Jurnal găgăuz (VIII)


Constat, însă, odată în plus, că limba română vorbită în Republica Moldova și-a păstrat o anume inocență, pierdută în România. Izolarea vorbitorilor de română de aici, vreme de câteva decenii bune, a creat o simbolică detașare a românei vorbite dincolo de cea vorbită dincoace de Prut. Deși, firește, este aceeași limbă, când vine vorba despre spiritul ei, mi se pare că româna din România face pași în direcția ironiei și a bășcăliei. Expresii întregi, cuvinte inițial cu conotații pozitive, încep acum a fi folosite sarcastic. Pe măsură ce societatea a devenit mai pragmatică, mai capitalistă, limba a urmat-o fidel. În Republica Moldova este încă posibil să folosești în registru serios cuvinte care, în România, și-au epuizat sensul și se văd nevoite să circule, cel mai adesea, prin teritoriul bășcăliei sau al rudei sale ceva mai educate, ironia. Sigur că aici e de discutat și influența limbii ruse, influență care, practic, în România ultimelor zeci de ani, tinde către zero. În Republica Moldova, se poate vorbi despre o populației majoritară perfect bilingvă, ceea ce lasă larg deschisă poarta contaminărilor dinspre o limbă spre alta.… Read More Jurnal găgăuz (VIII)

Ludmila Ulițkaia,”Înmormântare veselă”, București, Editura Humanitas, 2005, 192 de pagini


Romanul povestește ultimele momente ale existenței lui Alik, un pictor rus, emigrant în SUA. Afectat de o boală care-l imobilizează la pat, el este îngrijit și vizitat de o întreagă comunitate de ruși stabiliți în State. Toate personajele care intră în legătură cu el au poveștile lor, expuse uneori destul de lacunar, fără a se insista prea mult pe resorturi intime, de psihologie umană. O lectură ușoară, plăcută, însă nu poate fi ocolită senzația că nu ai deloc în față un roman rusesc. Scena înmormântării … Read More Ludmila Ulițkaia,”Înmormântare veselă”, București, Editura Humanitas, 2005, 192 de pagini

Topul cărților citite în 2016


Suntem, iată, gata să ne încheiem socotelile cu anul 2016. Cum, la final de an, a devenit deja o traditie (de prost-gust, dar o tradiție, totuși) să ne îndeletnicim cu fel și fel de topuri, m-am gândit că nu se face ca tocmai blogul meu să rămână fără niciun top. Așadar, în cele ce urmează, topul… cărților citite în 2016 de către subsemnatul. O precizare: singurul criteriu în notarea cărților a fost gustul personal. Am încercat să argumentez de ce am considerat cutare sau cutare carte bună sau, dimpotrivă. Firește, argumentele e posibil să nu convingă întotdeauna. Nicio tragedie…

Pe măsură ce îmbătrânesc, mă revoltă din ce în ce mai tare reverența pe care, chipurile, trebuie să le-o acordăm cărților și autorilor, doar pentru că fac parte din vreun canon, manual sau istorie a literaturii. Tocmai de aceea, am citit fiecare autor, fiecare text, pe cât posibil, fără vreo prejudecată, ca și când ele, textele și numele autorilor, nu mi-ar fi spus nimic…… Read More Topul cărților citite în 2016

Nora  Iuga, „Sexagenara și tânărul”, Iași, Editura Polirom, 2012, 208 pagini


Un roman fără anvergură, cu un epic anemic, cu inserții, de multe ori inutile, de liric, cu digresiuni și divagații care-ți dau senzația învârtirii în cerc. Textul este confesiunea unei scriitoare sexagenare în fața unui tânăr care, de fapt, nu este tânăr decât raportat la vârsta naratoarei. Sentimentele oscilează mai mereu între erotic și matern. Interesantă această tehnică de scriere; naratoarea face salturi bruște de la persoana I la persoana… Read More Nora  Iuga, „Sexagenara și tânărul”, Iași, Editura Polirom, 2012, 208 pagini

Jurnal găgăuz (VII)


Rolul meu aici e unul singur. Atunci când voi pleca, e necesar ca pe străzile din Comrat să vorbească mai multă lume în limba română decât acum. Sau, dacă nu s-o vorbească, măcar s-o cunoască. Nu sunt aici pentru a discuta idei, nu sunt aici pentru a încerca să modific percepții și mentalități. Va trebui să înțeleg asta și să mi-o repet periodic, cu voce tare. Altfel, mă tem că nu voi izbuti să realizez nimic… Câte dintre proiectele românești și nu numai au eșuat tocmai pentru că inițiatorii lor și-au dorit prea mult dintr-o dată, din vanitate, din orgoliu, din grandomanie sau dintr-o dictatorială vocație mesianică!… Read More Jurnal găgăuz (VII)

Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare”, București, Editura Humanitas, 2013, 215 pagini


Cartea reunește 41 de texte, dedicate unor personalități literare, conturate subiectiv… amintiri, frânturi de amintiri și o perpetuă încercare de a reconstitui contexte istorice, literare etc. Dimisianu vorbește, printre alții, despre Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Ov. S. Crohmălniceanu, Sorin Titel, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Tiberiu Utan și alții, cunoscuți în împrejurări dintre cele mai diverse. Punctul forte al textelor mi se pare a fi tocmai stilul lui Dimisianu, degajat, suav-evocator, fără arborescențe stilistice inutile și fără exces de judecată, mai tot timpul preocupat să înțeleagă fenomene și mai deloc interesat de judecăți etice. Cu toate acestea, cartea apare ca fiind destul de inegală. Unele informații și… Read More Gabriel Dimisianu, „Amintiri și portrete literare”, București, Editura Humanitas, 2013, 215 pagini

José Saramago, „Evanghelia după Isus Cristos”, Iași, Editura Polirom, 2012, 420 de pagini, traducere de Mioara Caragea


„[…] când a devenit așadar limpede că Dumnezeu nu vine și nici nu dă vreun semn că s-ar gândi să vină prea curând, omul n-are altă soluție decât să-i ia locul și să iasă din pereții casei sale pentru a pune ordine în lumea terfelită, casa lui și lumea lui Dumnezeu.”… Read More José Saramago, „Evanghelia după Isus Cristos”, Iași, Editura Polirom, 2012, 420 de pagini, traducere de Mioara Caragea