Universitar și medic ieșean, Constantin Thiron a militat activ pentru separarea Bisericii de Stat, în prima jumătate a secolului XX. Cartea reunește câteva dintre cele mai cunoscute luări de poziții, precum și texte care combat opiniile lui Thiron. Citite în ordinea propusă de Marius Rotar, textele oferă o imagine asupra unei lumi în care polemica și verbul acid, tăios, adeseori la limită, jucau un rol fundamental. Nu lipsește umorul; în timpul unui congres științific la Galați, Thiron este împiedicat să vorbească; în sală se stinge lumina și publicul este împărțit în două; reacțiile sunt parcă desprinse din Caragiale. Sunt remarcabile, în ordine, consecvența aproape maniacală a lui Thiron de a practica ceea ce predică și, apoi, actualitatea ideilor sale. Se vede munca de cercetare din spatele volumului; din păcate, însă, câteva greșeli typo (care ar fi trebuit corectate de un redactor de carte ceva mai atent) îngreunează lectura.
Nota mea: 7
Cărţi şi opinii subiective despre cărţi la:
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-re-citit-in-ultima-vreme-2016/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-recitit-in-ultima-vreme-ianuarie-2013/
https://ovidiuivancu.wordpress.com/ce-am-mai-citit-in-ultima-vreme/
„Atunci într-o țară este Libertate de conștiință adevărată, când Statul nu are nicio Religie de Stat, toate religiile fiind libere, însă mărginite prin legile de asociație relativ la ordinea publică, sub controlul statului spre a nu acapara banul public prin înșelăciuni etc.”
(Constantin Thiron)
„Religia creștină, ortodoxă, catolică și celelalte nu sunt un monoteism, ci din contră un politeism dintre cei mai grosolan, căci afară de trinitate mai avem mai mult de o mie de sfinți și sfinte, tot felul de dogme și culturi, astfel că ideea primordială de Dumnezeu (Iehova sau Alah) se pierde în acest neant, încât credincioșii prin icoane și nenumărate obiecte zise sfinte se prefac în adevărați politeiști și fetișiști […]” (Constantin Thiron, )
„Deci e adevărat că știința are o influență morală asupra omului care se ocupă cu dânsa. Are, însă o mărginire. Nu are caracterul unui sistem moral de natură a cuceri pe alții, ci servește ca o pârghie morală pentru acela care se ocupă cu știința. El va gusta efectele ei, dar numai el. Cei care nu se ocupă cu dânsa rămân neatinși de ea, pentru ceea ce a căpătat unul din munca sa științifică ca ajutor moral, n-are caracterul comunicativității ca să se poată transmite la alții.” (Iuliu Scriban)
„Adevărul este că însuși spiritul omului e intolerant și nu se împacă ușor cu ceia ce nu se potrivesc cu vederile și interesele sale. Pentru aceasta afirmăm încă o dată că toleranța nu e opera spiritului laic. Acest spirit contrazice toleranța, cum au contrazis-o cei care conduceau marea revoluțiune franceză, care au tăiat și spânzurat într-un chip sălbatic. Toleranța e afirmată, ce e drept cu tărie în timpul nostru, și ca atare se privește ca produs al timpurilor moderne. În realitatea ideea e cea mai veche a Mântuitorului Hristos. Nu a produs-o omul modern, pentru că pe dânsul îl vedem tot mai intolerant, și puțini sunt cei cu adevărat toleranți.” (Iuliu Scriban)
Alte citate, la
https://ovidiuivancu.wordpress.com/romanii-despre-romani-si-nu-numai/
ovidiuivancu.wordpress.com 