Canonul, programele școlare și corabia lui Tezeu

Pe măsură ce o literatură națională acumulează scriitori, idei, cărți, se impune inevitabil și necesitatea selecției. Ce anume păstrăm în canonul nostru, care sunt numele și textele care ocupă spațiul interior al cititorului și, mai ales, după ce criterii ar trebui să operăm delicatul proces de selecție? Două probleme

Pe ce lume trăim?!

Aici, istoria și istoricul își găsesc pe deplin utilitatea. În definitiv, a dezgropa personaje istorice și a înțelege evenimente ale trecutului nostru, e un demers care nu cred să aibă legătură cu butada „învățând istoria, nu-i repetăm greșelile”. Pare a fi vorba despre alteva… Mai degrabă, învățând istoria, avem acces la un tipar mental, la o forma mentis a celor de dinaintea noastră. În felul acesta, având în față o evoluție cât de cât lamuritoare a ideilor care i-au animat pe cei de dinainte, putem face exercițiul necesar de a intui cum anume am ajuns unde suntem acum. Ideile nu se nasc în vid, ele sunt consecințele altora și cauze pentru cele de după. Istoria (cu accent pe istoria ideilor), deci, îl înarmează pe criticul literar cu instrumente care-l pot face să priceapă dacă textul din fața lui aparține sau nu timpului în care a fost scris.

Către o Nouă Estetică?!

O necesitate de… sincronizare, dacă ar fi să mă întorc la vizionarul Eugen Lovinescu. Tocmai din această necesitate se iveşte nevoia criticii literare româneşti de a se întoarce, ceva mai mult, către teoretizare, către o redefinire a obiectului ei şi a literaturii în general. Occidentul pare a nu mai funcţiona cu instrumentele estetice de altădată, nu din pricina unui moft, ci, pur şi simplu, pentru că lumea în care trăim reclamă o nouă estetică. Nu e vorba, să zicem, de ceva de genul Est-Eticii de care vorbea Monica Lovinescu, concept nu suficient integrator şi sincronizat, care, în definitiv, operează în interiorul vechii estetici, adăugându-i o componentă morală. O nouă estetică poate fi numită aşa dacă ia seamă de şi încorporează, de exemplu, multiculturalismul, globalizarea, fenomenul imigraţiei şi consecinţele lui identitare ş.a.m.d. Această nouă estetică se conturează pe zi ce trece, odată cu contribuţia adusă, în planul culturii, de prospeţimea unor concepte exprimate de Homi Bhabha, George Steiner, Slavoj Žižek ş.a.