Carl Ove Knausgård, “Lupta mea. Moartea unui tată”, București, Editura Litera, 514 de pagini, traducere din limba norvegiană Ioana-Andreea Mureșan


Dezamăgitor textul lui Carl Ove Knausgård. Cartea istorisește, dezlânat, fapte din biografia naratorului. Marea problemă e că această biografie nu are nimic spectaculos în ea. Fapte banale, gânduri lipsite de însemnătate, personaje care, cu mici excepții (bunica și tatăl), plictisesc teribil prin schematismul și lipsa lor de forță. Greu de explicat succesul unui text despre nimic… … Citește mai mult Carl Ove Knausgård, “Lupta mea. Moartea unui tată”, București, Editura Litera, 514 de pagini, traducere din limba norvegiană Ioana-Andreea Mureșan

Ludmila Ulițkaia, “Fetițele. Rude sărmane”, București, Editura Humanitas, 2013, 256 de pagini, traducere din rusă de Gabriela Russo


Volumul reunește 14 povestiri ce se petrec, în mare parte, în Moscova de dinainte și de după Stalin. În primul ciclu de 6 povestiri, sunt urmărite aceleași personaje, la vârsta copilăriei și a adolescenței, cu incursiuni de scurtă durată în viața lor adultă. În cea de-a doua serie de povestiri, alte personaje își trăiesc poveștile de viață simple, împletite cu fragmente de lume comunistă. De fapt, acesta este marele merit al cărții: deși se concentrează pe povești de viață, reușește cumva să recreeze o atmosferă apăsătoare, cu detractori și familii întregi obligate să trăiască într-un spațiu de câțiva metri pătrați, cu mâncare insuficientă, raționalizată și procurată pe cartelă, cu … Citește mai mult Ludmila Ulițkaia, “Fetițele. Rude sărmane”, București, Editura Humanitas, 2013, 256 de pagini, traducere din rusă de Gabriela Russo

Ion Druță, “Biserica Alba”, Chișinău, Editura Cartier, 2015, 545 de pagini


Druță e patetic, de un patriotism grețos… Când se lansează în ample predici despre neam, credință și alte aiureli de genul acesta, textul devine de-a dreptul imposibil de lecturat. Un roman prăfuit, ajuns deja la cea de-a VI-a ediție, scris cu instrumente și limbaj care aparțin literaturii de secol XIX. Textul e mai mereu parazitat de vocea naratorului care întrerupe brutal povestea pentru a introduce pasaje voit filosofice, mici panseuri care mă tem că trădează și subțirimea intelectuală a lui Druță și lipsa lui de lecturi serioase (un singur exemplu: e un pasaj în care naratorul se lansează într-o analiză a semnificațiilor nașterii lui Iisus). Per ansamblu, o imensă dezamăgire, mai ales după lectura celuilalt roman semnat de același autor, „Clopotnița”.… Citește mai mult Ion Druță, “Biserica Alba”, Chișinău, Editura Cartier, 2015, 545 de pagini

Jurnal găgăuz (XII)


La universitate, suntem invitați să ascultăm prelegerea profesorului S.C, venit din România. Unul dintre cei care țin discursuri (român) nu știe prea bine unde se află. Probabil că pentru el, Chișinăul, Comratul și Tiraspolul sunt doar trei orașe oarecare ale aceleiași țări… Îi numește pe găgăuzi „frați” și, pentru o clipă, mi-e teamă că are să vorbească despre „podul de flori” de peste Prut… nu se ajunge, totuși, până aici. Rămân cu regretul și enervarea că, deși între Comrat și Chișinău sunt doar o sută de kilometri, iar între Comrat și prima localitate din România cam tot atât, știm atât de puține unii despre alții. Din păcate, pe aici, prin Balcani și în lumea post sovietică, cei care știu puține sunt și cei care vorbesc cel mai mult…… Citește mai mult Jurnal găgăuz (XII)

Elif Shafak, „Onoare”, Iași, Editura Polirom, 439 de pagini, traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă


E incredibil cum poți rata complet un roman în ultimele sale 40 de pagini. „Onoare” debutează cu descrierea poveștii unei familii de kurzi;  trei generații… Pare că destinele familiei Toprak se repetă, cu forța unui blestem, de la mamă la fiică și de la tată la fiu. În cele din urmă, Adem, Pembe și cei trei copii ai lor emigrează în Londra și par a înc… Citește mai mult Elif Shafak, „Onoare”, Iași, Editura Polirom, 439 de pagini, traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă

Aureliu Busuioc, „Pactizând cu diavolul”, Chișinău, Editura Cartier 2016, 259 de pagini


Romanul povestește drama unui basarabean care, la scurt timp după ce Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este creată, se repatriază din România, în speranța că își va revedea familia rămasă în Basarabia. Mihai Olteanu intră în conflict cu autoritățile sovietice iar cititorului i se descrie atmosfera lugubră, absurdă, kafkiană a comunismului. Lumea sovietică, dominată când de proști, când de ticăloși, reușește sa frângă definitiv destinul personajului. Romanul are o importantă doză de autobiografic. Ca document, e un memento perfect pentru nostalgici și amnezici. Ca text literar… Citește mai mult Aureliu Busuioc, „Pactizând cu diavolul”, Chișinău, Editura Cartier 2016, 259 de pagini

Criza conceptelor în științele umaniste


Poate că abia acum, după milenii de orbecăire printre teorii și concepte, ea își poate manifesta, plenar, valoarea intrinsecă. A spune celorlalți povești relevante și a le vorbi despre stări și sentimente nu e, în definitiv, o preocupare care să reclame o solidă bază teoretică. La fel cum a vorbi despre literatură într-o cronică nu e un gest infailibil de stabilire neechivocă a unei valori estetice, ci o chestiune de gust, de context. Sigur, a scrie presupune capacitatea de a stăpâni o limbă, în aspectele ei gramaticale și stilistice. E încă destul de problematic să scrii în absența totală a lecturii și, mai ales, în absența noțiunilor teoretice fundamentale despre limba în care scrii. Dar, poate că e posibil să ajungi la maturitate scriitoricească si pe cale empirică. Se iau experiențe de viață relevante, se adaugă peste, în doze variabile, sensibilitate și imaginație, se lasă la fiert, se filtrează apoi prin sita unor lecturi întâmplătoare, se lasă totul să se răcească pe geam, în voia contextului și a vremii și… gata.… Citește mai mult Criza conceptelor în științele umaniste