Publicat în 1899, romanul este considerat un manifest feminist avant la lettre, motiv pentru care a avut, în epocă, o receptare negativă. Personajul principal, Edna Pontellier, soție și mamă a doi copii, descoperă treptat că viața pe care o duce nu o mulțumește. În timpul unei veri petrecute în Grand Isle, o mică insulă în Louisiana, nu departe de New Orleans și granița cu Mexicul, Edna se îndrăgostește iremediabil de Robert Lebrun. Realizând că povestea lor de dragoste nu va avea niciun viitor, Robert încearcă să stea departe de Edna. Între timp, aceasta se bucură de atenția lui Alcee Arobin. În cele din urmă, incapabilă să facă o alegere care să-i permită să-și împace și trăirile interioare și convențiile sociale ale epocii, Edna se sinucide, înecându-se în mare, într-un gest ritualic de eliberare (Robert fusese acela care o învățase să înoate). Romanul este destul de subțire ca poveste și deloc ingenios în materie de rezolvare narativă a conflictelor. Pe alocuri, nemulțumirea eroinei e în așa fel construită, încât pare, mai degrabă, un capriciu decât o adevărată „trezire”, așa cum anunță titlul.
Nota mea: 7
Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/
Mai jos, trailerul filmului
ovidiuivancu.wordpress.com 