Gigi Becali. Anatomia unui personaj


Următorii pe lista celor care îl iau în serios pe Gigi Becali sunt mai marii Bisericii Ortodoxe. Personajul nostru e deţinătorul mai multor distincţii, posesor de Cruce sau Cruci episcopale, aşezându-se de-a stânga sau de-a dreapta feţelor bisericeşti. N-a ajuns acolo prin voia Sfântului Duh şi nici printr-o cine ştie ce evlavie creştină. Şi-a cumpărat locul prin donaţii, aşa cum, mai demult, se cumpărau indulgenţe papale. O mai mare… generozitate i-ar putea asigura, probabil, un loc privilegiat în icoanele ortodoxe. Problema creştinismului lui Becali e complicată. Omul e, pe câte se poate observa, relativ sincer în ceea ce spune. Numai că mărginirea lui intelectuală, registrul îngust în care îşi construieşte ideile, încăpăţânarea prostească, provincialismul mârlănesc, toate acestea îl împiedică să înţeleagă creştinismul şi dincolo de ritual, semnul crucii şi rugăciunea mimetică. N-ar fi o problema… nu e, in definitiv singurul, atâta doar că apariţiile lui alături de mari feţe bisericeşti îl credibilizează în mod nesperat. Şi aici, însă, ca şi în cazul intelectualilor, putem pune asocierea pe baza unei mistice naivităţi a clerului ortodox. Biserica lucrează la scară universală şi, uneori, acaparată de problemele mântuirii, preocupată cu traseul spiritual al întregii umanităţi, mai pierde din vedere lucrurile care i se petrec exact sub cucernicu-i nas. Perfect explicabil… când scrutezi orizontul, în căutarea răspunsurilor ultime, se întâmplă să nu bagi de seamă că te afunzi în mâl. … Citește mai mult Gigi Becali. Anatomia unui personaj