Publicat în 1847, acțiunea romanului se petrece în Anglia începutului de secol XIX (o datare exactă nu pare a fi posibilă). Povestea unei orfane, crescută auster de o mătușă și, mai apoi, într-un pension sărăcăcios, romanul e scris în trei volume, la persoana I. Peripețiile lui Jane Eyre, care ajunge, la final, o femeie, deopotrivă, bogată și fericită în compania infirmului domn Rochester sunt o lectură plăcută și profundă. Abundă referințele la Biblie și alte texte literare cunoscute lui Charlotte Brontë și e mai mult decât evident că scriitoarea are o formidabilă capacitate de a descrie, sonda și intui caractere, psihologia umana în subtilitățile ei (contrar a ceea ce credea Virginia Woolf despre acest roman). Ediția de față e una excelentă, notele de subsol oferind explicații și lămuriri care ajută la înțelegerea romanului. Traducerea aparține Mirellei Acsinte, prefața este scrisă de Cornel Mihai Ionescu. Spre finalul textului, amuzantă mi se pare a fi remarca naratoarei referitoare la Adéle, fiica nelegitimă a domnului Rochester: „Pe măsură ce a crescut, o educație britanică sănătoasă a corectat în mare măsură defectele ei franțuzești […]”. Fraza vine să confirme magistral un tipar mental și anume prejudecăți ale epocii.
Nota mea: 9
Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/
ovidiuivancu.wordpress.com 