Giovanni Papini, „Povestiri stranii”, București, Editura Humanitas, 2013, 229 de pagini, traducere din italiană, note, repere bio-bibliografice și postfață de Mihai Banciu


Cele 22 de povestiri din volum, selectate chiar de către autor și apărute în 1954, au o problemă evidentă: sunt extrem de inegale valoric. Texte magistrale precum „Demonul mi-a spus”, „O moarte mentală”, „Propriul său prizonier”, „Omul care s-a pierdut pe sine”, … Citește mai mult Giovanni Papini, „Povestiri stranii”, București, Editura Humanitas, 2013, 229 de pagini, traducere din italiană, note, repere bio-bibliografice și postfață de Mihai Banciu

Andreï Makine, „Arhipelagul altei vieți”, Iași, Editura Polirom, 2017, 255 de pagini, traducere din limba franceză de Daniel Niolescu


Deși începe greoi, după 30 de pagini cititorul aproape că nu mai poate lăsa cartea din mână. Romanul este povestea lui Pavel Garțev, care, în anii `50, participă la exerciții militare prilejuite de simularea unui atac atomic american asupra Uniunii Sovietice. Lui și altor 4 camarazi li se dă, la un moment dat, misiunea de… Citește mai mult Andreï Makine, „Arhipelagul altei vieți”, Iași, Editura Polirom, 2017, 255 de pagini, traducere din limba franceză de Daniel Niolescu

Ismail Kadare, “Firmanul orb”, București, Editura Humanitas, 232 de pagini, traducere din limba albaneză de Marius Dobrescu


Fără o demonstrație ostentativă de forță scriitoricească, Izmail Kadare reușește, pe parcursul celor patru povestiri ale volumului, să ne poarte, vreme de câteva secole, prin culisele Imperiului Otoman. Istoric vorbind, spațiul explorat este Albania sub ocupație otomană. Fapte banale de viață, viziri și sultani care își trăiesc mărirea și decăderea, oameni simpli prinși în menghina istoriei, un imperiu care trăiește, deopotrivă, atât în lumea superstițiilor și a Islamului, cât și sub influența Occidentului european…… Citește mai mult Ismail Kadare, “Firmanul orb”, București, Editura Humanitas, 232 de pagini, traducere din limba albaneză de Marius Dobrescu

Carl Ove Knausgård, “Lupta mea. Moartea unui tată”, București, Editura Litera, 514 de pagini, traducere din limba norvegiană Ioana-Andreea Mureșan


Dezamăgitor textul lui Carl Ove Knausgård. Cartea istorisește, dezlânat, fapte din biografia naratorului. Marea problemă e că această biografie nu are nimic spectaculos în ea. Fapte banale, gânduri lipsite de însemnătate, personaje care, cu mici excepții (bunica și tatăl), plictisesc teribil prin schematismul și lipsa lor de forță. Greu de explicat succesul unui text despre nimic… … Citește mai mult Carl Ove Knausgård, “Lupta mea. Moartea unui tată”, București, Editura Litera, 514 de pagini, traducere din limba norvegiană Ioana-Andreea Mureșan

Ludmila Ulițkaia, “Fetițele. Rude sărmane”, București, Editura Humanitas, 2013, 256 de pagini, traducere din rusă de Gabriela Russo


Volumul reunește 14 povestiri ce se petrec, în mare parte, în Moscova de dinainte și de după Stalin. În primul ciclu de 6 povestiri, sunt urmărite aceleași personaje, la vârsta copilăriei și a adolescenței, cu incursiuni de scurtă durată în viața lor adultă. În cea de-a doua serie de povestiri, alte personaje își trăiesc poveștile de viață simple, împletite cu fragmente de lume comunistă. De fapt, acesta este marele merit al cărții: deși se concentrează pe povești de viață, reușește cumva să recreeze o atmosferă apăsătoare, cu detractori și familii întregi obligate să trăiască într-un spațiu de câțiva metri pătrați, cu mâncare insuficientă, raționalizată și procurată pe cartelă, cu … Citește mai mult Ludmila Ulițkaia, “Fetițele. Rude sărmane”, București, Editura Humanitas, 2013, 256 de pagini, traducere din rusă de Gabriela Russo

Ion Druță, “Biserica Alba”, Chișinău, Editura Cartier, 2015, 545 de pagini


Druță e patetic, de un patriotism grețos… Când se lansează în ample predici despre neam, credință și alte aiureli de genul acesta, textul devine de-a dreptul imposibil de lecturat. Un roman prăfuit, ajuns deja la cea de-a VI-a ediție, scris cu instrumente și limbaj care aparțin literaturii de secol XIX. Textul e mai mereu parazitat de vocea naratorului care întrerupe brutal povestea pentru a introduce pasaje voit filosofice, mici panseuri care mă tem că trădează și subțirimea intelectuală a lui Druță și lipsa lui de lecturi serioase (un singur exemplu: e un pasaj în care naratorul se lansează într-o analiză a semnificațiilor nașterii lui Iisus). Per ansamblu, o imensă dezamăgire, mai ales după lectura celuilalt roman semnat de același autor, „Clopotnița”.… Citește mai mult Ion Druță, “Biserica Alba”, Chișinău, Editura Cartier, 2015, 545 de pagini

Jurnal găgăuz (XII)


La universitate, suntem invitați să ascultăm prelegerea profesorului S.C, venit din România. Unul dintre cei care țin discursuri (român) nu știe prea bine unde se află. Probabil că pentru el, Chișinăul, Comratul și Tiraspolul sunt doar trei orașe oarecare ale aceleiași țări… Îi numește pe găgăuzi „frați” și, pentru o clipă, mi-e teamă că are să vorbească despre „podul de flori” de peste Prut… nu se ajunge, totuși, până aici. Rămân cu regretul și enervarea că, deși între Comrat și Chișinău sunt doar o sută de kilometri, iar între Comrat și prima localitate din România cam tot atât, știm atât de puține unii despre alții. Din păcate, pe aici, prin Balcani și în lumea post sovietică, cei care știu puține sunt și cei care vorbesc cel mai mult…… Citește mai mult Jurnal găgăuz (XII)