Haruki Murakami, “1Q84, the Complete Trilogy”, Vintage, London, 2012, 1336 de pagini


15772884O carte supraevaluată, dacă nu cumva și un scriitor supraevaluat… Povestea avansează enervant, cu viteza unui melc leneș; personajele, desi au potential, se trezesc în situații în care nu mai știu ce să spună, nu mai știu ce să facă… Rămâne un mister de ce ar avea cineva nevoie de 1318 pagini pentru a spune povestea banală a două personaje care se iubesc (Tengo și Aomame) și care sunt menite a fi împreună, în ciuda destinelor individuale care-i separă. Tengo și Aomame se trezesc dintr-o dată într-o lume cu două Luni, similară lumii descrisă de Tengo într-un roman ce aparține unei adolescente și pe care el, la rugămintea editorului, îl rescrie. În această lume, pe care Aomame o botează 1Q84, aveam Oameni Mici care creează bizare crisalide și personaje care au un alter ego (maza și dhota). Deși premisele poveștii sunt fascinante, Murakami reușește să strice totul. Mai mult decât atât, el nu își explorează în profunzime personajele (ele rămân, pănă la fârșit, patetice păpuși mecanice). 1318 pagini pline de superficialitate, în care acțiunea bate banal pasul pe loc.

Nota mea: 5 

 

 

 

A highly overrated book, if not a highly overrated writer… The plot annoyingly moves with the speed of a lazy snail; the characters, though potentially interesting, ran out of things to say or do, becoming irrelevant. It remains a mystery why the narrator needs 1318 pages to tell the tedious story of two people in love (Tengo and Aomame), meant to be together, in spite of their individual destinies. Tengo and Aomame suddenly wake up in a world with two moons, similar to the world Tengo described in a book that he had ghost-written. In this new world, which Aomame calls it 1Q84, there are Little People who create Air Chrysalises and each person can have a double (maza and dhota). Although the story sounds fascinating, Murakami ruins it entirely. He simply does not seem to know how to tell a story. Moreover, he does not go deep enough in exploring his characters. He barely scratches the surfaces… 1318 pages of scratching surfaces and going around in circles.

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s