Analfabetul funcțional


Pe rețelele de socializare, moraliștii și „influencerii”, marii revoltați și revoluționarii de serviciu își asezonează adesea opiniile (căci, nu-i așa, ce e mai nobil decât a avea o opinie?!) cu citate și ziceri de duh care sună bine și dau dovada culturii lor vaste. În spatele celor mai multe citate de acest gen se ascund decontextualizări grosolane, clișee îngrozitoare și idei de o evidentă redundanță. Profesori, directori de școală, inspectori, miniștri, părinți experți în „parenting”, noi cu toții deplângem situația alarmantă a analfabeților funcțional, în timp ce răsfoim cu interes tabloide și ne punem toată speranța în forța tămăduitoare a gândirii pozitive și în puterea mistico-magică a horoscopului.     … Citește mai mult Analfabetul funcțional

Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini


În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, vocea Elenei Ferrante e sensibil mai puternică. Destinele celor două protagoniste se despart irevocabil. Prietenia dintre ele rezistă, deși într-o formă vizibil alterată. În vreme ce Elena studiază la Pisa și își desăvârșește ascensiunea intelectuală, Lina e captiva propriei sale căsnicii, afundându-se din ce în ce mai tare în lipsuri materiale și frustrări.… Citește mai mult Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini

The Space that Shapes Us vs We Who Shape the Space


Space and the nature of space preoccupied, over the centuries, artists, philosophers and scientists. In his book, “The Critique of Pure Reason” (1781), Immanuel Kant argued, using arguments from mathematics, that space was not an objective, independent reality but a representation of our mind, a form of intuition that our mind imposed onto us. What Kant called a “transcendental ideality of space” referred to the idea that space was a subjective projection but at the same time an apriori reality.… Citește mai mult The Space that Shapes Us vs We Who Shape the Space

Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini


Textul este publicat de Nietzsche în 1886 și tratează problema adevărului și a moralității dintr-o perspectivă critică. Din păcate, posteritatea e destul de nedreaptă cu Nietzshe. Cine citește textul său, înțelege cât de forțată e acuzația de antisemitism împotriva lui. Nietzsche din acest text e pesimist, emoțional, intens, plin de exagerări asumate.  “Beyond Good and Evil” e destul de inegal.… Citește mai mult Friedrich Nietzsche, “Beyond Good and Evil”, Cambridge University Press, 2002, translated by Judith Norman, 196 de pagini

Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini


Ultimul eseu, „Is Shakespeare Dead?” este scris cu inteligență și vervă. Mark Twain trece pertinent în revistă motivele pentru care Shakespeare nu poate fi autorul pieselor cu care posteritatea îl creditează. Argumentația este, atât stilistic, cât și ideatic, savuroasă. Tonul echilibrat și desfășurarea logică… Citește mai mult Mark Twain, “What is Man and other Essays”, Akasha Classics, 2009, 182 de pagini

Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune


Înțelegerea lumii noastre ca un sistem de ficțiuni plasează, dintr-o dată, literatura într-o poziție privilegiată. Ea nu mai e o colecție de texte și povești care ne distrage de la celelalte activități importante pe care le avem de îndeplinit, ci o cheie de înțelegere a realității. Mecanismele care articulează și dau sens unui text narativ coincid cu cele care alimentează ideologii, discursuri politice sau chiar reglează piața financiară. Monedele naționale reacționează la zvonuri și declarații; nucleele narative nu sunt, așadar, un simplu și neinteresant obiect de studiu al literaților. … Citește mai mult Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune

Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini


“My Brilliant Friend” este primul volum al tetralogiei napolitane. Elena și Lina/Lila, două fete dintr-o suburbie săracă a orașului Napoli, leagă o prietenie complicată, marcată de violența mahalalei în care trăiesc și de greutăți financiare. Povestea debutează la începutul anilor `50 și acoperă cu acribie transformările sociale prin care trece Italia și mentalitatea unei pături sociale… Citește mai mult Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care… Citește mai mult Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini

Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini


Deși capacitatea lui Aravind Adiga de a-și simți personajele și a le descrie minuțios resorturile interioare e neschimbată, povestea în sine e destul de letargică. Familia Kumar (doi frați și tatăl său) ajung în Mombay, încercând să-și facă un nume în lumea cricketului… Citește mai mult Aravind Adiga, “Selection Day”, Picador, London, 2016, 336 de pagini

