suspansul lipsește cu desăvârșire și, desigur, fiind vorba despre o carte publicată în „Colecțiile Cotidianul”, cuvintele sunt despărțite și ortografiate anapoda la tot pasul. Pasajele care se presupune că ar fi trebuit să fie ironice sau amuzante sunt fie prost traduse, fie lipsite de orice farmec. Povestea de dragoste între comisar și Anna Carla e și ea ratată cu grație. Pe scurt, „Femeia de duminică” e un roman de duminică, o duminică monotonă și plictisitoare.
ovidiuivancu.wordpress.com 