Omul Nou al noului mileniu. Anatomia unui tip de cititor


E limpede că secolul în care trăim presupune o altfel de relație a cititorului cu cărțile. În 2014 nu se mai citește ca pe la 1900 și nici măcar ca până înainte de 1989. E, desigur, simplu să ne lamentăm, să vorbim despre cum lumea citește din ce în ce mai puțin sau din ce în ce mai prost. Scriitorii care nu se vând vor avea despre ei iluzia unei profunzimi neînțelese, se vor simți victimele unui public idiotizat de televiziuni, îmbătându-se cu visul celebrității postume. Pentru ei, cititorul din metrou, tren, gară sau aeroport nu merită considerat cititor în adevăratul sens al cuvântului. Ideea că o carte ar putea fi citită într-un compartiment de tren, între București și Constanța, li s-ar putea părea aproape un sacrilegiu la adresa ideii de lectură. Cei care se vând vor avea și ei iluzia propriei lor importanțe, vorbind despre „economia reală”, despre cât de bine adaptați sunt la realitățile lumii noastre. În definitiv, însă, aici nu scriitorul este cel care ar trebui să ne intereseze, de vreme ce el, în orice epocă, e marcat de orgolii și vanități inerente, de excentricități și micimi de caracter, dovedind o mare capacitate de auto-iluzionare. Ceea ce, cred, e cu adevărat important e noul tip de cititor pe care îl impune contemporaneitatea.… Citește mai mult Omul Nou al noului mileniu. Anatomia unui tip de cititor

Conspiraţii şi conspiratori. Sensibilităţi naţionale româneşti


Teoria complotului şi a complotiştilor nu a bântuit nicicând mentalul nostru colectiv mai agresiv decât în anii comunismului şi deceniile de după. Era o vreme când comploturile se făceau, a venit acum timpul comploturilor care se imaginează. Rivalitatea dintre Brâncoveni şi Cantacuzini, tradusă prin nenumărate şi sângeroase comploturi, rivalităţile dintre alte nenumărate familii de boieri din Ţările Române, debarcarea lui Cuza, toate ar fi justificat atunci discuţii veritabile despre comploturi. Cum oamenii acelor epoci nu aveau internet şi nici televiziune prin cablu, cum ei nu erau excitaţi de discursuri naţionaliste furibunde, dezvoltate plenar cam după secolul XIX, cel mai probabil ideea complotului nu se afla atât de mult în discursurile şi discuţiile publice. … Citește mai mult Conspiraţii şi conspiratori. Sensibilităţi naţionale româneşti