Romanul este în întregime alcătuit din scrisorile pe care personajele și le trimit unul altuia. Modul acesta minimalist de a scrie literatură nu e deloc deranjant aici. Personajele și poveștile lor prind contur, se individualizează foarte bine. În esență, romanul e povestea despărțirii a doi oameni care s-au iubit mult, cu o dragoste obsesivă care continuă să supraviețuiască propriului lor divorț. În fundal, cunoaștem alte două personaje, Michel, un fundamentalist religios în devenire și Boaz, un tânăr masiv, pasionat de supraviețuirea simplă, în mijlocul naturii, supraviețuirea ce exclude complicațiile lumii moderne. Poate că cel mai interesant la acest roman e măiestria cu care Amos Oz își pune personajele să-și susțină cauza. Citindu-le argumentele, ai senzația că fiecare în parte deține adevărul, deși adevărurile lor se exclud reciproc. Personajul meu favorit rămâne Ilana, o femeie pasională ce trăiește într-o societate mult prea conformistă. Din păcate, există stângăcii de tehnoredactare și, probabil, de traducere, atât de prezente în colecția de cărți „Cotidianul”.
Nota mea: 8
Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:
CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (AUGUST 2009-DECEMBRIE 2012),
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/
CE AM MAI (RE)CITIT ÎN ULTIMA VREME (IANUARIE 2013 – …),
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/
ovidiuivancu.wordpress.com 
suna a plagiat dupa „Brocart de toamnă” bz Teru Miyamotu
ApreciazăApreciază
Nu am citit „Brocart de toamna” 🙂
ApreciazăApreciază
sa citesti neaparat! ai sa vezi ca am dreptate! se potriveste perfect descrierii tale! sa vedem apoi pe cine acuzam de plagiat ori idee?
ApreciazăApreciază
Am citit cartea acum ceva ani și mi-a plăcut mult.
ApreciazăApreciază