Elena Ferrante, „Viața mincinoasă a adulților”, București, Editura Pandora, 2020, traducere din italiană de Cerasela Barbone, 305 pagini


„Viața mincinoasă a adulților” este primul roman publicat de Elena Ferrante după celebra tetralogie napolitană. Romanul are în centrul său o naratoare care povestește la persoana I. Giovanna trăiește o copilărie idilică, într-o familie care pare a fi ideală. Treptat, ea descoperă că părinții ei au o viață dublă, că între principiile morale pe care le enunță și alegerile de viață pe care le fac există o enormă falie. Ieșirea Giovannei din copilărie și procesul ei d

Eric – Emmanuel Schmitt, „Visătoarea din Ostende”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din limba franceză de Liliana Donose Samuelsson, 239 de pagini


Fiecare dintre cele cinci povestiri ale cărții are în centrul ei un personaj feminin. Cinci ipostaze feminine, cinci povești de viață. Traducerea în limba română are câteva probleme serioase. Chiar fraza de debut a textului* e scrisă într-o limbă română aproximativă, împiedicată, seacă și greoaie. Eric – Emmanuel Schmitt este surprinzător de inegal;

Elena Ferrante, “The Story of a Lost Child”, Europa Editions, New York, 2015, translated from Italian by Ann Goldstein, 483 de pagini


Ultimul volum al tetralogiei napolitane vorbește despre maturitatea și bătrânețea celor două personaje, Elena și Lila. Italia se schimbă, mileniul 3 aduce cu el un oarecare calm, o oarecare așezare a lucrurilor. În noua lume, ideologiile de demult par a nu mai fi frecventabile. Elena își continuă cariera de scriitoare de succes, în vreme ce Lila rămâne pe mai departe în Napoli, unde își dezvoltă propria afacere.Volumul câștigă mult față de celelalte, atunci când vine vorba despre emoție, dar pierde ceva din organizarea internă a celorlalte trei.

Elena Ferrante, “The Story of a New Name” (Book Two), Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 479 de pagini


În cel de-al doilea volum al tetralogiei napolitane, vocea Elenei Ferrante e sensibil mai puternică. Destinele celor două protagoniste se despart irevocabil. Prietenia dintre ele rezistă, deși într-o formă vizibil alterată. În vreme ce Elena studiază la Pisa și își desăvârșește ascensiunea intelectuală, Lina e captiva propriei sale căsnicii, afundându-se din ce în ce mai tare în lipsuri materiale și frustrări.

Elena Ferrante, “My Brilliant Friend”, Europa Editions, New York, 2016, translated from Italian by Ann Goldstein, 335 de pagini


“My Brilliant Friend” este primul volum al tetralogiei napolitane. Elena și Lina/Lila, două fete dintr-o suburbie săracă a orașului Napoli, leagă o prietenie complicată, marcată de violența mahalalei în care trăiesc și de greutăți financiare. Povestea debutează la începutul anilor `50 și acoperă cu acribie transformările sociale prin care trece Italia și mentalitatea unei pături sociale

Francis Scott Fitzgerald, “The Beautiful and the Damned”, CreateSpace Independent Publishing Platform, 2016, 346 de pagini


Publicat în 1922, romanul conține elemente autobiografice. Personajul principal, Anthony Patch, este nepotul unui potent om de afaceri și filantrop newyorkez, Adam Patch. Anthony trăiește o viață lipsită de griji, în așteptarea moștenirii consistente care

Johann Wolfgang von Goethe, “The Sorrows of Young Werther”, Alma Classics, London, 2015, translated by Bayard Quincy Morgan, 144 de pagini


Textul, publicat de Goethe în 1774, este una dintre cărțile-cult ale literaturii universale. Ea precede Romantismul și devine un fenomen, transformându-l pe Goethe într-un scriitor de primă mână. Romanul conține o serie de epistole adresate de tânărul Werther prietenului său, Wilhelm. Werther se îndrăgostește de Charlotte, o tânără logodită deja cu Albert. Pentru că dragostea sa nu are niciun fel de perspectivă, Werther

Ivan Turgenev, “Spring Torrents”, Penguin Classics, 1980, Leonard Schapiro (Translator), 240 de pagini


