te izbeşte este chiar mirosul Indiei: un miros dulceag în care simţi praful acestui oraş suprapopulat şi identitatea lui distinctă. Apoi, uşor-uşor, constaţi că nimic din ceea ce înseamnă Europa nu mai poate fi găsit în India. Ţi se pare că… Citește mai mult Câteva impresii despre copilul teribil al planetei Pământ: India