James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini


James Joyce este unul dintre scriitorii cu multă faimă și relativ puțini cititori. Publicat în 1914, volumul reunește o serie de 15 povestiri, cu personaje din clasa de mijloc irlandeză. Narațiunile sunt, fără excepție, descriptive; filonul narativ e aproape inexistent. Probabil că pentru un cititor irlandez, textele lui Joyce transmit ceva culoare locală și melancolie. Tocmai asta, însă, poate fi problema majoră a povestirilor: fără înțelegerea în amănunt a contextului… Citește mai mult James Joyce, “Dubliners”, W.W Norton & Company, 2006, 412 pagini

Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini


Textul, publicat de Goethe în 1774, este una dintre cărțile-cult ale literaturii universale. Ea precede Romantismul și devine un fenomen, transformându-l pe Goethe într-un scriitor de primă mână. Romanul conține o serie de epistole adresate de tânărul Werther prietenului său, Wilhelm. Werther se îndrăgostește de Charlotte, o tânără logodită deja cu Albert. Pentru că dragostea sa nu are niciun fel de perspectivă, Werther… Citește mai mult Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini

Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile


Volumul are două probleme majore. În primul rând, e clar că e scris pentru un public american. Se vede din selecția autorilor despre a căror viață se vorbește și din senzaționalismul care definește stilul textului (glumițe ieftine cu personaje relativ necunoscute publicului european). A doua problemă majoră e traducerea.… Citește mai mult Robert Schnakenberg, “Viața secretă a marilor scriitori”, București, Editura Art, 2017, 305 pagini, traducere din limba engleză și note de Mădălina Vasile

Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini


Romanul lui Rushdie este o distopie și, în același timp, o parabolă care ne vorbește despre violențele inevitabile asociate credințelor religioase. Lumea djinilor și cea a oamenilor se întretaie, din tărâmuri fabuloase coboară djini care își doresc cucerirea Pământului. Oamenii devin victime colaterale în războiul dintre prințesa Dunia și cei care complotează pentru uciderea tatălui ei. Povestea este… Citește mai mult Salman Rushdie, “Two Years, Eight Months & Twenty-Eight Nights”, Vintage, London, 2016, 296 de pagini

Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini


Povestea lui Zweig începe cu îmbarcarea naratorului pe un vas care avea să-l ducă de la New York la Buenos Aires. Acolo, îl întâlnește pe Czentovic, un geniu șahist, campion mondial. În afară de șah, sport pe care îl stăpânește la perfecție, Czentovic este complet ignorant. Provocat la o partidă de șah, campionul îl înfruntă pe domnul B., cel care, prizonier al naziștilor, învățase șah în captivitate, în anii anexării… Citește mai mult Stefan Zweig, “Jucătorul de șah”, Iași, Editura Polirom, 2018, traducere din limb germane de Mariana Bărbulescu, 136 de pagini

Topul cărților citite în 2018


Pentru al treilea an consecutiv, public lista cărților pe care le-am citit în anul ce se încheie. Pentru cei interesați, topul cărților citite în 2016 și în 2017 poate fi consultat aici și aici.

În august 2009, am început să public pe blog impresii de lectură despre cărțile pe care le citeam. Două au fost motivele: în primul rând, frustrarea de a nu-mi mai putea aminti cu exactitate unde am citit despre o anume idee, unde am întâlnit o anume replică sau personaj care m-au fascinat și, în al doilea rând, necesitatea pragmatică de a avea la îndemână o bibliografie rezonabilă pe care s-o pot folosi în textele mele despre literatură. Firește, pe vremea aceea… Citește mai mult Topul cărților citite în 2018

Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini


Publicat în 1872, romanul lui Turgheniev (scriitor ajuns la maturitate la data scrierii lui) are în centrul său un moșier rus, Dimitri Sanin, care, în jurul vârstei de cincizeci de ani își amintește o istorie romantică a tinereții sale. Tânărul Sanin cunoaște întâmplător la Frankfurt o italiancă (Gema Roselli) de care se îndrăgostește fulgerător. Hotărât să se căsătorească, Sanin obține acceptul fetei și al mamei acesteia, după ce generează un adevărat scandal… Citește mai mult Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini

Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini


Personajul principal al romanului este magicianul Aleister Crowley, un individ malefic care-și folosește puterile magice pentru a o convinge pe Margaret Dauncey să se căsătorească cu el. Deja logodită cu medicul Arthur Burdon, Margaret este hipnotizată și nu mai poate scăpa de influența… Citește mai mult Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini

Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini


E greu de înțeles de ce are Lermontov nevoie de atâtea artificii și broderii narative pentru a spune o poveste de un simplism dezarmant. Naratorul îl întâlnește în Caucaz pe Maxim Maximici, cel care îi povestește despre aventurile și personalitatea unui tânăr ofițer rus, Pechorin. Pechorin are o personalitate glacială și contradictorie. Se îndrăgostește de Bela, o tânără… Citește mai mult Mikhail Lermontov, “A Hero of Our Time”, Penguin Classics, 1966, translated by Paul Foot, 185 de pagini

Canonul, programele școlare și corabia lui Tezeu


Pe măsură ce o literatură națională acumulează scriitori, idei, cărți, se impune inevitabil și necesitatea selecției. Ce anume păstrăm în canonul nostru, care sunt numele și textele care ocupă spațiul interior al cititorului și, mai ales, după ce criterii ar trebui să operăm delicatul proces de selecție? Două probleme… Citește mai mult Canonul, programele școlare și corabia lui Tezeu

Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini


Publicat pentru prima data în 1908, romanul este o distopie care-și propune să exploreze ideile economice, sociale și politice ale socialismului. În anul 2600, Anthony Meredith publică jurnalul unei revoluționare americane din secolul XX, Evis Everhard. Aici, este descrisă formarea… Citește mai mult Jack London, “The Iron Heel”, Penguin Classics, 2006, 288 de pagini

Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini


Publicat în 1895, romanul lui Thomas Hardy a fost de la bun început sursă de scandal și controverse. I s-a reproșat atitudinea ireverențioasă față de instituția căsătoriei și libertatea cu care tratează problema sexualității. Jude Fawley este un tânăr pietrar care trăiește într-un sat din sudul Angliei. El se îndrăgostește de verișoara sa, Sue Bridehead. Jude își dorește să studieze, visul său fiind acela de a se stabili la Christminster, un oraș imaginar al cărui corespondent ar putea fi Oxford. Sărac fiind, Jude nu reușește să-și depășească condiția, fiind nevoit să încheie o căsătorie … Citește mai mult Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini

Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair


Publicată pentru prima data în volum în 1910, celebra poveste a fantomei de la opera pariziană este unul dintre marile mituri literare ale lumii modern. Din păcate, Gaston Leroux este un scriitor mediocru, care nu știe nici să-și construiască personajele și nici să imună poveștii un ritm adecvat. Eric (fantoma), Christine Daae (femeia de care Eric se îndrăgostește) și Raoul (bărbatul pe care Christine îl iubește) sunt lipsiți de profunzime și coerență. Poate că cel mai deranjant amănunt e raportarea la fantomă. Leroux pare că vrea să facă din el un personaj… Citește mai mult Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair

Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare


Știința a rezolvat demult, într-un mod elegant, problema redării integrale a conținutului de la o epocă la alta, de la un spațiu cultural la altul. Limbajul ei și-a găsit o formă de expresie care poate încorpora și transmite idei, fără rest, în formule, ecuații și concepte. Lucrurile se fixează, conform grilei de înțelegere a unei epoci și, mai apoi, se fac pași în față, cu fermitate. Se ajunge frumos, aproape poetic, de la mecanica newtoniana la teoria relativității și, mai apoi, la mecanica cuantică. De la atom, la protoni și neutroni și, mai apoi, la quarci…De aici, mai departe, cine știe unde…

În științele umaniste, pare că de fiecare dată, odată cu fiecare traducere, odată cu fiecare încercare de a accesa matricea de înțelepciune a trecutului, pierdem câte ceva; e o mișcare haotică, circulară și ascendentă în același timp. Reținem ceva de la cei de dinainte, dar și pierdem câte ceva… Înțelegem, dar, în același timp, răstălmăcim, interpretăm…… Citește mai mult Despre Big Bang și Jane Eyre. Controverse în traduceri literare

Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini


Publicat pentru prima dată în 1909, romanul lui Jack London nu impresionează neapărat prin povestea sa, ci prin stil și, mai ales, prin bogăția ideilor exprimate. Martin Eden este un muncitor needucat care se îndrăgostește de Ruth Morse, o tânără născută într-o familie burgheză. Pentru a putea ajunge la inima lui … Citește mai mult Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini

Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini


Romanul a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2009. El spune povestea unei tinere femei, Isabel, care, abuzată în copilărie, hotărăște să adopte un copil (Ilya). Familia are deja un băiat, Gailius  Ilya se dovedește a avea tulburări severe de comportament . Viața Isabelei și a soțului ei este complet distrusă de Ilya și actele de violență ale acestuia. Crimă, adulter, traumă, abuz de încredere, suicid – avem aici toate ingredientele unui text incitant. Ei bine, tocmai povestea pare a fi punctul slab al romanului.… Citește mai mult Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini

Thomas a Kempis, “Imitatio Christi sau Urmând pe Cristos”, București, Editura Stephanus, 1994, 155 de pagini


Textul conține toate clișeele dogmei creștine, de la teologia suferinței necesare și până la dogma smereniei, a renunțării și lepădării de sine. Cartea e scrisă sub forma unei interminabile rugăciuni. Nu lipsește nici binecunoscuta pledoarie împotriva cunoașterii. Cunoașterea ce poate sminti și îndepărta de Dumnezeu. Greu de înțeles de ce ar citi cineva astăzi cu real interes un asemenea text. În afara curiozității filologice cu care el poate fi examinat, textul e destul de banal.… Citește mai mult Thomas a Kempis, “Imitatio Christi sau Urmând pe Cristos”, București, Editura Stephanus, 1994, 155 de pagini

Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini


Considerat a fi unul dintre ultimii suprarealiști europeni, Gellu Naum aplică, în acest roman, binecunoscuta rețetă suprarealistă: dicteu automat, anticalofilie, incoerența asumată a poveștii, fractura. Marea problemă e că suprarealismul poate funcționa perfect în artele plastice sau poezie. În proza de lungă respirație, însă, el devine obositoare și enervantă. Personajul principal istorisește fără nicio noimă o serie de întâmplări fără vreo legătură de cauzalitate între ele. Zenobia e o femeie fără personalitate, aproape fără corp, invocată de narator pentru a juca rolul unei iubite bizare. Greu de citit și destul de greu de acceptat ideea unui text… Citește mai mult Gellu Naum, „Zenobia”, București, Editura Polirom, 2014, 232 de pagini

Richard Wurmbrand, “100 de meditații din închisoare”, București, Editura Stephanus, 2015, 173 de pagini


Atras, inițial, de mișcarea comunistă, Wurnbrand petrece 14 ani în închisorile comuniste. Cartea reunește reflecții din perioada de carceră. Din păcate, textul este complet neconvingător pentru cititorul care nu se identifică total cu Biblia și creștinismul. Deși speculațiile lingvistice pe tema anumitor cuvinte și interpretări din Biblie pot suscita un oarecare interes, meditațiile, în ansamblul lor, sunt neconvingătoare.… Citește mai mult Richard Wurmbrand, “100 de meditații din închisoare”, București, Editura Stephanus, 2015, 173 de pagini

C.G Jung, „Amintiri, vise, reflecții”, consemnate și editate de Aniela Jaffe, traducere de Daniela Ștefănescu, București, Editura Humanitas, 1996, 416 pagini


Cartea lui Jung nu aparține decât formal genului memorialistic. El se concentrează aici mai mult asupra vieții sale interioare, făcând apel la cea exterioară doar din dorința de a oferi ideilor exprimate o anume coerență. Sunt tratate, printre altele, relația cu Freud, importanța viselor, credința în puterea de echilibrare a mitului și relația dintre cele două personalități distincte care… Citește mai mult C.G Jung, „Amintiri, vise, reflecții”, consemnate și editate de Aniela Jaffe, traducere de Daniela Ștefănescu, București, Editura Humanitas, 1996, 416 pagini

Despre umor, numai de bine


Mi s-a întâmplat de vreo câteva ori (nu recent, e adevărat) să văd pe cineva izbucnind în râs, în timp ce parcurgea paginile vreunei cărți. O dată eram într-un tren, a doua oară nu-mi mai amintesc cu exactitate unde. Se întâmpla mileniul trecut. Cumva, mi se pare greu de crezut că scene de genul acesta se vor mai petrece cu aceeași frecvență cu care trebuie să se fi petrecut ele înainte de supremația absolută a cinematografului, internetului și youtube-ului. Forța cuvântului scris, a cuvântului care te face să râzi zgomotos, fără să mai ții cont de regulile nescrise de comportament în spațiul public, pălește în fața forței imaginii și a cuvântului rostit. E mult mai probabil, astăzi, să vezi în metrourile capitalelor lumii adolescenți râzând, cu căștile pe/în urechi, privind succesiuni de imagini de care nu îi desparte decât un singur click.… Citește mai mult Despre umor, numai de bine