Publicat în 1872, romanul lui Turgheniev (scriitor ajuns la maturitate la data scrierii lui) are în centrul său un moșier rus, Dimitri Sanin, care, în jurul vârstei de cincizeci de ani își amintește o istorie romantică a tinereții sale. Tânărul Sanin cunoaște întâmplător la Frankfurt o italiancă (Gema Roselli) de care se îndrăgostește fulgerător. Hotărât să se căsătorească, Sanin obține acceptul fetei și al mamei acesteia, după ce generează un adevărat scandal

Somerset Maugham, “The Magician”, the Floating Press, 2009, 255 de pagini


Personajul principal al romanului este magicianul Aleister Crowley, un individ malefic care-și folosește puterile magice pentru a o convinge pe Margaret Dauncey să se căsătorească cu el. Deja logodită cu medicul Arthur Burdon, Margaret este hipnotizată și nu mai poate scăpa de influența

Thomas Hardy, “Jude the Obscure”, Simon @ Brown, 2018, 454 de pagini


Publicat în 1895, romanul lui Thomas Hardy a fost de la bun început sursă de scandal și controverse. I s-a reproșat atitudinea ireverențioasă față de instituția căsătoriei și libertatea cu care tratează problema sexualității. Jude Fawley este un tânăr pietrar care trăiește într-un sat din sudul Angliei. El se îndrăgostește de verișoara sa, Sue Bridehead. Jude își dorește să studieze, visul său fiind acela de a se stabili la Christminster, un oraș imaginar al cărui corespondent ar putea fi Oxford. Sărac fiind, Jude nu reușește să-și depășească condiția, fiind nevoit să încheie o căsătorie

Gaston Leroux, “The Phantom of the Opera”, Bantam Classics, 1990, 352 de pagini, translated by Lowell Bair


Publicată pentru prima data în volum în 1910, celebra poveste a fantomei de la opera pariziană este unul dintre marile mituri literare ale lumii modern. Din păcate, Gaston Leroux este un scriitor mediocru, care nu știe nici să-și construiască personajele și nici să imună poveștii un ritm adecvat. Eric (fantoma), Christine Daae (femeia de care Eric se îndrăgostește) și Raoul (bărbatul pe care Christine îl iubește) sunt lipsiți de profunzime și coerență. Poate că cel mai deranjant amănunt e raportarea la fantomă. Leroux pare că vrea să facă din el un personaj

Jack London, “Martin Eden”, San Fancisco, California, Penguin, 1994, 480 de pagini


Publicat pentru prima dată în 1909, romanul lui Jack London nu impresionează neapărat prin povestea sa, ci prin stil și, mai ales, prin bogăția ideilor exprimate. Martin Eden este un muncitor needucat care se îndrăgostește de Ruth Morse, o tânără născută într-o familie burgheză. Pentru a putea ajunge la inima lui

Laura Sintija Cerniauskaite, “Breathing into Marble”, Noir Press, translated from Lithuanian by Marija Marcinkute, 2016, 188 de pagini


Romanul a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2009. El spune povestea unei tinere femei, Isabel, care, abuzată în copilărie, hotărăște să adopte un copil (Ilya). Familia are deja un băiat, Gailius  Ilya se dovedește a avea tulburări severe de comportament . Viața Isabelei și a soțului ei este complet distrusă de Ilya și actele de violență ale acestuia. Crimă, adulter, traumă, abuz de încredere, suicid – avem aici toate ingredientele unui text incitant. Ei bine, tocmai povestea pare a fi punctul slab al romanului.

Bret Easton Ellis, „American Psycho”, Iași, Editura Polirom, 2014, 584 de pagini, traducere din limba engleză și note de Mihnea Gafița


Publicat în 1991, romanul a provocat un scandal de amploare, fiind ecranizat în 2000 (cu Christian Bale în rolul principal). Patrick Bateman este un tânăr bogat și educat; lucrează pe Wall Street și frecventează lumea bună a New York-ului anilor `80. Doar că Patrick este un psihopat care, din când în când, torturează și ucide animale și oameni. Romanul nu poate fi citit cu ușurință de cei cu stomac sensibil, tocmai din cauza scenelor violente, a căror descriere depășește,

Marta Petreu, „Supa de la miezul nopții”, Iași, Editura Polirom, 2017, 320 de pagini


Un roman polifonic, în care fiecare personaj important are vocea lui, narând la persoana I. Marc este un bărbat violent, misogin, care tratează femeile din viața sa ca pe simple proprietăți. În același timp, un spațiu amplu este oferit Todorei, una dintre soțiile lui Marc, violată de acesta și, în final, victima unei boli incurabile. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Clujul ultimilor ani ai comunismului. Marta Petreu are calitățile analitice necesare unui romancier de anvergură, cu

