Eshkol Nevo, “Trei etaje”, București, Editura Humanitas, 2017, traducere din ebraică și note de Ioana Petridean, 296 de pagini


(English version below)

trei-etaje-eshkol-nevoLa fiecare etaj al unui bloc din Israel, avem câte un narator care își spune povestea. Povești de viață, despre trădări și relații complicate, despre despărțiri și regăsiri. În prima poveste, naratorul este un tată obsedat de integritatea fiicei sale; în cea de-a doua, Hani își înșală soțul care o ignoră cu fratele acestuia; în ultima poveste, o judecătoare văduvă regăsește drumul către fiul ei. În fiecare dintre povești, găsim aluzii lămuritoare la precedenta poveste. Cu toate acestea, cartea ca întreg pare a fi incompletă. Când personajele și atmosfera abia se conturează, povestea se termină și începe alta. Eshkol Nevo reușește să ducă la capăt în mod coerent un proiect asemănător ca intenție cu cel al Anei Maria Sandu („Pereți subțiri”), însă cu mult mai bine închegat. Nevo pare a fi genul de scriitor care are nevoie de multe pagini pentru a sonda în profunzime natura umană a personajelor sale. Din păcate, însă, aici totul este expediat relativ repede, senzația generală fiind aceea de lectură facilă, care nu reușește decât să atingă pasager suprafața extrem de complicată a problemelor despre care vorbește.  

Nota mea: 7

 

On each floor of an apartment building in Israel, a different narrator tells his/her story. Familiar stories about life, betrayals and complicated relationships. In the first story, a father is obsessed with the physical integrity of his young daughter; in the second one, Hani cheats on her husband, having an affair with her brother in law; in the last one, a widowed judge finds her way back to her lost son. Each story gives a significant hint that helps us to understand the previous one better. Nonetheless, the entire book seems incomplete. Nevo appears to be a writer who needs many pages for unravelling a story and for investigating his characters properly. Unfortunately, in this book, everything happens too fast; without necessarily being bad literature, „Three Floors Up” is far from being a masterpiece.   

 

Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la: 

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/

https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/