Lecturile obligatorii și alergia la contemporani

Orice lectură obligatorie scurtcircuitează aberant și absurd noțiunea de „plăcere a lecturii”. Cititorul nespecializat nu are și nu cred că trebuie să aibă alt criteriu pertinent în a-și alege lecturile decât pe acela subiectiv al gustului personal. Orice act de lectură izbutit se recunoaște prin aceea că generează o sete de alte lecturi. În felul acesta, până și cel mai banal roman senzaționalist, dacă îl face pe cititorul lui să vrea să deschidă încă o carte și, apoi, încă una, își are rostul și rolul lui. La capodopere nu se ajunge decât la capătul unui lung șir de lecturi care înlesnesc drumul către ele. Altfel, forțând cititorul să asimileze mecanic doar capodopere, atunci când el fie nu are vârsta, fie nu are gustul, fie nu are starea necesare pentru a le internaliza și asimila, se reușește, în primul rând, îndepărtarea lui de literatură în ansamblul ei și, în al doilea rând, se dinamitează capodopera însăși. Aceasta, îngurgitată forțat, nu va prinde rădăcini, nu va rodi, nu va avea efecte, nu va deschide minți, nu va