Gabriela García Márquez, „Dragostea în vremea holerei”, București, Editura Rao, 2014, 481 de pagini, traducere din limba spaniolă de Sarmiza Leahu


Stilul inconfundabil al lui Márquez fascinează de la prima până la ultima pagină. „Dragostea în vremea holerei” poate fi considerat unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale literaturii moderne. Florentino Ariza se îndrăgostește iremediabil de Fermina Daza. Aceasta se va căsători cu un medic bogat și influent (Juvenal Urbino). Florentino așteaptă, răbdător, peste o jumătate de secol, până în momentul în care își poate

Eshkol Nevo, “Trei etaje”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din ebraică și note de Ioana Petridean, 296 de pagini


La fiecare etaj al unui bloc din Israel, avem câte un narator care își spune povestea. Povești de viață, despre trădări și relații complicate, despre despărțiri și regăsiri. În prima poveste, naratorul este un tată obsedat de integritatea fiicei sale; în cea de-a doua, Hani își înșală soțul care o ignoră cu fratele acestuia; în ultima poveste, o judecătoare văduvă regăsește drumul către fiul ei. În fiecare dintre povești, găsim aluzii lămuritoare la precedenta

J.M. Coetzee, „Disgrace”, London, Vintage, 2000, 220 de pagini


Personajul principal al romanului este David Lurie, un profesor fără vocație, divorțat a doua oară. El predă engleză la o universitate din Cape Town. La 52 de ani, David are o aventură cu una dintre studentele sale. Scandalul devine public și profesorul este concediat. Din acest moment, începe călătoria de redescoperire a sinelui. Părăsind capitala, David stă o vreme la o mică fermă de care se îngrijește fiica sa, Lucy. Acolo, cei doi

Ian Mc Ewan, „Coajă de nucă”, Iași, Editura Polirom, 2016, traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru, 216 pagini


Povestea unei crime și a unei trădări. Trudy dezvoltă o pasiune bolnăvicioasă pentru Claude, cumnatul ei. Împreună, urzesc un plan pentru a-l ucide pe John, soțul lui Trudy. Întreaga poveste e relatată de un fetus, copilul nenăscut al lui Trudy și John, mator aparent pasiv al întregii conspirații. Cartea curge interesant, suspansul e construit gradual și profilul psihologic al personajelor e bine conturat. Este, totuși, stridentă inserția repetată de citate din Shakespeare; afectează, uneori brutal, fluența textului. La fel se întâmplă și cu reflecțiile fetusului legate de situația politică

Charles Bukowski, „Femei”, Iași, Editura Polirom, 2016, traducere din limba engleză și note de Florin Șlapac, 319 pagini


O carte a excesului. Sute de pagini în care personajul principal, scriitorul Henry Chinaski, un alter ego al lui Bukovski, nu face altceva decât să consume alcool în exces și să aibă diverse experiențe sexuale. Tocmai de aceea, romanul se parcurge greu, cu o senzație crescândă de plictiseală de la o pagină la alta. Primele fraze cuceresc: „Aveam 50 de ani și nu mă culcasem cu o femeie de patru ani.

Haruki Murakami, “1Q84, the Complete Trilogy”, Vintage, London, 2012, 1336 de pagini


O carte supraevaluată, dacă nu cumva și un scriitor supraevaluat… Povestea avansează enervant, cu viteza unui melc leneș; personajele, desi au potential, se trezesc în situații în care nu mai știu ce să spună, nu mai știu ce să facă... Rămâne un mister de ce ar avea cineva nevoie de 1318 pagini pentru a spune povestea banală a două personaje care se iubesc (Tengo și Aomame) și care sunt menite a fi împreună, în ciuda destinelor individuale care-i separă. Tengo și Aomame se trezesc dintr-o dată într-o lume cu două Luni, similară lumii descrisă de Tengo într-un roman ce aparține unei adolescente și pe care el, la rugămintea editorului, îl rescrie. În această lume, pe care Aomame o botează 1Q84, aveam Oameni Mici care creează bizare c

Dino Buzzati, „O dragoste”, Iași, Editura Polirom, 2013, 240 de pagini, traducere din limba italiană și note de Smaranda Cosmin


