Moartea. Instrucțiuni de instalare


Numai tu te vei trezi zilnic la aceeași oră, vei urca zilnic în același tramvai, vei opri zilnic în aceleași stații… Pe unii dintre pasageri vei ajunge să-i cunoști. Pe bătrânul care mereu ajunge ultimul, îl vei aștepta, știind că întârzie în fiecare zi nu mai mult de 30 de secunde. Pe femeia care, zilnic, își caută biletul minute în șir, într-un portmoneu de culoare verzuie, vei ajunge s-o urăști până când vei fi înțeles că, de fapt, sunteți la fel. Și, când vei fi înțeles asta, îți va veni în minte un gând care ar trebui, în mod normal, să-ți asigure o doză oarecare de confort. Nu ești singurul, trăiești într-o lume plină de vatmani, de funcționari, de vânzători, de ingineri, de medici, de oameni care, ca și tine, își plimbă corpurile fizice pe aceeași rută, vreme de zeci de ani. Dacă, însă, mai ai o brumă de ceva viu în tine, te vei revolta împotriva gândului ăstuia. Conștiința ta nu trăiește în corpurile altora și nici nu te poți preface că problema ta nu există pentru simplul motiv că nu e doar problema ta. Atunci, îți vei dori, nu pentru multă vreme, căci ai fost educat să nu permiți minții să gândească dincolo de anumi… Citește mai mult Moartea. Instrucțiuni de instalare

Povestea celei care pleacă


Plecase de atâtea ori, încât toți cei care o cunoșteau o invidiau pentru ușurința cu care știa să plece. Avea grijă să le spună că stătuse în locuri diferite, în țări diferite, câte un an sau doi, exact atât cât e nevoie pentru a cunoaște oameni și a te atașa de ei. Acum era aici, însă, cine știe pentru câtă vreme! Acesta era secolul în care împlinise 35 de ani, un secol în care oamenii umblă dintr-un colț în altul al țării, dintr-un colț în altul al lumii. Cei care pleacă sunt considerați norocoși de cei ce rămân! Se gândesc, cumva, că e aventuros, dar, mai presus de toate, ușor să-ți faci bagajele și să pleci! Nu se străduise să-i contrazică! Ba dimpotrivă! Îi lăsase pe toți să creadă că are viața perfectă, că nimic nu e mai de dorit decât să stai o vreme într-un loc anume, după care să îngrămădești totul într-o valiză de 40 de kilograme și să pleci! Ceea ce nu știau ei, însă, ceea ce n-aveau cum să știe, oricât le-ar fi explicat, era cât de mult o costaseră toate aceste plecări! Fiecare în parte si toate la un loc.… Citește mai mult Povestea celei care pleacă

Nefericirile unei căsnicii fericite


Nu asta ne învață, în definitiv, școala, familia, societatea? Că ne putem schimba unii pe alții așa cum schimbăm canalele tv, butonând telecomanda?! Că-i putem face pe oameni să gândească într-un fel sau altul, să se comporte într-un fel sau altul doar apăsând pe niște butoane?! Umblăm cu toții prin lume cu butoanele după noi și, la un moment dat, hop, vine unul, apasă butonul și totul se schimbă fără ca posesorul butonului să aibă ceva de făcut…… Citește mai mult Nefericirile unei căsnicii fericite