Albert Camus, “The Plague”, Vintage International, New York, 1991, translated from French by Stuart Gilbert, 312 pagini


Romanul povestește evenimente petrecute în Oran, un oraș de pe coasta Africii de Nord, în 194_, afectat e ciumă și izolat de restul lumii. Pornit de la întâmplări reale, textul este un pretext pentru a discuta, cu instrumentele existențialismului, reacțiile umane în fața morții. Întreaga existență a acestui obișnuit orășel capătă o cu totul altă dimensiune. Moartea devine, prin ubicuitate, aproape o realitate ca oricare alta. Marea problemă… Citește mai mult Albert Camus, “The Plague”, Vintage International, New York, 1991, translated from French by Stuart Gilbert, 312 pagini

Anunțuri

PERORAȚII


Studenții filologi, deopotrivă cu profesorii lor, sunt aproape analfabeți când vine vorba de știință, în vreme ce studenții preocupați de știință, deopotrivă cu profesorii lor, privesc literatura ca pe o pierdere de vreme, ca pe un exercițiu complet lipsit de utilitate practică.    
Studenții filologi răsuflă ușurați că au scăpat de matematică, ceilalți sunt fericiți că au scăpat de literatură. Situația ideală (totuși, dintr-un anume motiv, inacceptabilă) ar fi ca ambii să fie obligați să urmeze cursuri de alfabetizare în aria curriculară opusă celei pe care au ales să o studieze. … Citește mai mult PERORAȚII

Haruki Murakami, “1Q84, the Complete Trilogy”, Vintage, London, 2012, 1336 de pagini


O carte supraevaluată, dacă nu cumva și un scriitor supraevaluat… Povestea avansează enervant, cu viteza unui melc leneș; personajele, desi au potential, se trezesc în situații în care nu mai știu ce să spună, nu mai știu ce să facă… Rămâne un mister de ce ar avea cineva nevoie de 1318 pagini pentru a spune povestea banală a două personaje care se iubesc (Tengo și Aomame) și care sunt menite a fi împreună, în ciuda destinelor individuale care-i separă. Tengo și Aomame se trezesc dintr-o dată într-o lume cu două Luni, similară lumii descrisă de Tengo într-un roman ce aparține unei adolescente și pe care el, la rugămintea editorului, îl rescrie. În această lume, pe care Aomame o botează 1Q84, aveam Oameni Mici care creează bizare c… Citește mai mult Haruki Murakami, “1Q84, the Complete Trilogy”, Vintage, London, 2012, 1336 de pagini

CARAGIALE… DE CE NE CRITICĂ GRECUL?!


Iar noi ceilalți, când suportăm cu greu adevărurile rostite de cei pe care, etnic, nu-i considerăm de-ai noștri, suferim de complexul Miței din D-l Goe…. Când i se atrage atenția lui Goe, când e sfătuit că nu e tocmai prudent să scoată capul pe geamul trenului, tanti Mița se simte ofensată. Cum adică, un străin să își permită a da sfaturi copilului?! Culmea impertinenței, nu-i așa?! Complexul Miței are rădăcini adânci în cultura noastră, cu mult înainte de epoca lui Caragiale. Cine nu crede să reflecteze asupra unui pasaj din Alexandru Lăpușneanul, nuvela istorică a lui Costache Negruzzi ce figurează în programele obligatorii de literatură română. În textul publicat la 1840, vorbind despre Ruxanda, naratorul simte nevoia următorului comentariu: „Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerînd cu amestecul națiilor străine”!… Citește mai mult CARAGIALE… DE CE NE CRITICĂ GRECUL?!

Markus Zusak, „The Book Thief”, Black Swan, London, 2013, 559 de pagini


Ecranizat în 2013, romanul spune povestea unei fetițe, Liesel Meminger, care, la vârsta de nouă ani, este dată spre adopție unei familii care trăiește într-un orășel de lângă München. Hans și Rosa Haubermann trăiesc în Germania nazistă. Deși mimează atașamentul față de Fürher, cei doi adăpostesc pentru o perioadă un evreu și îi oferă lui Liesel o familie. Naratorul poveștii este chiar… Moartea. Majoritatea scenelor din roman se petrec pe o singură stradă, Himmel. Liese dezvoltă o… Citește mai mult Markus Zusak, „The Book Thief”, Black Swan, London, 2013, 559 de pagini

Cronica unui război anunțat: științele umaniste vs. științele exacte


Acela care nu poate fi mulțumit doar de existența științelor exacte are nevoie de un loc înspre care să-și îndrepte privirea. Dacă locul acela e ocupat de pseudo-alchimiștii lui Coelho, evident, științele umaniste vor lua drumul către insectarul istoriei, parte a unui gigantic muzeu care adăpostește creaturi pe cale de dispariție sau demult dispărute.

Citește mai mult Cronica unui război anunțat: științele umaniste vs. științele exacte

Tom Hodgkinson, „Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați”, București, Editura Nemira, 2014, 319 pagini, traducere din limba engleză de Gabriel Stoian


Tradusă în limba română cu acest titlu care, pesemne, se vrea comercial (titlul original, „How to be Idle”), cartea nu este nici tratat și nici ghid, ci, pur și simplu, o critică severă a capitalismului și consumerismului. Ceea ce o face interesantă este tocmai perspectiva: prea adesea, o critică a capitalismului se face de pe pozițiile socialismului sau comunismului, inducându-se ideea că avem în față o alegere binară: socialism vs. capitalism. Aici, Hodgkinson desființează cultul muncii (prezent, deopotrivă, în capitalism și socialism) și constată cum, deși dezvoltarea tehnologică ar fi trebuit să ne ofere mai mult timp pentru noi înșine, a reușit exact contrariul: suntem cu toții niște roboței obs… Citește mai mult Tom Hodgkinson, „Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați”, București, Editura Nemira, 2014, 319 pagini, traducere din limba engleză de Gabriel Stoian