Romanul este povestea unei obsesii. Scenograful Antonio Dorigo, un burlac ajuns la cincizeci de ani, recurge frecvent la serviciile prostituatelor. Până într-o zi, când o întâlnește pe Laide, de care se îndrăgostește orbește. Avem aici un cu totul alt Buzzati decât cel din „Cele mai frumoase povestiri”: explorează cu minuțiozitate mecanismele obsesiei,

Elif Shafak, „Onoare”, Iași, Editura Polirom, 439 de pagini, traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă


E incredibil cum poți rata complet un roman în ultimele sale 40 de pagini. „Onoare” debutează cu descrierea poveștii unei familii de kurzi;  trei generații… Pare că destinele familiei Toprak se repetă, cu forța unui blestem, de la mamă la fiică și de la tată la fiu. În cele din urmă, Adem, Pembe și cei trei copii ai lor emigrează în Londra și par a înc

Nora  Iuga, „Sexagenara și tânărul”, Iași, Editura Polirom, 2012, 208 pagini


Un roman fără anvergură, cu un epic anemic, cu inserții, de multe ori inutile, de liric, cu digresiuni și divagații care-ți dau senzația învârtirii în cerc. Textul este confesiunea unei scriitoare sexagenare în fața unui tânăr care, de fapt, nu este tânăr decât raportat la vârsta naratoarei. Sentimentele oscilează mai mereu între erotic și matern. Interesantă această tehnică de scriere; naratoarea face salturi bruște de la persoana I la persoana

Kate Chopin, „The Awakening”, HarperCollins Publishers, London, 2011, 211 pagini


Publicat în 1899, romanul este considerat un manifest feminist avant la lettre, motiv pentru care a avut, în epocă, o receptare negativă. Personajul principal, Edna Pontellier, soție și mamă a doi copii, descoperă treptat că viața pe care o duce nu o mulțumește. În timpul unei veri petrecute în Grand Isle, o mică insulă în Louisiana, nu departe de New Orleans și granița cu Mexicul, Edna se îndrăgostește iremediabil de Robert Lebrun.

Scott Fitzgerald, „The Last Tycoon”, HarperCollins Publishers, London, 2014, 180 de pagini


Când Scott Fitzgerald moare, în 1940, lasă acest manuscris neterminat. Povestea explorează lumea Hollywood-ului de la începutul secolul XX. Personajul principal, un producător ajuns la vârsta maturității, Monroe Stahr, se îndrăgostește subit și fulgerător de Kathleen, care îi aduce aminte de soția sa decedată. În același timp, mult mai tânăra Cecilia, fiica unui bun prieten și partener al lui Monroe, dezvoltă o pasiune pentru producător. Nu prea regăsim aici nimic din măiestria cu care Scott Firtzgerald construiește „Marele Gatsby”

Susan Sontag, „În America”, București, Editura Univers, 2007, traducere și note de Cristiana Vișan, 383 de pagini


Pe fundalul descrierii Americii, se desfășoară povestea de dragoste dintre Maryna (căsătorită cu Bogdan) și tânărul scriitor Ryszard precum și aventurile homosexuale ale lui Bogdan

Victor Hugo, „Notre-Dame de Paris”, traducere de Gellu Naum, București, Editura Adevărul Holding, 2008, 578 de pagini


Textul redă ediția definitivă a romanului, din 1832. Spre deosebire de celelalte ediții, cuprinde și trei capitole noi, despre care Hugo spune că ar fi fost pierdute și regăsite. Tocmai aceste capitole, unul dedicat decăderii arhitecturii și răspândirii tiparului, întrerup brutal ritmul narațiunii. Fără să fie lipsite de interes, par a fi aruncate la întâmplare în urzeala

Interviu la radio Unirea FM


https://www.facebook.com/radiounirea.ro/videos/1265294930149368/   Cartea "Nuduri. 48 de povești reale cu și despre femei" poate fi achiziționată și de pe siteul editurii.  http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=569

Charlotte Brontë, „Jane Eyre”, București, Editura Corint, 2015, 560 de pagini


Ediția de față e una excelentă, notele de subsol oferind explicații și lămuriri care ajută la înțelegerea romanului. Traducerea aparține Mirellei Acsinte, prefața este scrisă de Cornel Mihai Ionescu. Spre finalul textului, amuzantă mi se pare a fi remarca naratoarei referitoare la Adéle, fiica nelegitimă a domnului Rochester: „Pe măsură ce a crescut, o educație britanică sănătoasă a corectat în mare măsură defectele ei franțuzești […]”. Fraza vine să confirme magistral un tipar mental și anume prejudecăți ale epocii.