„Constantin Thiron, Conflictul dintre știință și religie. Asupra liberei cugetări”, studiu introductiv, notă asupra ediției, note de subsol și antologie de Marius Rotar, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, 308 pagini


    Universitar și medic ieșean, Constantin Thiron a militat activ pentru separarea Bisericii de Stat, în prima jumătate a secolului XX. Cartea reunește câteva dintre cele mai cunoscute luări de poziții, precum și texte care combat opiniile lui Thiron. Citite în ordinea propusă de Marius Rotar, textele oferă o imagine asupra unei lumi în… Citește mai mult „Constantin Thiron, Conflictul dintre știință și religie. Asupra liberei cugetări”, studiu introductiv, notă asupra ediției, note de subsol și antologie de Marius Rotar, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, 308 pagini

Lucian Boia, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, interpretări”, București, Editura Humanitas, 2014, 119 pagini


O carte care, fără îndoială, e privită cu oareșice suspiciune de istorici, de vreme ce face un lucru cu care aceștia nu se prea împacă: propune o incursiune în imaginar și în istoria contrafactuală. Putea fi Primul război Mondial evitat? Cum ar fi arătat Europa în lipsa Primului război Mondial și, implicit, a celui de-al doilea (consecință directă a primului)? Eseurile sunt provocatoare, nelipsite de o anume rigoare și, cu toate acestea, cititorul lui Boia nu se poate să nu remarce că… Citește mai mult Lucian Boia, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, interpretări”, București, Editura Humanitas, 2014, 119 pagini

Dialog şi polemică. Confesiuni


Sigur că dialogul este forma cea mai inteligentă, cea mai urbană, cea mai decentă pe care gândurile şi convingerile noastre o pot avea. Însă, n-ar trebui să ne iluzionăm la gândul că el poate fi purtat oricum, în orice condiţii şi dincolo de orice limită. Bunăoară, în schiţa Căldură mare…, a lui Caragiale, avem un dialog suprarealist între un Domn şi un Fecior, ambii îndeplinind, formal şi minimal, regulile tehnice ale realizării unui dialog; unul întreabă, celălalt ascultă şi, mai apoi, răspunde. Ambii stăpânesc acelaşi cod lingvistic, par a înţelege în acelaşi sens semnificaţiile cuvintelor pe care le folosesc. Cu toate astea, rezultatul e unul catastrofal. Dincolo de comic, aş citit această situaţie de comunicare în următoarea cheie: fiecare dintre cei doi participanţi la dialog are o agendă proprie. Până acum, nimic nefiresc. Orice dialog porneşte de la agenda proprie a fiecăruia dintre participanţii la el. Însă, în acest caz, cele două agende sunt atât de diferite, încât ele nu se pot întâlni într-un punct comun, fractura este atât de mare, încât dialogul încetează să mai fie dialog, transformându-se în sumă de monologuri.… Citește mai mult Dialog şi polemică. Confesiuni