Jurnal găgăuz (IV)


Și ar mai fi o problemă… simțul umorului. N-am excelat niciodată la capitolul acesta. Verva și exuberanța celor din jurul meu tinde să mă inhibe, de aceea singura formă de umor pe care o practic cu un oarecare succes este auto-ironia. Doar că, aici, ea e riscantă. Risc să livrez celorlalți o imagine despre mine pe care eu o creez în tonuri ironice, dar ei o pot percepe ca fiind de domeniul realității. Aici, nu se practică auto-ironia. Toți se iau în serios; umorul pe care îl constat în jurul meu, care pare a avea succes, e unul mușcător, la limita fragilă dintre bârfa inofensivă și răutate.… Read More Jurnal găgăuz (IV)

Gustave Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, București, Editura Antet, s.a, traducere de Mariana Tabacu, 112 pagini


Publicată în 1895, lucrarea este una dintre cele mai influente scrise vreodată de Gustave Le Bon. Textul abundă de idei formulate atât de captivant, încât e imposibil să te lase indiferent. Amendabil accentul pe care Le Bon îl pune pe rasă și capacitatea acesteia de a determina fundamental mentalul colectiv. Unele dintre ideile exprimate se apropie destul de periculos de ideile extremei drepte. De altfel, convingerea lui Le Bon (exprimată… Read More Gustave Le Bon, „Psihologia mulțimilor”, București, Editura Antet, s.a, traducere de Mariana Tabacu, 112 pagini

O țară de suspecți


România a devenit țara în care nu ți se mai permite să fii naiv. Nu mai poți avea propriile gânduri, fără ca cineva să se grăbească să îți așeze pe frunte etichete. Dacă ești de acord cu vreo idee a lui Cioloș, devii cioloșist, dacă ești de acord cu vreo afirmație a lui Băsescu, devii băsist, dacă ești cumva de stânga, devii PSD-ist… România abundă de analiști care te așază pe canapeaua roșie și, freudian, îți vor demonstra că, bunăoară, dacă ești de acord cu TVA-ul scăzut la alimente, ești un socialist care, în tinerețe, avea vise erotice cu Marx în postura de partener!… Read More O țară de suspecți

Lawrence Durrell, „Labirintul întunecat”, București, Editura Univers, 2007, 288 de pagini, traducere de Olimpia Lykiardopol


Acțiunea romanului se petrece în 1947, când un grup de turiști britanici rămâne blocat într-o peșteră din Creta despre care legenda spune că ar fi labirintul Minotaurului. Aventurile celor prinși în labirint se dovedesc a fi încercări inițiatice. Lawrence Durrell are grijă să individualizeze atât de bine personajele, să le construiască migălos și… Read More Lawrence Durrell, „Labirintul întunecat”, București, Editura Univers, 2007, 288 de pagini, traducere de Olimpia Lykiardopol

Jurnal găgăuz (III)


Lucrurile stau cam în felul următor: ritmul meu personal și cel al societății în care mă aflu acum sunt în contratimp. De vreme ce, însă, societatea aceasta funcționează de decenii în ritmul acesta al ei, de vreme ce sunt indivizi care, ca peste tot, își duc existența așa, fără tensiuni semnificative, înseamnă că eu sunt cel care trebuie să învăț să-i surprind tempoul și să mă adaptez. Eu sunt intrusul aici, eu sunt cel care trebuie să mă schimb. Fac plimbări lungi prin oraș, încercând să observ atitudini, reacții, raportări la diferite fapte banale de viață.… Read More Jurnal găgăuz (III)

Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini


Textul redă ediția definitivă a romanului, din 1832. Spre deosebire de celelalte ediții, cuprinde și trei capitole noi, despre care Hugo spune că ar fi fost pierdute și regăsite. Tocmai aceste capitole, unul dedicat decăderii arhitecturii și răspândirii tiparului, întrerup brutal ritmul narațiunii. Fără să fie lipsite de interes, par a fi aruncate la întâmplare în urzeala… Read More Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini

Sven Hassel, „Gestapo”, Editura Adevărul Holding, 2008, 354 de pagini


Sven Hassel, un danez care se înrolează voluntar în armata germană, în 1937, este combatant activ în cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu siguranță, biografia lui e cu mult mai spectaculoasă decât toate cărțile pe care avea să le scrie. Cea de față e o dezamăgire continuă. După ce pierde peste 200 de pagini descriind nimicuri, timp în care acțiunea abia dacă face vreun pas în față… Read More Sven Hassel, „Gestapo”, Editura Adevărul Holding, 2008, 354 de pagini