Herta Müller, „Regele se-nclină şi ucide”, Iaşi, Editura Polirom, 2005, 233 de pagini


O scriitură grea, producătoare de angose, încrâncenată. Eseurile sunt mărturii şi confesiuni, scrise ca atare. Fără să fie lipsite de o anume capacitate de a seduce, textele sunt, totusi, o mărturie că Herta Müller, ca scriitoare, este prizoniera propriei biografii. Mult prea multe speculaţii… lingvistice, interpretări speculative de etimologii, metafore greoaie… Nu e o lectură uşoară, în primul rând pentru că imaginile şi ideile nu se aşază coerent, într-o anume ordine, ci par a fi rodul unei gândiri spontane, fracturate, cu treceri bruşte de la un moment la altul, cu repetări ale aceleiaşi idei, prezentată… Citește mai mult Herta Müller, „Regele se-nclină şi ucide”, Iaşi, Editura Polirom, 2005, 233 de pagini